Tag Archives: Laurentiu Balcan

“Staruinta penticostala”

Staruinta dupa Duhul Sfant, sau “serile de staruinta” – cum sunt numite de catre credinciosii penticostali – sunt o caracteristica specifica miscarilor de trezire penticostala. Staruinta penticostala, in cele mai multe grupari reprezinta suflul si energia comunitatilor respective. Aproape ca nu exista exprimare mai exuberanta si mai diversificata a bucuriei si plinatatii Duhului Sfant ca in timpul unor seri de staruinta. Nimeni nu se mai poticneste acolo daca unul sare de bucurie, bate din palme, plange,  sau pur si simplu e cu fata la pamant inchinandu-se Domnului.

Originile miscarii penticostale nu sunt la 1900, in Scoala de Misiune a lui Parham si nici la 1906, in Azusa Streat. Cele doua centre amintite reprezinta doar explozia care a dus la raspandirea miscarii penticostale moderne. Originile penticostalismului  se regasesc in miscarile de sfintire care au cuprins teritoriul Americii, dar si al Europei de Vest pe la inceputul secolului 18. Una dintre caracteristicile acestor miscari de trezire era si staruinta in rugaciune in cadrul carora, ocazional, anumite persoane afirmau ca au experimentat vorbirea in alte limbi.

Desi Biblia nu foloseste expresia “staruinta dupa Duhul Sfant”, practica se subintelge din invataturile Noului Testament. Isus ne-a invatat ca trebuie sa ne rugam neincetat si sa nu ne lasam (Luca 18:1); ne-a invatat sa cerem Duhul Sfant si Tatal ni-l va da (Luca 11:5); le-a spus ucenicilor sa ramana in Ierusalim si sa astepte acolo fagaduinta Tatalui (Luca 24:49), iar in Fapte 1:8 le promite ucenicilor ca vor primi o putere de sus. Ucenicii care erau in camera de sus cunosteau aceste invataturi, iar Luca ne spune ca ei “staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri…” (Fapte 1:14). Sunt motive serioase sa afirmam ca ei, cei aproape 120 de ucenici, se rugau si cereau in rugaciune promisiunea Tatalui, botezul cu Duhul Sfant.

La ora actuala, staruinta dupa Duhul Sfant – si voi folosi un termen elegant – este neglijata. Asta, poate si datorita faptului ca serile de staruinta aduceau cu sine “valuri de sfintire” care ii determinau pe credinciosi sa se pocaiasca cu adevarat. In vremurile acestea, preferam sa consideram sfintirea ca fiind doar pozitionala si mai putin practica. Scuze gasim din belsug, chiar am ajuns sa fim expeti in a ne scuza. Dar oare nu cumva neglijam staruinta tocmai pentru ca in cadrul ei ni se dovedeste nebunia iubirii lucrurilor din lume? Oare nu cumva o consideram “o practica incepatoare si nefolositoare” tocmai pentru a dormi linistiti in culcusul pe care ni l-am facut pe acest pamant? Staruinta penticostala, facuta dupa principii biblice, aduce cu sine o raza din cer, iar cand vezi cerul si gusti din bucuriile Imparatiei viitoare, nu iti mai vine sa-ti lipesti inima de Imparatia trecatoare.

Bisericile penticostale renunta la insesi practicile ce-i definesc identitatea si ii accentueaza specificul.  Noi credem ca botezul cu Duhul Sfant, pus in evidenta prin semnul exterior al vorbirii in alte limbi, nu este experienta finala si suprema a credinciosului. Botezul cu Duhul Sfant este doar o modalitate de a ne apropia de experienta finala si suprema, experienta sfintirii depline. Nu are nici un rost sa ne batem cu pumnul in piept si sa fluturam legitimatii imaginare de vorbitori in limbi, daca nu ne apropiem de scopul suprem: sfintirea deplina. Din nefericire, ne-am oprit la experienta botezului cu Duhul Sfant,  ne-am asumat-o ca fiind doar a noastra si am uitat sa mergem mai departe in procesul sfintirii.

La ora actuala NU sunt multe biserici, in Romania cel putin, care practica regulat “staruinta dupa Duhul Sfant.” Motivele sunt diverse si va trebui sa le analizez mai profund, dar tentintele actuale arata ca staruinta penticostala- daca nu se va intampla ceva miraculos- va deveni o poveste  istorica pe care batranii nostri ne-o vor relata pentru a ne dovedi ca vremurile lor erau mult mai bune, chiar daca unii s-au facut securisti si comunisti pentru a supravietui regimului totalitar….

continuare aici    http://penticostalul.wordpress.com/

Laurentiu Balcan

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Cand vorbim fara acoperire

In mediul virtual iti este permis sa spui orice. Orice idee, buna sau rea; orice parere, argumentata sau mai putin argumentata; orice iti trece prin cap poti posta pe internet. Dar oare tot ce vrei sa spui este  bine sa si  faci? Poti aduce acuzatii fara acoperire?

Intorcandu-ma din “pelerinajul” meu saptamanal, unde sunt privat de tehnologie, am fost deranjat profund de mesajele nedorite si neprofesioniste pe care”New Links” le propaga in spatiul virtual. Pe langa formule jignitoare de tip “mega escrocul“, sau “mafiotul penticostal” etc., administratorul acestui forum, cu rea intentie si in mod constient vaneaza orice informatie negativa despre penticostali, pentru a o retransmite catre sute de surse, care, de cele mai multe ori, citesc postarile din pura curiozitate.

Nu faptul ca transmite informatii negative despre penticostali ma deranjeaza. Avem lucruri negative care sunt cunoscute si in afara mediului penticostal. Dar respectivul administrator – probabil Ioan S. Pop (care e un fost lider penticostal, dar inca penticostal in conceptii dupa cate mi-am dat seama) – propaga mesaje anti penticostale NEfondate si fara acoperire.

Recent, invazia de mesaje a d-lui Seracin Aurel – fost membru penticostal- starneste controverse. Acesta isi publica nemultumirile fata de conducerea Cultului Penticostal pe unde apuca. Pana si Romania Evanghelica i-a preluat un mesaj, cazand in cursa intinsa de acesta. Comentariul dumnealui pe pagina web a ziarului Gandul, preluat de New Links, aduce prejudicii serioase marturiei penticostale. Conflictul dintre familia Seracin si Conducerea Cultului Penticostal este o problema pe care sper ca cei din Conducerea Cultului Penticostal sa o solutioneze urgent, daca nu cumva deja au solutionat-o. Iata declaaratia d-lui Seracin:Pentru cei care vor sa mai devina membrii ai Cultului Penticostal din Romania vreau sa ii atentionez ca acest cult are un statut propriu, la fel ca si al unui partid politic. In bisericile cultului nu se mai i-au decizii dupa Biblie, ci pastorul ia singur deciziile dupa urechea lui; cel mai mare scop urmarit de pastori in bisericile penticostale sunt veniturile bisericii, care din ce in ce sunt tot mai mici, iar pentru acest lucru au marit de foarte multe ori cotizatia si au impus enoriasilor tot felul de taxe: colecta, zeciuala, donatii, suport pt. misiune, ei cerand toata duminica bani in biserica. Dovada ca veniturile le-au scazut este faptul ca stau mereu cu mina intinsa cersind bani la politicieni si guvernanti in schimbul voturilor din biserica !!

Atentionez si eu pe aceasta cale ca: 1) in multe Biserici Penticostale se iau inca decizii dupa Biblie; 2) in multe Biserici Penticostale pastorul nu ia decizii dupa ureche; 3) in multe Biserici Penticostale scopul urmarit de pastor nu sunt veniturile Bisericii; 4) pastorii nu au impus taxe in Biserica; 5) zeciuiala este o darnicie personala, un dar de buna voie, si nu o obligatie; 6) nu toti pastorii stau cu mana intinsa pentru a cersi bani; 7) nu putem generaliza o situatie particulara si sa o aplicam la toate Bisericile Penticostale.

Sunt probleme in Cultul Penticostal? Cu siguranata ca da. Sunt informatori in Cultul Penticostal? Peste tot sunt informatori. Este nedraptatit Seracin Aurel? Habar nu am. Situatia e mult mai complicata decat o cunoastem noi. Este regretabila situatia pe care o descrie d-lui, cu interventia politiei cu tot. Dar in nici un caz nu putem avertiza oamenii sa nu mai vina in Bisericile Penticostale pentru ca toate sunt asa cum generalizeaza d-l Seracin. Sunt foarte multe Biserici Penticostale unde se predica Adevarul si unde enoriasii traiesc, asa cum pot ei, dupa principii biblice sanatoase.

Nu putem face afirmatii fara acoperire, mai ales cand acestea jignesc sute de mii de credinciosi!

Laurentiu Balcan

Sursa : http://penticostalul.wordpress.com

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Biserica din vizuina

Biserica trebuie sa iasa de sub asediu si sa se elibereze de victimizare. Ne-am retras pentru ca ne credem persecutati si nu socotim lumea vrednica de sfanta noastra prezenta. Am devenit lupi pentru a face fata lupilor, dar, in realitatea ne-am mutat in alta vizuina. Am iesit din vizuina lumii si ne-am baricadat in vizuina Bisericii. Biserica nu mai e “comunitatea celor chemati afara, pentru a merge in afara“, ci e comunitatea celor retrasi, izolati, asediati. Biserica nu mai e o forta de atac, nu mai e un David care alearga pe campul de lupta inaintea lui Goliat, ci e un Saul care se ascunde in grotele mizeriilor religioase.

Isus ne-a trimis ca pe niste miei in mijlocul lupilor; ca pe niste ciudati in mijlocul lumii civilizate;  ca pe niste nebuni in mijlocul inteleptilor. Dar nu ne-a trimis sa ne baricadam in propriile noastre fortarete si sa ne evanghelizam intre noi. Nu oile au nevoie de evanghelizare, ci lupii, iar evanghelizarea nu o fac lupii, ci oile. Cand lupii se evanghelizeaza intre ei e clar ca cei care se vor converti vor fi tot lupi. In loc sa se inmulteasca staulele, se inmultesc vizuinile.

Biserica trebuie sa iasa, sa-si asume riscuri, sa devina vulnerabila in fata lupilor pentru a dovedi tuturor ca nimeni nu poate smulge o oaie din mana Tatalui ceresc. Biserica trebuie sa renunte la armura lui Saul, la strategiile lui, la sabia lui celebra si sa puna mana pe prastia si pietrele lui David. Doar asa il va invinge pe Goliat. Doar asa lupii vor deveni oi!

“Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti dar intelepti ca serpii, si fara rautate ca porumbeii […] De aceea, pe oricine ma va marturisi inaintea oamnenilor, Il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri.” (Matei 10: 16; 32-33)

Laurentiu Balcan http://penticostalul.wordpress.com/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)