Tag Archives: Biserica

Scrisoare Catre Clerul Si Cedinciosii Bisericii Greco-Catolice

Iubiţi credincioşi,

Aţi aflat cu toţii de proiectul legislativ propus Parlamentului în aceste zile şi care dispune ca în localităţile rurale unde există ambele confesiuni, ortodoxă şi greco-catolică, biserica, cimitirul, casa parohială şi terenurile aferente să rămână definitiv în proprietatea cultului ortodox. Iată că după douăzeci de ani de la eliberare se pune încă în discuţie un astfel de proiect de lege, prin care se urmăreşte desfiinţarea dreptului la proprietate al Bisericii Române Unite cu Roma şi discreditarea completă a apostolatului ei în sânul neamului nostru.
În numele episcopatului nostru am protestat solemn în faţa înaltelor foruri ale ţării. Dată fiind experienţa celor nouăsprezece ani în încercările de dialog cu autorităţile, constatăm că interesul faţă de strigătul nostru pentru dreptate a scăzut foarte mult. Desigur, în speranţa noastră dorim să ne păstrăm bucuria de a ne desfăşura misiunea aşa cum ne-o confirmă principial libertatea de exprimare garantată prin Constituţie. Ne întoarcem însă inimile spre puterea Cerului şi ne aducem aminte de suferinţele pe care orice generaţie creştină a trebuit să le pătimească pentru Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Nu vă temeţi! Să fim pregătiţi de orice, fiindcă ceasul înfruntării aduce Harul dumnezeiesc, iar de puterea Sa nu ne poate despărţi nimeni. Facem apel la rugăciune şi nu la retorică. Rugăciunea nu este arma de la urmă, ci viaţa sufletului omului de credinţă, doritor de pace. Certitudinea sădită în inimă de obişnuinţa rugăciunii e incomparabil mai de preţ faţă de tot ceea ce calculele omeneşti ar putea să prevadă. Asistăm la asalturile răului care periodic îşi arată lipsa de scrupule ca să poată descuraja şi dispera. Nădejdea noastră este la Dumnezeu, convinşi fiind că Biserica poate reînflori numai dacă îi lăsăm Lui libertatea deplină de a sufla liber prin ruinele vieţilor noastre.
În acest sens, în virtutea slujirii arhiereşti prin care am fost investiţi de Dumnezeu, dispunem ca ziua de 11 februarie 2009 să fie zi de pocăinţă şi adâncă rugăciune pentru noi toţi, fii ai Bisericii Române Unite. Încredinţăm astfel Cerului strigătul nostru de dreptate care aici pe pământ pare să fie auzit tot mai puţin.

Iubiţi credincioşi,

Toate înnoirile în istoria mântuirii au pornit din darul Cerului şi dorinţa de a face pocăinţă pentru păcate din partea oamenilor. Gestul de speranţă al acestei zile de post, ajun şi rugăciune vi-l încredinţăm în genunchi împreună cu binecuvântata de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, întărindu-vă în credinţă. Cristos este cu noi în barca bătută de valuri, nu doarme şi ne spune: „Nu te teme turmă mică, căci i-a plăcut Domnului să-ţi dea ţie Împărăţia”(Luca 12, 32). Să fie această zi de 11 februarie pentru fiecare în parte, zi de reculegere în faţa conştiinţei şi post aspru precum facem de Vinerea Patimilor Domnului.
Cristos nu a murit ca erou, ci a fost dat morţii pentru că Adevărul cerului întotdeauna a adus deranj şi continuă să mustre istoria noastră omenească. Fiul lui Dumnezeu şi-a purtat Crucea ca un renegat al istoriei, dar slăbiciunea-i în faţa răului a fost voită pentru ca prin preţul dragostei Sale, din moartea Sa, să ne aducă mântuirea deplină.

Iubiţi credincioşi,

Vă suntem aproape şi Vă încredinţăm Domnului, iar prin cuvintele profetului reînnoim abandonarea noastră în puterea cerului: „Nu te teme Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic… Voi strânge laolaltă pe cei ce sunt întristaţi şi fără sărbătoare şi vor fi iarăşi dintre ai tăi, deşi ocara apasă asupra lor… pe cei izgoniţi îi voi strânge de pe drumuri. Şi îi voi face de laudă şi cu nume, în ţinuturile în care fuseseră făcuţi de ocară” (Sofonie 3, 16-19).

Cu arhierească binecuvântare,

† LUCIAN
Arhiepiscop Major

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

SCOLILE DE MISIUNE DE VARA

Organizator: Tineri pentru Misune Medias si biserici locale
 
Îţi pasă de cei pierduţi? Vrei să te apropii mai mult de Dumnezeu? Vrei să-ţi înţelegi mai bine chemarea? Te doare inima când vezi nevoile din societatea în care trăim? Ţi-ai dori să fii parte din Marea Trimitere?

Dă o lună din viaţa ta şi hai la o Şcoală de Misiune de Vară!

Perioada: 28 iunie- 27 iulie 2009 (3 săptămâni teorie, una misiune)
Locatii: Draganesti-Olt, jud Olt Romania si in Cahul, Republica Moldova
 
Relatii si inscrieri la Tineri Pentru Misiune Medias, Romania
 
Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Biserica din vizuina

Biserica trebuie sa iasa de sub asediu si sa se elibereze de victimizare. Ne-am retras pentru ca ne credem persecutati si nu socotim lumea vrednica de sfanta noastra prezenta. Am devenit lupi pentru a face fata lupilor, dar, in realitatea ne-am mutat in alta vizuina. Am iesit din vizuina lumii si ne-am baricadat in vizuina Bisericii. Biserica nu mai e “comunitatea celor chemati afara, pentru a merge in afara“, ci e comunitatea celor retrasi, izolati, asediati. Biserica nu mai e o forta de atac, nu mai e un David care alearga pe campul de lupta inaintea lui Goliat, ci e un Saul care se ascunde in grotele mizeriilor religioase.

Isus ne-a trimis ca pe niste miei in mijlocul lupilor; ca pe niste ciudati in mijlocul lumii civilizate;  ca pe niste nebuni in mijlocul inteleptilor. Dar nu ne-a trimis sa ne baricadam in propriile noastre fortarete si sa ne evanghelizam intre noi. Nu oile au nevoie de evanghelizare, ci lupii, iar evanghelizarea nu o fac lupii, ci oile. Cand lupii se evanghelizeaza intre ei e clar ca cei care se vor converti vor fi tot lupi. In loc sa se inmulteasca staulele, se inmultesc vizuinile.

Biserica trebuie sa iasa, sa-si asume riscuri, sa devina vulnerabila in fata lupilor pentru a dovedi tuturor ca nimeni nu poate smulge o oaie din mana Tatalui ceresc. Biserica trebuie sa renunte la armura lui Saul, la strategiile lui, la sabia lui celebra si sa puna mana pe prastia si pietrele lui David. Doar asa il va invinge pe Goliat. Doar asa lupii vor deveni oi!

“Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti dar intelepti ca serpii, si fara rautate ca porumbeii […] De aceea, pe oricine ma va marturisi inaintea oamnenilor, Il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri.” (Matei 10: 16; 32-33)

Laurentiu Balcan http://penticostalul.wordpress.com/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Biserica, in rind cu lumea?

 

M-a ispitit gandul ca anul acesta sã mã pun “in rînd cu lumea”. Nu reusesc. Nu pot sã mã asez  “la linie”, cum se spune, la comun. Nici în armatã n-am reusit. N-am reusit nici pe vremea lui Ceusescu sã stau în rînd cu lumea, membru normal UTC, pionier, loctiitor de comandant de unitate (snur bleu, pentru cine isi mai aminteste) cufundat într-un celebru anonimat. 
Cu plasa la rînd, îmbrãcati în acelasi fel de palton, cu acelasi fel de cãciulã de miel-sugar, cu acelasi fel de bocanci luati pe sub mînã de la depozitele partidului. Cu pile, cunostinte, relatii (PCR).
 
ultima coada la Zahar
“In rînd cu lumea” este o tentatie cãreia îi facem cu ochiul generos. Sã fim la fel, sã nu ne dibuiascã cumva cã am fi diferiti. Cine?, ceilalti, cei normali, “gura satului”, spaima românului.
***
Plictisitoarea conformitate cu mediul este predicatã cu entuziasm de noua generatie de lideri, care gãsesc în “relevantzã” toatã sistema pentru succesul fatã de noua generatie.
De fapt nu ni se predicã vreo în-dreptare radicalã, sîntem doar asezati la coadã, în rînd, cuminti, frumusel. Stãm în “rînd cu lumea”, ca pe acele vremuri, nimic diferit, poate “se dã ceva”, înghitindu-ne cu secul glumele pe seama Partidului, glume care ne-ar fi scos din rînd spre lãmpile bãgate în ochi ale militiei.
Sîntem cumintiti, asemuiti cu totul celorlati, purtînd aceleasi plase de un leu, cu acelasi tip de servante, chiar cu aceleasi aragaze, chibrite si bibelouri.
“In rînd cu lumea”, în spatele doamnei, cã dînsa este prima. Ea s-a asezat dintaia la rînd si noi ne frecãm palmele si ne izbim bocancii unii de altii, poate poate s-o da ceva.
Nu se dã nimic. Se ia. Ni se ia identitatea, marca si transmitem celor din jur un mesaj încalcit. Nimeni nu mai stie ce sîntem de fapt, nici noi, nici ei.
Vã amintiti?  Totdeauna cel care se aseza primul la rînd avea un fel de ascendent de autoritate fatzã de ceilalti, mai tineti minte? Ultimul care se aseza la rînd era un fel de novice, care asculta cu sîrg pînã intra în atmosferã… Noooo! Nu puteai sã te asezi la rînd si sã “dãschizi gura asa… din prima”. Te asezai… “in rînd …” pînã te aliniai cu plãsuta, sticlele, cofrajele si gîndul cu “toatã lumea”. Si aveam impresia cã o facem de bunã voie si cã ne facem vreun bine.
***
Vajnica noastrã rebeliune fatzã de autoritatea traditionalã a pãrintilor si fatã de credintele bunicilor nu este nimic altceva decît o tîmpã supunere fatã de alte autoritãti, peer pressure, presiunea generatiei noastre. Nu facem nici o revolutie, nici o schimbare, nici îndreptãm ceva, ne mulãm si ne încovoiem cuminti pe tiparele congenerilor nostri.
Ne plîngem cã “lumea a intrat în bisericã”. Fals. Dînsa stã cuminte. N-a intrat, nu este chiar atît de agresivã. Biserica poate fi mai agresivã decît lumea. Lumea stã cu bratele încrucisate si zîmbeste peste ochelari privindu-ne cum ne asezãm singuri la coadã, cu creieierele spãlate de lozinci, ca: “sã castigãm generatia noastrã, sã lepãdãm legalismele, generatia de peste 50 de ani este pierdutã, sã fim relevanti [si interesanti pentru cei de azi]… “.
Ca si acum de alfel, nu?
Falsi reformatori ne îndeamnã la conformare, falsi predicatori, ne îmboldesc la o falsã revolutie, o revoltã fatã de pãrinti, o rãzvrãtire fatã de traditii, pentru o anesteziantã adaptare la mediu. Predicatori cu verb si carismã încearcã sã ne demonstreze cã ne-au crescut niste prosti, ale cãror cãi urmandu-le, nu vom mai avea succes la “lumea în care trãim”.
Propunerea? “In rînd cu lumea!”
Spilcuiti vorbitori, cu accente si anglisme, ne aratã calea de iesire din cumplitul legalism prin care încã mai eram în afara rîndului, pentru a ne arãta, paradoxal si cumplit mestesug de torsiune a mintii, cã sîntem mai atrãgãtori fiind alt fel …
Sîntem prostiti, ca niste pionieri si soimi ai patriei cu snururi rosii, galbene si albastre, joacã de-a soldãteii fãrã sãbii, cu lozinci fãrã putere: “Tot înainte!”. O generatie care vrea sã fie relevantã pentru lume este tot mai în rînd cu lumea… Sîntem cumsecade si îmblînziti…
Ce ironic suna [atunci] în glumele noastre de la rînduri, în care stãteam în rînd cu lumea… Tot inainte! Cum spuneam pe vremuri “Tot inainte!” cã tot înainte era mai bine…”
 
de dr. Marius Cruceru, UEO Oradea – 4 ian. 2009
Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Un Campion al Romaniei il marturiseste pe Hristos!

Adre de Sousa, jucatorul lui C.F.R. Cluj are 2 titluri de campion  in palmares, primul obtinut cu Bolivar La Paz, iar al doilea cu CFR Cluj. Pana aici nimic neobisnuit. Ce pare iesit din “tiparele” unui fotbalist , este faptul ca “nu-şi petrece timpul liber prin cluburi, aşa cum fac cei mai mulți dintre fotbalişti, ci preferă să citească din Biblie şi să facă acte de caritate, atunci când nu este pe terenul de fotbal” Ba chiar mai mult, el canta in corul unei Biserici Evanghelice din Cluj si intr-o buna zi isi doreste sa ajunga pastor.

„Vreau să devin pastor. M-am gândit mult la asta şi cred că aceasta îmi este vocaţia. Am acasă un prieten pastor şi mi-a spus că mă poate ajuta să devin şi eu pastor în Brazilia sau în Paraguay. M-aş bucura pentru că îmi place să le vorbesc oamenilor despre Dumnezeu”,

Un alt lucru demn de notat este faptul  ca ii place sa-si petreaca timpul liber alaturi de sotie .

„Îmi place să-mi petrec timpul liber alături de soţie.Citim din Biblie sau vorbim despre Dumnezeu. Este important să citeşti în fiecare zi câte ceva din Biblie”, povesteşte fundaşul CFR-ului, care se vede predicând într-o biserică evanghelistă, după ce îşi va încheia cariera de fotbalist.

Vrea să le predice colegilor de echipă

Sousa spune că reuşitele din carieră nu au venit întâmplător şi crede că rugăciunile sale şi ale soţiei au fost auzite. „Mă rog împreună cu soţia înaintea fiecărui meci şi îi cer lui Dumnezeu să aibă grijă să nu mă accidentez şi să nu accidentez pe nimeni. Se pare că ultima dată nu m-a auzit, pentru că m-am accidentat”, glumeşte brazilianul, care spune că are încă de pe acum calităţi de pastor.

„Peste tot pe unde am jucat, în Brazilia sau în Bolivia, obişnuiam să-i invit pe colegii mei de echipă la mine acasă. Veneau cu familiile şi le vorbeam despre fapte din Biblie. Consider că este important ca toată lumea să cunoască faptele lui Iisus. Vreau să fac astfel de şedinţe şi cu jucătorii de la CFR”, a afirmat brazilianul, care se declară un familist convins. „Nu merg niciodată în cluburi. Obişnuiesc să-mi petrec mult timp alături de Didi şi de Dubarbier. Vin şi ei cu soţiile şi mai mergem la un grătar când avem liber. Ne distrăm împreună”, a afirmat fotbalistul care are două titlul la activ, cu CFR şi cu Bolivar.

 

 Nu pot urca la pupitrul pastorului. Este un loc special, unde doar pastorii pot sta”, spune brazilianul, care povesteşte că în Brazilia se implica mai mult în activităţile comunităţii evangheliste. „Când jucam în Brazilia, făceam parte din corul bisericii la care mergeam eu. În fiecare luni cântam cu un grup de băieţi. Acolo am învăţat să cânt la chitară. Acum îi cânt doar fetiţei mele”, vorbeşte Sousa despre talentul său ascuns.

 

„Kaka este idolul meu”

Fundaşul CFR-ului spune că îl respectă mult pe conaţionalul său de la AC Milan, care este, de asemenea, un fotbalist credincios. „Este idolul meu nu doar pentru ceea ce face pe teren, ci mai ales pentru personalitatea sa din afara gazonului. Toţi brazilienii îl respectă. Este un adevărat exemplu”, a afirmat Sousa, care spune că religia îi apropie pe brazilieni. „În Brazilia, oamenii sunt mai credincioşi decât în România”, este de părere Andre de Sousa.

 

 “Nu trebuie să treacă nicio zi fără să citeşti din Biblie.” – de Sousa Galliasi, fundaş CFR Cluj
 
 “Mă rog împreună cu soţia mea înaintea partidelor şi îi cerem lui Dumnezeu să mă păzească doar de accidentări şi să nu accidentez nici eu pe nimeni.” – Andre de Sousa Galliasi, fundaş CFR Cluj

Sursa:  http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/sousa-canta-in-biserica-3662783

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)