Tag Archives: partasie

Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?

In ultimul timp se vorbeste mult de biserica online sau virtuala. Din pacate tot mai multi se scuza ca ei vizioneaza online programele bisericii si de aceea nu mai merg la Adunarea Sfinfilor sau la Casa Domnului. Nu imi propun sa dezbat subiectul bisericii virtuale ci, fiidca studiasem  de curand Psalmul 122 si am gasit cateva raspunsuri la intrebarea: Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?, m-am gandit sa le impartasesc cu voi.

1. Cu bucurie. „Mă bucur când mi se spune: „Să mergem la Casa Domnului!“”. Din pacate de multe ori nu ni se intampla asa. Motivele pot fi multe. Poate nu avem motive de bucurie pentru ca cele de tristete le-a sufocat.  Deci, implicit putem spune ca  motivele  de bucurie exista dar nu le-am dat prioritate. Poate ca venim din rutina si ne-a alunecat din maini semnificatia unei astfel de actiuni. Sau poate avem asteptari de la altii ca sa ne creeze bucuria de care avem nevoie ca si cum ea depinde de oamenii din jurul nostru sau de actiunile lor. Lista poate continua, dar ma opresc aici pentru ca la ce ne-ar ajuta sa tot gasim pe motive cu care sa ne justificam lipsa bucuriei cand Psalmistul David este foarte contagios cu starea lui de bucurie cand e vorba sa vina la Casa Domnului.  Da, este o stare care o alegem pe baza unui adevar. Prezenta lui Dumnezeu si partasia cu altii este ecuatia adevarului care ne transforma. Diavolul stie asta si va incerca sa ne devieze de la drumul cel bun, sa ne deturneze si sa nu mai ajungem in prezenta lui Dumnezeu si la partasia cu El cat si cu fratii si surorile noastre.  Iar daca tot ajungem la Casa Domnului, adica in prezenta Sfantului si in prezenta sfintilor, va avea grija sa ne deranjeze, sa ne aduca in minte tot felul de idei care sa ne scoata din prezenta Lui sau sa ne dea tot felul de motive, cica justificate, ca sa nu ne bucuram. Doamne pazeste-ne! Alegem sa ne bucuram pentru ca stim care este valoarea adevarului de a fi in Prezenta Lui.

2. Ca sa petrecem ceva timp impreuna. „Picioarele ni se opresc la porţile tale, Ierusalime.” Cred ca aici ni se sugereaza ideea de a poposi umpic. Din pacate unii vin ultimii la adunarea sfintilor si pleaca primii ca sa fie siguri ca nimeni nu ii deranjeaza cu nimic. Ei cred ca nu trebuie sa dea socoteala la nimeni si poate nici nu vede rostul ca sa stea sa „palavrageasca” cu altii, ca si cum ar fi ceva nespiritual, asta asa ca sa aiba si ei un motiv…  Unele biserici au incercat sa dea un timp „de poposire” sau de socializare si unii au si sarit: Lipseasca ispita! Asta e pacat! La cealalta extrema sunt unii care de cand vin pana cand pleaca parca li s-au intepenit picioarele la porti sau pe holuri. Nu mai pot face pasul in fata. Au ramas lipiti acolo. Stau pe hol. Nu stiu ce lipici folosesc dar cred ca e mai tare ca „super glue”. Cei cu biserica virtuala cred ca le-au inghetat tastatura pe pauza de la inceputul programului. Adevarul e ca trebuie sa ne oprim umpic si sa contemplam Lucrarea lui Dumnezeu. „Ierusalime…”, adica putem spune ca este necesar sa ne oprim si sa tragem aer ca sa vedem maretia institutiei create de Dumnezeu, adica Biserica /Trupul lui Hristos. Cu alte cuvinte, sa incercam sa iesim din rutina religioasa si sa cautam sa patrundem in tainele lucrarii Lui si sa cautam intr-un mod real ca sa ne conectam cu ceea ce vede ochii lui Dumnezeu cand se uita la Biserica. Doamne ajuta!

3. In unitate. „Ierusalime, tu esti zidit ca o cetate facuta dintr-o bucata!”. Deci trebuie sa venim la Casa Domnului in unitate. In ultima vreme, la fel  ca si alte cuvinte, cuvantul  unitate a suferit transformari si a fost redefinit in multe feluri. Parca e la moda acuma ca sa se redefineasca toti termeni. Asa ca, nici acesta nu a scapat de ciurul lor. Pentru unii unitate inseamna sa faci ce face ei sau sa nu iesi din vorba lor. Pentru altii unitate inseamna uniformitate sau aliniere doar cu cei ce le sunt pe plac sau care sunt de-ai lor, din neamul lor, din satul lor… Se invoca in biserici adeseori unitatea in interiorul bisericii, uneori chiar cu orice pret,  dar se neglijeaza unitatea la exterior cu alte biserici. Zic unii: Cum sa ma unesc cu aia pentru ca sunt la libertini … sau la legalisti? Cum sa ma unesc cu aia pentru ca sunt mai slabi sau sunt mai galagiosi  sau sunt prea cuminti? Cum sa ma unesc cu aia pentru ca ei sunt prea penticostali sau prea baptisti sau, Doamne fereste, sunt ortodocsi?

Sunt mahnit in inima mea ca, noi crestinii nu suntem uniti si astfel influenta noastra in societate a scazut. Suntem fragmentati de interese de grup sau de neam, ziduri confesionale, orgolii… Este dureros ca tocmai lucrurile acestea nu ar trebui sa existe la cei ce se numesc copii Domnului. Ma doare cumplit cand vad ca o comunicate mica de 2% din populatia Americii , adica comuninatea LGBT, are mai mare influienta decat 70% din populatia Americii care se declara crestini, sau mai mare decat cei 25% care reprezinta comunitatea crestinilor evanghelici. Ceva nu face sens. Ar trebui sa fie invers. Concluzia este una trista. Crestinismul de azi, in forma in care este definit, nu mai are putere, si-a pierdut puterea de a mai sara. Acest crestinism trebuie reformat. Doamne, te rugam sa aduci Tu aceasta reforma. Schimba-ne! Transforma-ne! Nu vrem ca sa ne inselam singuri!

Dorin Pele

Continuare aici  https://dorinpele.wordpress.com/2017/08/30/cum-venim-la-casa-domnului-partea-a-2-a/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Iosif Țon revine, dupǎ 23 de ani, la Bruxelles!

 TonBrx1Ziua așteptatǎ a sosit, sǎptǎmȃna vestitǎ a debutat, pentru toate fie Domnul lǎudat. Ca ȋn fiecare duminicǎ, mai mult de o mie de credincioși ne-am adunat ȋn Numele Domnului la ȋnchinare și pǎrtǎșie, una mai aparte, avȃnd ȋn vedere cǎ asemeni sǎrbǎtorii din Cana Galileii, Domnul nostru Isus Cristos și ucenicii Lui au adus cetǎții și locuitorilor ei un imens prilej de uimire, de bucurie și de edificare ȋn credințǎ. Cǎ, unde și ȋn ce fel se poate ilustra mai limpede, mai clar și mai minunat taina iubirii lui Hristos pentru Biserica Lui decȃt avȃnd ȋn fațǎ mire și mireasǎ.

Revenit dupa 23 de ani la Bruxelles, profesorul și evanghelistul și teologul arhicunoscut, fratele nostru mai mare, Iosif Țon, ne-a asigurat cǎ pe parcursul sǎptǎmȃnii pe care o vom petrece ȋmpreunǎ ȋn ȋnchinare și pǎrtǎșii sfinte ȋși va da toate silințele sǎ ni-l facǎ pe Cristos Domnul iubibil*.

Notǎ : *Fratele Țon nu pronunțǎ Hristos, ci Cristos, iar epitete ca « iubibil » ȋntȃlnim des ȋn vorbirea dumnealui și acestea  fac cuvȃntarea și mai interesantǎ.

Pentru distinșii miri Simon și Ana-Maria, pentru invitații lor la nuntǎ și pentru noi toți a fost un prilej minunat de a asculta un mesaj evanghelic ancorat ȋn Cuvȃntul Scripturii, ȋn realitatea viețuirii sfinților din toate vremurile și atȃt de binevenit pentru fiecare din noi.

Ȋntr-un moment de respiro, unul dintre participanți mi-a șoptit : « Au trecut peste 30 de ani de cȃnd l-am mai ascultat pe fratele Țon ȋn direct și sunt uimit sǎ constat cǎ și-a pǎstrat pȃnǎ și același timbru cristalin al vocii, ȋnțelepciunea descrierii, puterea de a convinge și știința de a ilustra Cuvȃntul Scripturii cu istoria trǎirii creștine. »

Acelora dintre distinșii cititori care sunt obișnuiți cu forfota adunǎrilor noastre, cu cȃntece și cȃntecele de toate culorile și ȋn toate gamele le-aș povesti-descrie puțin atmosfera acestei serbǎri minunate : Corul mixt al bisericii Elim, soliștii vocali Pașcalǎu – soț și soție, oaspeți din Germania și noi toți am cȃntat ȋntr-o armonie rar ȋntȃlnitǎ. Cȃntarea sfȃnta a rǎsunat mai cristalin și mai limpede ca oricȃnd. Cuvȃntul de predicǎ a durat o orǎ si un sfert, iar tǎcerea de aur – pacea tǎcerii – din sala de cult era din cȃnd ȋn cȃnd ȋntreruptǎ cu valențe de Amin și Aleluia doar de gȃnguritu vreunui prunc ȋn bratele mamei lui. Cǎ așa am rostit si noi cu glasuri multe și domoale, cǎ ne-am simțit purtați pe unda Harului Sfȃnt și ȋnvǎluiți ȋn  aura glorioasǎ a iubirii cristice.

Am surprins și un scurt dialog ȋntre doi vecini de scaun ȋn timpul unei TonBrx2cȃntǎri solo :

Esti localnic frate ? Ceva vechime ȋn Belgia ai ? De care creștin ești, mai pașnic, mai așezat sau nǎvalnic și ȋn clocot ? Un scurt chicotit și continuare : Cu ce te ocupi aici ? Ce alte pasiuni mai ai ? Pe internet zǎbovești mult ?!

Nu știu de au mai fost note de investigație, atȃta rețin și ȋmi pare cǎ și mai mult de jumǎtate din rǎspunsuri. Cred cǎ mi-au plǎcut, dar mǎ gȃndesc,  mai ales, cǎ dialogul v-ar ajuta sǎ ne cunoașteți mai repede și mai bine decȃt m-aș pricepe eu sǎ vǎ explic.  « Eu am vreo 12 ani de Belgia… » zice primul la care primește rǎspunsul « Vreun an și jumǎtate, lucrez ȋn construcții, nu știu ce pasiuni si hobby-uri aș avea, dar mǎ pasioneazǎ cercetarea Scripturii și pǎrtǎșia frǎțeascǎ, particip la multe ȋntȃlniri cu tinerii și cu frații aici la Elim. Nu știu sǎ rǎspund la asta cu ce fel de creștin, mǎ gȃndeam cǎ mǎ ȋntrebi de-s penticostal, dar aș zice cǎ-s mai asezat, așa, cǎ-s din Bucovina – Pe internet nu umblu. »  Ǎstalalt era din colțul opus de țarǎ, din nord-vest, sǎtmǎrean…

V-aș reda, dragi cititori și un scurt fragment din ȋncheierea predicii fratelui octogenar Iosif Țon revenit dupa 23 de ani ȋn Belgia, ȋmplinitor a 54 de ani de cǎsǎtorie cu distinsa sorǎ Elisabeta, pe care de asemenea am surprins-o și ȋn imagine, dar am uitat vȃrsta exactǎ, concentrat fiind asupra redǎrii exacte ale celor spuse.  Iatǎ-le ȋn cele ce urmeazǎ și vǎ rog sǎ nu ezitati sǎ verificați ȋn ȋnregistrarea de pe site-ul bisericii noastre, cǎ poate am greșit, totuși ceva pe undeva:

« Persoanelor pe care le consiliez ca familii obișnuiesc sǎ le dau urmǎtorul sfat : Sǎ aveți mǎcar o orǎ sǎptǎmȃnal un timp de stare de vorbǎ unul cu altul. Ȋn acest timp sǎ vǎ spuneți nemulțumirile, sǎ vǎ faceți cunoscute așteptǎrile unuia fațǎ de celǎlalt. Și niciunul sǎ nu-și ȋntrerupǎ jumǎtatea din vorbǎ, cǎ e important sǎ vǎ cunosteți continuu. Dar, lucru foarte important, dupǎ ce v-ați spus unul altuia jalbele, apoi sǎ le spuneți tot pe rȃnd ȋn rugǎciune și Pǎrintelui Ceresc. O sǎ aveți mari surprize și o sǎ vedeți cǎ cele mai multe neajunsuri se estompeazǎ tocmai pe loc ȋntre etapele acestei pǎrtǎșii…  Dumnezeul nostru face minuni atunci cȃnd ne bizuim pe brațul Lui ! ».

*****************************

La plecare de la adunare am vrut sǎ colecționez de la cel care mi s-a pǎrut atȃt de entuziast și satisfǎcut de vizita bǎtrȃnuluui pastor, de cuvȃntul lui de predicǎ, esența celor spuse. Asta, deoarece cuvȃntul citit și propovǎduit din Efeseni 5. 18-33 despre Hristos și Biserica Lui, a fost demn de crezare și de folos oricui va stǎrui ȋn el sǎ-l ȋmplineascǎ cu fapta.

Iatǎ ce am aflat :  Taina unirii noastre cu Cristos se ȋntȃmplǎ ȋn patru moduri și etape :

1.         Ȋntruparea Fiului lui Dumnezeu venit la noi,

2.         Venirea noastrǎ la Cristos cu pocǎințǎ și ȋncheind legǎmȃntul slujirii,

3.         Ȋntrepǎtrunderea esenței cristice cu noi prin stǎruirea ȋn Cuvȃntu Lui,

4.         Prin experimentarea pǎrtǎșiei noastre zilnice cu Dumnezeu ȋn ascultare, iar cu aproapeleȋin armonie și iubire. Doamne ajutǎ-ne tuturor ȋn toate – Amin !

Post Scriptum :

Rǎmȃne o posibilitate pentru fiecare dintre cei interesați sǎ confruntați cele ce a reușit reporterul sǎ vǎ relateze, cu cele ce s-au ȋntȃmplat și harul de care ne-am bucurat cu adevǎrat, din arhiva video a site-lui bisericii noastre www.elim-bruxelles.org

Zaharia Bonte

Bruxelles, Belgia

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)