Tag Archives: Casa Domnului

Cum trebuie să mergem la Casa Domnului?

În ultimul timp se tot vorbește de biserica online sau virtuală. Din păcate tot mai mulți creștini aleg să stea duminicile acasă scuzându-se că ei vizioneaza online slujbele bisericilor.

Nu îmi propun să dezbat subiectul bisericii virtuale, ci fiind inspirat de Psalmul 122 am găsit câteva răspunsuri la intrebarea: Cum trebuie să mergem la Casa Domnului?

  1. Cu bucurie. „Mă bucur când mi se spune: „Să mergem la Casa Domnului!“”. Din păcate, nu întodeauna putem spune că ne bucurăm. Motivele ar putea fi multe. Poate că tristețea instalată în suflet sufocă bucuria. S-ar putea ca fiind copleșiți de rutina zilnică să ne alunece din mâini semnificația unei astfel de acțiuni. Poate avem asteptări ca alții oarecum să ne genereze bucuria de care avem nevoie, ca și cum ea ar depinde de ei și de acțiunile lor. Lista poate continua, dar mă opresc aici.  Nu ne-ar ajuta cu nimic să tot găsim tot felul de motive cu care să ne justificăm lipsa bucuriei. Psalmistul David încearcă parcă să ne contagieze cu starea lui de bucurie pe care o avea când mergea la Casa Domnului.  Bucuria este o stare generată de alegerea pe care o facem. Ea nu se bazează pe un sentiment ci pe un adevăr obiectiv. Prezența lui Dumnezeu și părtășia cu frații este ecuația adevarului care ne poate transforma starea. Diavolul va încerca să ne devieze de la drumul cel bun, să ne deturneze atenția ca să nu mai ajungem în prezența lui Dumnezeu și la părtășia cu frații și surorile noastre.  Iar dacă tot ajungem la Casa Domnului, va avea grijă să ne deranjeze, să ne dea altceva de lucru, să ne aducă în minte tot felul de idei care să ne scoata din prezența Lui sau să ne dea tot felul de alte motive, care mai de care de justificate, ca să nu ne putem bucura. Doamne păzește-ne! Alegem să ne bucurăm pentru că știm care este valoarea adevărului de a fi în Prezența Lui.
  1. Ca să petrecem ceva timp impreuna. „Picioarele ni se opresc la porţile tale, Ierusalime.” Cred că aici parcă ni se sugerează ideea de a poposi umpic. Din păcate unii vin la adunarea sfinților ultimii și pleacă primii ca să fie siguri că nimeni nu îi deranjează cu nimic. Ei consideră că nu trebuie să dea socoteală la nimeni și poate nici nu văd rostul ca să stea să „palăvragească” cu alții, ca și cum ar fi ceva nespiritual, și asta doar așa ca să aibă și ei un motiv… Unele biserici au incercat să dea un timp „de poposire” sau de socializare și unii au și sărit: ”Lipsească ispita! Asta e păcat!” La cealaltă extremă sunt cei care de când vin până când pleacă parcă li s-au înțepenit picioarele la porți sau pe holuri. Nu mai pot face pasul în față. Au ramas lipiți acolo. Stau pe hol. Nu știu ce lipici folosesc dar cred că e mai tare ca „super glue”. Iar la cei cu biserica virtuală cred că le-au înghețat tastatura pe pauză încă de la începutul programului. Adevarul e că trebuie să ne oprim umpic și să contemplăm…, nu zidurile, ci Lucrarea lui Dumnezeu. „Ierusalime…”, să ne oprim și  să medităm la măreția instituției create de Dumnezeu care este  Biserica- Trupul lui Hristos. Cu alte cuvinte, să incercam să ieșim din rutina religioasa și să căutăm să pătrundem în tainele lucrării Lui. Să căutăm într-un mod real ca să ne conectam în închinare cu El și să vedem Biserica Lui așa cum o vede E. Doamne ajută-ne!
  2. În unitate. „Ierusalime, tu esti zidit ca o cetate facuta dintr-o bucata!”. Deci trebuie să venim la Casa Domnului în unitate. În ultima vreme, la fel ca în cazul altor cuvinte, nici cuvantul unitate nu a scăpat de vârtejul schimbării sensului și a suferit diferite transformări fiind redefinit. Parcă e la modă acuma ca să se redefinească toți termenii. Pentru unii unitate înseamnă să faci ce fac ei sau să nu ieși din vorba lor indiferent cât de greșiți ar fi. Pentru alții unitate înseamnă uniformitate sau aliniere doar cu acei ce le sunt pe plac sau care sunt de-ai lor, din neamul lor, din satul lor, din grupul lor… Se invocă în biserici adeseori unitatea doar în interiorul bisericii, uneori chiar cu orice preț, dar se neglijează unitatea la exterior cu alte biserici. Unii zic: “Cum să ma unesc cu ăia pentru că sunt mai libertini … sau mai legaliști? Cum să mă unesc cu ăia pentru că sunt mai slabi sau sunt mai gălăgioși sau sunt prea liniștiți? Cum să mă unesc cu ăia pentru că ei sunt prea penticostali sau prea baptiști sau, Doamne ferește, sunt ortodocsi?” Sunt mâhnit în inima mea pentru că noi, creștinii de astăzi, nu reușim ca să fim uniți. Din cauza aceasta influența noastră în societate a scazut. Suntem fragmentați de tot felul de interese de grup sau de neam, de ziduri confesionale, de orgolii… Este dureros ca tocmai lucrurile acestea persistă la noi cei care ne pretindem că suntem copii Domnului. Mă doare cumplit când văd că o comunitate mică de aprox. 2% din populatia Americii , mă refer aici la comuninatea LGBT, reușește să aibă mai mare influiență în societate decât cei 70% care se declară creștini, sau decât cei 25% care reprezintă comunitatea creștinilor evanghelici. Ceva nu face sens. Ar trebui să fie exact invers. Concluzia, însă, este una tristă: Creștinismul de azi, în forma lui actuală, pare lipsit de puterea de a mai săra și a da gust aceastei societăți. Acest creștinism are nevoie de reforme profunde. Doamne, te rugăm să produci Tu aceste reforme. Schimbă-ne! Transformă-ne! Nu vrem ca să ne înșelăm singuri!
  1. După Lege. „Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel.”- v4a. Îmi pare rău să spun dar creștinismul de astăzi are alergie când aude cuvântul „lege”. Nu vrea să audă de ea, ca și cum legea ar fi un fel de râie sau lepră din Vechiul Testament. Este adevărat că suntem mântuiți prin har, prin credință, dar trebuie să înțelegem că tot ce a creat Dumnezeu funcționează după legi stabilite de El. Nu suntem mântuiți prin lege, ci prin har, prin credintă, dar viața de credintă trebuie trăită după instructiunile lui Dumnezeu, adică Legea Lui Morală. Când cumpărăm un produs de la magazin, acesta este însoțit de un manual de instrucțiuni. Dacă nu vom respecta instrucțiunile de folosire acel produs nu va funcționa. Așa este și în viața credinciosului. Ce folos că devenim crestini dacă nu trăim după instrucținile, adică legile și principiile, date de Dumnezeu. Ne mai și mirăm că nu avem putere, că nu mai avem influiența în societate, că nu prea se întorc oamenii la Dumnezeu. Doamne ajută-ne să traim după instrucțiunile Tale, după Legea Ta!
  2. „Ca să laude Numele Domnului! – v4b. Scopul primordial al intâlnirilor noastre este să îl lăudăm pe Domnul. Totul ar trebui să fie doar despre El. Din păcate unii uită foarte repede și atrag atenția și laudele asupra lor: “Ai văzut cum am cântat? Ai văzut cum am predicat? Ai văzut ce cor am făcut? Ce fanfară? Dacă nu eram eu nu se făcea nimic!” De asemenea, unii când predică țin morțis ca mereu să “predice” despre familia lor… Doamne ai milă! Să ne ferescă Dumnezeu ca să mutăm reflectoarele pe noi! Iartă-ne! Tu ești singurul care meriți toată lauda și cinstea! Te lăudam! Te binecuvântăm Dumnezeul nostru! Te lăudam pentru caracterul Tău! Te lăudam pentru frumusețea Ta! Te lăudam pentru puterea, bunătatea, credincioșia și dragostea Ta! Te lăudam pentru tot ceea ce ești pentru noi!
  3. Ca să ne rugăm. ” Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!” – v6. Cred că suntem una din generațiile de creștini care ne rugăm cel mai putin. Suntem doxă de teologie. Apelăm la filozofie, psihologie… Petrecem ore în șir pe telefon, tabletă sau computer dar așa de puțin în rugăciune. Doamne iartă-ne! Ne ținem buni teologi, buni consilieri, buni predicatori în căutare de iubiți ascultători, dar genunchii noștri nu sunt la fel de bătătoriți ca cei a bunicilor noștri. Prin ei Dumnezeu făcea minuni și semne. Erau cu școală puțină sau deloc, dar in schimb aveau putere. Asta ne lipsește nouă. De aceea, trebuie să ne rugam. Dă-ne Doamne dragoste de rugăciune! Dă-ne pasiune ca să ne rugăm pentru alții!
  4. Ca să ne facem urări unii altora. „Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.” – v9. Traim în mijlocul unei societăți narcisiste, selfcentriste și egotistă. De regulă, urările circulă de obicei pe sens unic înspre egotist. Trebuie să curgă like-urile pe facebook și instagram, că doar s-a ajuns vedetă. Cănd altcineva are succes… Doamne ferește să schițeze ceva. Poate că și-a înghițit limba sau a înghețat tastatura. Cred că nu avea semnal sau nu a mai intrat pe facebook.

Fraților. nu e normal ca să fie așa. Noi suntem chemați să ne urăm de bine unul  celuilalt și să ne binecuvântăm. Ar trebui să ne exprimăm bucuria când celuilalt îi merge bine. Dacă nu ne iubim unii pe alții, cum ne deosebim noi de oamenii fără Dumnezeu? Haideți ca să ne binecuvântăm!

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?

In ultimul timp se vorbeste mult de biserica online sau virtuala. Din pacate tot mai multi se scuza ca ei vizioneaza online programele bisericii si de aceea nu mai merg la Adunarea Sfinfilor sau la Casa Domnului. Nu imi propun sa dezbat subiectul bisericii virtuale ci, fiidca studiasem  de curand Psalmul 122 si am gasit cateva raspunsuri la intrebarea: Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?, m-am gandit sa le impartasesc cu voi.

1. Cu bucurie. „Mă bucur când mi se spune: „Să mergem la Casa Domnului!“”. Din pacate de multe ori nu ni se intampla asa. Motivele pot fi multe. Poate nu avem motive de bucurie pentru ca cele de tristete le-a sufocat.  Deci, implicit putem spune ca  motivele  de bucurie exista dar nu le-am dat prioritate. Poate ca venim din rutina si ne-a alunecat din maini semnificatia unei astfel de actiuni. Sau poate avem asteptari de la altii ca sa ne creeze bucuria de care avem nevoie ca si cum ea depinde de oamenii din jurul nostru sau de actiunile lor. Lista poate continua, dar ma opresc aici pentru ca la ce ne-ar ajuta sa tot gasim pe motive cu care sa ne justificam lipsa bucuriei cand Psalmistul David este foarte contagios cu starea lui de bucurie cand e vorba sa vina la Casa Domnului.  Da, este o stare care o alegem pe baza unui adevar. Prezenta lui Dumnezeu si partasia cu altii este ecuatia adevarului care ne transforma. Diavolul stie asta si va incerca sa ne devieze de la drumul cel bun, sa ne deturneze si sa nu mai ajungem in prezenta lui Dumnezeu si la partasia cu El cat si cu fratii si surorile noastre.  Iar daca tot ajungem la Casa Domnului, adica in prezenta Sfantului si in prezenta sfintilor, va avea grija sa ne deranjeze, sa ne aduca in minte tot felul de idei care sa ne scoata din prezenta Lui sau sa ne dea tot felul de motive, cica justificate, ca sa nu ne bucuram. Doamne pazeste-ne! Alegem sa ne bucuram pentru ca stim care este valoarea adevarului de a fi in Prezenta Lui.

2. Ca sa petrecem ceva timp impreuna. „Picioarele ni se opresc la porţile tale, Ierusalime.” Cred ca aici ni se sugereaza ideea de a poposi umpic. Din pacate unii vin ultimii la adunarea sfintilor si pleaca primii ca sa fie siguri ca nimeni nu ii deranjeaza cu nimic. Ei cred ca nu trebuie sa dea socoteala la nimeni si poate nici nu vede rostul ca sa stea sa „palavrageasca” cu altii, ca si cum ar fi ceva nespiritual, asta asa ca sa aiba si ei un motiv…  Unele biserici au incercat sa dea un timp „de poposire” sau de socializare si unii au si sarit: Lipseasca ispita! Asta e pacat! La cealalta extrema sunt unii care de cand vin pana cand pleaca parca li s-au intepenit picioarele la porti sau pe holuri. Nu mai pot face pasul in fata. Au ramas lipiti acolo. Stau pe hol. Nu stiu ce lipici folosesc dar cred ca e mai tare ca „super glue”. Cei cu biserica virtuala cred ca le-au inghetat tastatura pe pauza de la inceputul programului. Adevarul e ca trebuie sa ne oprim umpic si sa contemplam Lucrarea lui Dumnezeu. „Ierusalime…”, adica putem spune ca este necesar sa ne oprim si sa tragem aer ca sa vedem maretia institutiei create de Dumnezeu, adica Biserica /Trupul lui Hristos. Cu alte cuvinte, sa incercam sa iesim din rutina religioasa si sa cautam sa patrundem in tainele lucrarii Lui si sa cautam intr-un mod real ca sa ne conectam cu ceea ce vede ochii lui Dumnezeu cand se uita la Biserica. Doamne ajuta!

3. In unitate. „Ierusalime, tu esti zidit ca o cetate facuta dintr-o bucata!”. Deci trebuie sa venim la Casa Domnului in unitate. In ultima vreme, la fel  ca si alte cuvinte, cuvantul  unitate a suferit transformari si a fost redefinit in multe feluri. Parca e la moda acuma ca sa se redefineasca toti termeni. Asa ca, nici acesta nu a scapat de ciurul lor. Pentru unii unitate inseamna sa faci ce face ei sau sa nu iesi din vorba lor. Pentru altii unitate inseamna uniformitate sau aliniere doar cu cei ce le sunt pe plac sau care sunt de-ai lor, din neamul lor, din satul lor… Se invoca in biserici adeseori unitatea in interiorul bisericii, uneori chiar cu orice pret,  dar se neglijeaza unitatea la exterior cu alte biserici. Zic unii: Cum sa ma unesc cu aia pentru ca sunt la libertini … sau la legalisti? Cum sa ma unesc cu aia pentru ca sunt mai slabi sau sunt mai galagiosi  sau sunt prea cuminti? Cum sa ma unesc cu aia pentru ca ei sunt prea penticostali sau prea baptisti sau, Doamne fereste, sunt ortodocsi?

Sunt mahnit in inima mea ca, noi crestinii nu suntem uniti si astfel influenta noastra in societate a scazut. Suntem fragmentati de interese de grup sau de neam, ziduri confesionale, orgolii… Este dureros ca tocmai lucrurile acestea nu ar trebui sa existe la cei ce se numesc copii Domnului. Ma doare cumplit cand vad ca o comunicate mica de 2% din populatia Americii , adica comuninatea LGBT, are mai mare influienta decat 70% din populatia Americii care se declara crestini, sau mai mare decat cei 25% care reprezinta comunitatea crestinilor evanghelici. Ceva nu face sens. Ar trebui sa fie invers. Concluzia este una trista. Crestinismul de azi, in forma in care este definit, nu mai are putere, si-a pierdut puterea de a mai sara. Acest crestinism trebuie reformat. Doamne, te rugam sa aduci Tu aceasta reforma. Schimba-ne! Transforma-ne! Nu vrem ca sa ne inselam singuri!

Dorin Pele

Continuare aici  https://dorinpele.wordpress.com/2017/08/30/cum-venim-la-casa-domnului-partea-a-2-a/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)