Studiu Soros: Românii au încredere în Biserică, dar nu o vor amestecată în politică

Deşi au încredere în Biserică, românii nu o vor amestecată în politică – relevă noi date ale cercetării “Religie şi comportament religios”, realizată de Fundaţia Soros România în cadrul programului Studii Electorale Româneşti.

În timp ce 73% dintre cetăţenii români spun că au încredere multă sau foarte multă în Biserică, 81% dintre români nu sînt de acord ca preoţii să sfătuiască oamenii cu cine să voteze.

Românii se declară practicanţi religioşi: 90% dintre concetăţenii noştri spun că merg la Biserică măcar la sărbătorile importante, 70% dintre români contribuie cu bani la Biserică, iar pentru 61% rugăciunea face parte din viaţa de zi cu zi…

Tot articolul aici

Sursa : http://www.ziarulfaclia.ro

O noua structura de conducere a Bisericii – Propunere

Nick Rosioru mi-a trimis un email prin care propune  o schimbare fundamentala, o regindire daca vreti a structurii de conducere in Biserici. Redau mai jos o parte din mesaj. Textul mi l-a trimis in engleza, asa ca am incercat sa-i “adaptez” o traducere.

 Biserica sa fie organizata după cum urmează:
a. Consiliul de conducere(Bordul de conducere)  al prezbiterilor/episcopilor/privighetorilor ca organism cu puteri executive… Pentru continuarea articolului accesati link-ul :  

http://dorinpele.wordpress.com/2011/09/24/o-noua-structura-de-conducere-a-bisericii-propunere/

Biserica poate primi ca donatie un bilet castigator la loterie?

Biserica “Cathedral of Prayer”  din Columbus, statul  Georgia a ramas fara aer conditionat in plina vara. In urma cu trei saptamani cineva a intrat prin efractie si a furat firele de cupru de la aparatul de aer conditionat. Datorita situatiei financiare precare, nu si-au permis sa faca reparatiile de rigoare. Stupoare insa …, duminica la strangerea darurilor au  gasit in “colecta” un bilet de loterie castigator  de $80,000.

http://dorinpele.wordpress.com/2011/09/06/biserica-poate-primi-ca-donatie-un-bilet-castigator-la-loto/

Care forma de conducere este in Biserica ta?

M-am gandit sa creez acest sondaj pentru a vedea care este forma de conducere cea ma folosita in bisericile noastre. Binenteles ca mi-a placea sa discutam si despre perceptiile noastre fata de aceste forme , dar aceasta ramane la latitudinea voastra.

Dar mai intai, sa definim termenii. Citatele cunt din “Teologie Crestina” de Millard J. Erickson

1) Forma Episcopala.  ”In cadrul formei episcopale de conducere bisericeasca, autoritatea apartine episcopului. Exista diverse grade ale episcopatului…” Adica exista un sistem ierarhic. ” Particularitatea sistemului episcopal este ca autoritatea este fixata intr-un oficiu particular, acela al episcopului…Episcopul este cheia funcionarii bisericesti. Tot articolul aici

http://dorinpele.wordpress.com

Masonii infiltrati de secole in Biserica?

Dragi prieteni ai Asociatiei Strigatul de la Miezul Noptii,

Cat de avizi sau lacomi de bani suntem? Lacomia de bani este principala cauza a complicatiilor si a robirii din cadrul sistemului valabil in zilele de pe urma. Depravarea si lacomia merg mana in mana. Nu degeaba este scris: «Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra» (Luca 12,31). Fara indoiala si apostolul Pavel a impartasit acest punct de vedere, deoarece a scris: «Iubirea de bani este radacina tuturor relelor» (1 Tim. 6,10). Cu alte cuvinte, iubirea de bani este inchinare la idoli. Ea pune banii si profitul mai presus de Dumnezeu. Cine cade prada iubirii de bani se inchina in fata altarelor lui Mamona, incalcand astfel prima porunca a Decalogului: «Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine» (Exod 20,3). Porunca lui Dumnezeu este cat se poate de clara.  Trebuie «sa iesim din lume», adica sa ne desprindem din cursa ei, de falsele ei promisiuni. Daca nu ascultam indemnul Domnului, ne facem vinovati de complicitate cu sistemul depravat de valori al acestei lumi. Locul nostru este la masa Domnului, unde Ii multumim pentru purtarea Sa de grija si dorim sa Il cinstim si sa Il inaltam numai pe El.

—   ***   —

«Iarasi zic: bucurati-va!» (Fil. 4,4). Apostolul Pavel a scris acest indemn bisericii din Filipi. In momentul respectiv el se afla prizonier la Roma. Observam ca aceasta epistola nu este caracterizata de intrebari nelinistite si de cuvinte pline de ingrijorare, ci de bucurie si de indemnuri incurajatoare. Pavel stia ca avea toate motivele sa se bucure, in ciuda necazurilor personale, a persecutiilor si a bolii. Noi, crestinii, avem intr-adevar toate motivele sa ne bucuram. Daca nu noi, care am fost mantuiti si eliberati, atunci cine? Bucuria in Domnul este vesnica, nepieritoare si independenta de lucruri exterioare. Si copiii lui Dumnezeu sunt supusi oscilatiilor sufletesti. Si noi suntem chinuiti de necazuri si de boli. In acest caz vorbim insa despre atitudinea fundamentala a inimii si despre modul nostru de a gandi si de a privi lucrurile. In orice situatie a vietii ne-am afla, este bine sa reflectam la ceea ce suntem si la ceea ce am fost. Eram pierduti si morti din punct de vedere spiritual, dar Dumnezeu S-a intrupat pentru a ierta vina noastra. El a platit pretul rascumpararii noastre si ne-a eliberat din inchisoarea mortii. Suntem salvati, inviati cu Isus dintre cei morti pentru viata vesnica, iar intr-o zi vom avea un loc in slava cerului impreuna cu El. Nu este acesta un motiv extraordinar de bucurie?

Puteti citi mai multe despre aceste subiecte in editia din luna august a revistei Strigatul de la Miezul Noptii

—————   ********   —————

Pentru orice informatii suplimentare sau comanda abonament ne puteti contacta la adresa de mai jos:

________________________

Asociatia Strigatul de la Miezul Noptii

310540 - Arad / ARAD

Romania

Tel: +4-0257-206.050

Fax: +4-0257-256.517

e-mail: smn@inext.ro

“SUCCESIUNE, REFORMA SAU RESTAURARE?” – Exprima-ti parerea!

Am gasit acest  un articol interesant pe glogul lui Aurel Munteanu intitulat: “Succesiune, Reforma sau Restaurare”.  Autorul descrie pe scurt fiecare pozitie in parte . Le citez aici ca un preambul al Sondajului la care va invit sa participati si, de ce nu, sa va exprimati opinia in legatura cu acest subiect sub forma de comentariu. Va multumesc!

“Pozitia Reformatorilor :
-Biserica a cazut treptat in apostazie datorita invataturilor false , dar Dumnezeu a ridicat oameni din mijlocul ei pentru a o reforma . Continuare aici

http://dorinpele.wordpress.com

Efecte negative ale perioadei comuniste asupra Bisericii

Material  preluat de pe site-ul Rascumpararea Memoriei

“Manifestări pozitive în interiorul Bisericii în perioada comunistă”

Material  preluat de pe site-ul Rascumpararea Memoriei…
• Spiritul de sacrificiu – puțini aveau timp pentru goana după avere; credincioșii însă se sacrificau pentru a îi ajuta pe săraci (atunci s-a creat faima că „pocăiții se ajută”), pentru a vesti Evanghelia în alte localități (nu se puteau face acțiuni de masă).
• Dedicare totală – Cei care plăteau un preț mare pentru credința lor nu puteau accepta compromisul.
• Frica de Domnul – credincioșii persecutați nu puteau concepe să se joace de-a pocăința.
• Slujirea era mai amplă în timpul săptămânii și mai puțin duminica, ceea ce înseamnă că lucrarea depindea în mare măsură de laici, nu era profesionalizată.
• Educația în familie – familia avea o influență imensă în viața copiilor, astăzi influența aceasta a fost mult restrânsă de mijloacele de comunicare și de dezvoltarea tehnologică.

„Efectele comunismului asupra Bisericii”

Material  preluat de pe site-ul Rascumpararea Memoriei:

“..Statistic, comunismul a depășit orice sistem tiranic din istorie:

• Comunismul este răspunzător pe plan mondial de moartea a peste 80 de milioane de oameni.
• Numărul de orfani nu îl vom cunoaște niciodată.
• Numărul celor deportați este aproape imposibil de estimat.
• Din punct de vedere economic, câți oameni și-au pierdut toată agoniseala și economiile?
• Justiție: câți au fost condamnați pe nedrept, trimiși în lagăre de muncă silnică?
• Moral - spălarea creierului.
  • „Națiunile ce au un nivel etic ridicat sunt greu de cucerit.” – (Sergiu Grossu, Complotul psihopolitic al comunismului, p.68)
  • „Omul poate fi dresat așa cum poate fi dresat un câine.” (p.65)
• Spiritual – subordonarea Bisericii
  • „…activiștii noștri trebuie să găsească metoda care să le permită să pătrundă în inima fiecărei Biserici.” (p.105)
  • „Obiectivul este următorul: …transformarea Bisericii într-o Biserică pusă în slujba Statului, însuflețită de patriotism, apropiată de socialism; reformarea doctrinei, organizării, legislației și ceremoniilor sale, după o orientare progresistă.” (p.111)”

“…2. Scopul unei astfel de dezbateri:

NU este condamnarea unor protagoniști ai evenimentelor de atunci, fiindcă:

• Nu este sigur că am fi fost mai buni
• Nu suntem judecători
• Judecata lui Dumnezeu diferă de a noastră

Scopul este:

• Cunoașterea istorică – veridicitatea istorică, corectitudinea, adevărate repere, eroi etc.
• Educativ – lecții majore de viață, modele importante
• Spiritual – identificarea influențelor care au rămas
• Moral – O generație care a învățat că se poate clădi ceva sfânt pe compromis nu poate ajunge departe. Vin alte încercări. „Taina fărădelegii a început să lucreze.” …”

Biserica, între comuniune şi comunitate de interese

“Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că Biserica este Trupul lui Hristos şi Hristos este Capul ei. (Efes. I, 23; V, 23), iar Trupul are mai multe mădu­lare : “Căci precum trupul unul este şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat. Căci şi trupul nu este un madular, ci multe” (I Cor. XII, 12-14). Această definiţie ortodoxă a ceea ce înseamnă Biserica, definiţie completată cu ceea ce ne mărturiseşte Simbolul de Credinţă despre Biserică – Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească – este cunoscută în mediile clericale şi printre credincioşi. O astfel de înţelegere strict teoretică a noţiunii de Biserică este însă inutilă dacă nu o însoţim şi de o asumare practică, în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre creştini şi deopotrivă a tuturor creştinilor membri ai Bisericii Creştine. În realitatea vieţii Bisericii au existat numeroase momente în care asumarea definiţiei pauline a fost incompletă sau chiar inexistentă şi pervertită de oameni prin slăbiciunile şi păcatele lor. Ereziile din primul mileniu de creştinism, al căror moment de victorie întunecată a fost Marea Schismă, degradarea dogmei în Biserica Romano-Catolică şi apariţia sângeroasei Inchiziţii, criza din Biserica Ortodoxă a Imperiului Bizantin aflat în decădere care a culminat cu o aşa-zisă “unire” a ortodocşilor romei cu catolicii, cu puţin timp înainte de ocuparea Constantinopolelui de către musulmani, apariţia Reformei şi a Contra-Reformei în Europa Occidentală, curente religioase şi politice cauzatoare de războaie religioase, fărâmiţarea Bisericii Creştine Răsăritene în biserici autocefale locale, multiplicarea cultelor protestante şi neo-protestante pretendente la calitatea de biserici purtătoare ale mesajului creştin, toate aceste fenomene nu reprezintă altceva decât o îndepărtare de la definiţia Sfântului Apostol Pavel. Biserica ce era cândva Una, Sobornicească şi Apostolească este acum o oglindă sfărâmată în zeci de cioburi, de diferite mărimi, o oglindă care în vremurile de început ale creştinismului reflecta Cerul Dumnezeirii.

Privind la evenimentele mai apropiate timpului şi locului nostru, vom observa că secolul XX a fost un fel de culme a crizei Bisericii Creştine. Cele două războaie mondiale, dictaturile fascistă, nazistă şi comunistă, secularizarea profundă a societăţilor democratice din Vestul Europei şi America de Nord au afectat atât structura Bisericii, cât şi mesajul acesteia. Aceste frământări au avut repercursiuni, cum era de aşteptat, şi asupra Bisericii Ortodoxe Române. Nu voi insista asupra aspectelor încă neclarificate ale relaţiei Bisericii noastre cu regimul dictaturii comuniste – marea “necunoscută” a istoriei BOR din secolul XX – cu toate că o mare parte din problemele care afectează BOR îşi au cauzele în această relaţie. În actualul context istoric în care poporul român îşi duce existenţa – România ca ţară membră a Uniunii Europene, fenomenul globalizării, criza resurselor naturale – mult mai importantă îmi pare problema aplicării definiţiei pauline în viaţa de zi cu zi a clerului şi credincioşilor creştini-ortodocşi români. Evenimentele din decembrie 1989 care au provocat căderea dictaturii comuniste, dezbaterile intense din anii ’90 legate de rolul şi locul Bisericii în viaţa societăţii româneşti, redescoperirea de către tineri a valorilor creştine ortodoxe păreau să reprezinte premizele unei relansări a activităţii Bisericii Ortodoxe Române şi mai ales ale unei reîncreştinări a poporului român grav pervertit de ateismul totalitarismului comunist.

Creştinism de paradă

Din nefericire, speranţele nu s-au confirmat decât într-o mică măsură şi la aproape douăzeci de ani de la dispariţia regimului comunist, Biserica noastră ni se înfăţişează mai mult ca o aglomerare de comunităţi de interese, decât ca un spaţiu al vieţuirii în comuniune hristică…”   Puteti citi tot articolul aici

Sursa http://www.rostonline.org

Securitatea si Biserica - Interviu cu pastorul FLorin Cimpean

http://www.romaniantv.com/

“Crestinismul Sub Asediul Neopaganismului”

Crestinismul Sub Asediul Neopaganismului
citeste mai mult despre acest material aici

http://ioan8.wordpress.com

“…Schimbări profunde în viața bisericilor din România”

“După instaurarea comunismului în România, aparatul de propagandă al Statului a supervizat planurile de transformare a fiecărui segment din societate. Colectivizarea și naționalizarea au lăsat urme adânci în mentalul colectiv al țărănimii și al micilor proprietari. Dar patronajul cvasi-cuprinzător al Statului nu a ocolit Biserica, o fortăreață care trebuia supusă cu orice preț. Vreme de 45 de ani brațul armat al Securității, precum și mănușa de catifea a Departamentului Cultelor au generat schimbări profunde în viața bisericilor din România.

În cadrul discuției de la Executiv au fost menționate mai multe domenii asupra cărora statul comunist și-a pus amprenta și care trebuie realiniate după învățătura Bibliei.

Centralismul excesiv – în opoziție cu modul de organizare al primilor penticostali români.
Sistemul ierarhic – în opoziție cu slujirea bazată pe daruri. Modelul propus în anii arondării de DC era asemănător cu ierarhia din cadrul PCR.
Denumirile slujbelor – spre deosebire de terminologia Noului Testament.
Denumirea de Cult – denumirea actuală sub care funcționează penticostalii români este importată via Moscova, în timp ce denumirile celor 3 ramuri penticostale au fost abandonate (Ucenicii lui Isus Hristos, Creștinii Botezați cu Duhul Sfânt, Biserica lui Dumnezeu Apostolică).
Alocarea resurselor financiare – în condițiile în care bisericile nu puteau angaja slujitori, nu puteau face misiune externă, nu puteau construi biserici, nu puteau ajuta săracii, nici nu era necesară o viziune asupra zeciuielii, a susținerii slujitorilor etc.
Relațiile externe – relațiile cu bisericile surori din alte țări decât SUA sunt aproape inexistente.
Manifestarea darurilor Duhului – ingerințele Statului au avut drept scop și limitarea manifestărilor de caracteristice bisericilor penticostale, mai ales în întrunirile publice ale bisericii
Limitarea viziunii externe – fără posibilitatea de a călători, Biserica din România nu a cultivat o viziune misionară asemănătoare cu bisericile penticostale surori…”

Vasilica Croitor

http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/

Defaimatorii

De cand am venit prima data la biserica prin 1987 si pana acum nici macar odata nu a auzit pe cineva predicand acest subiect.Nici macar nu am auzit de la amvon facand vreo aluzie la acest cuvant.Faptul ca este asa tare uzitat in biserica aceasta practica si nimeni “nimic” e greu de comentat.Din 1990 cand mi-am dat votul impotriva validarii unui diacon in slujba de pastor, nu mai scap de acesta atitudine din partea unora din biserici.De fapt de dupa terminare programului si a sedintei in care sa facut votarea pastorului, in drum spre casa auzeam boicoturile celor care pe langa treceam.

Mult timp am crezut ca acest cuvant nu este in Biblie, pana intr-o zi cand am citit din nou 1 Corinteni.Acolo la cap. 6, vers. 9-11 am gasit scris despre cateva categorii de oameni  care pot sa fie in Biserica insa care nu vor fi mostenitori ai imparatiei lui Dumnezeu printre acestia si Defaimatorii..Ap. Pavel a scris aceste cuvinte celor din biserica din Corint.Si faptul ca se intampla si azi nu e o simpla coincidenta.

In prima faza e interesant grupul din care fac parte acesti DEFAIMATORI., curvari, inchinatori la idoli, hotii, betivii sau cei lacomi.Toti acestia au ceva in comun; EGOISMUL lor in defavoarea altora, cititi si veti obseva.

Ne vine greu sa acceptam acest adevar insa sa nu uitam un lucru; Dumnezeu nu-si permite sa defaime pe nici un copil al Sau, pentru ca este lucrarea Lui in fiecare. Atunci cand cineva i-si perimite sa defaime pe cineva, de fapt ceea ce reuseste e sa zadarniceasca lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu in cineva.Din punctul de vedere a lui Dumnezeu toti suntem la fel si beneficiari ai lucrarii harului Sau in noi.Dumnezeu indreapta pe fiecare DAR niciodata nu defaima pe cineva.Atunci cine face o astfel de lucrare?Si celui care o face nu I se potrivesc aceste cuvinte?: NU VOR MOSTENI IMPARATIA LUI DUMNEZEU.

Fiecare in parte suntem lucrarea Lui si cine indrazneste sa defaime lucrarea Lui e vrednic de toata osanda.

Esentialul crestinismului este dragostea. Pe langa faptul ca cine nu are dragoste este NIMIC, acestia isi permit sa faca ceia ce nici Dumnezeu nu-si permite si anume sa rascoleasca in trecutul celor pe care ii defaimeaza.Trecutul nostru e aruncat in marea uitarii, Acestia sapa sa gaseasca ceva. Apoi cursele care le intind celor pe care ii defaimeaza. Si toate practicile la care acestia recurg pentru a-si gasi material pentru lucrarea lor de defaimare.

Datoria fiecarui crestin e sa ajunga plin de Duh, acestia nu au un astfel de obiectiv. Care poate fi sfarsitul oamenilor care nu au astfel de obiective in viata?

Silviu Timoftei

Calea biblică pentru răscumpărarea trecutului

Cum ar putea Biserica să își rezolve problema apăsătoare a trecutului ei? Iată câteva componente ale unei reparații de ordin moral:

• Biserica trebuie să-și asume trecutul, așa cum este el.

„Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.” – (Proverbe 28:13)

• Biserica trebuie să condamne cu fermitate erorile trecutului, indiferent că au aparținut politicienilor, structurilor Statului, populației sau slujitorilor bisericești.

„ [...] să nu mințiți împotriva adevărului”. (Iacov 3:14)

• Biserica trebuie să ceară iertare întregii societăți pentru că nu s-a deosebit de societatea în care a trăit și nu și-a îndeplinit astfel menirea când ar fi trebuit să fie un reper moral și spiritual

„Neamuri vor umbla în lumina ta, și împărați, în strălucirea razelor tale”. (Isaia 60:3)

• Biserica trebuie să le ceară iertare celor persecutați, deoarece i-a abandonat în momentele cele mai grele.

„Ajutați pe sfinți când sunt în nevoie.” (Romani 12:13)

• Biserica trebuie să le ofere celor cu conștiința încărcată cadrul pentru a se mărturisi și a se pocăi, rezolvându-și astfel poverile din conștiința lor.

„ [...] voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții.” (Galateni 6:1)

• Biserica trebuie să judece, în urma unei analize lipsite de patimă, cazurile celor care s-au compromis în perioada comunistă, hotărând în fiecare situație măsurile biblice și eclesiastice care se impun.

„Orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.” (Matei 18:18)

Vasilica Croitor

http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/

“Abuz fata de Adunarile lui Dumnezeu din Romania”

Catre Cultul Crestin Penticostal

“Plugusorul” Crestin

“MENTALITATEA SUPRAVIEȚUIRII”

În avalanșa creată de cartea Răscumpărarea Memoriei, am căutat să mă situez nu numai în categoria celor care sunt dezamăgiți, deși sunt dezamăgit. Am încercat să nu mă identific doar cu cei care cer schimbări radicale în sistemul care încă opune rezistență adevărului, deși aceste schimbări sunt absolut necesare. Am căutat și, într-o oarecare măsură cred că am reușit, să mă verific pe mine însumi și să identific în modul meu de gândire reminiscențele sistemului în care, deși l-am detestat, m-am format și am crescut. Mare îmi fu mirarea să constat că sunt tributar eu însumi unor percepții filtrate de modul de gândire pe care l-am moștenit. Cea mai periculoasă pantă a mentalității mele, ca de altfel a bisericii ieșite din era comunistă, mi se pare cea a ”supraviețuirii”.
În condițiile în care însăși existența bisericii era pusă sub semnul întrebării, ideea de a supraviețui părea unica șansă. Astfel s-a developat teoria în virtutea căreia trebuie să supraviețuim ”fizic” cu orice preț. Voi admite, dar fără să scuz în vreun fel colaboraționismul sau să-i dau circumstanțe atenuante, că înaintașii noștri au fost biruiți de acest mod de gândire înainte ca să semneze angajamentul către securitate. Era o chestiune de timp până când conștiința le-a permis (conștiința i-a convins pe ei sau ei pe conștiință) să vândă interesele mandatate bisericii prin Evanghelie pentru supraviețuirea ei. Bine, că acest pachet cuprindea și interesele personale (propria supraviețuire), nu trebuie să ne mire. Acest bonus colateral făcea parte din binecuvântarea ”libertății” de a supraviețui.
Care era însă prețul supraviețuirii?…continuarea articolului aici

http://popaspentrusuflet.wordpress.com

Biserica Domnului nu este penticostala, …ea este perfecta!

Cîțiva ani în urmă Domnul mi-a dat cîteva vedenii nu puțin sperietoare în care mi‐a explicat starea bisericii, care se numește penticostală. Am văzut un teritoriu, un loc de joacă pentru copii mici. Locul a fost ca la parc, dar terenul a fost un covor sau o suprafață portabilă de mai multe culori pe care au fost fel și fel de lucruri desenate și cum a fost întins pe pămînt, au fost multe jucării pe el. Dintr-odată am văzut pe Domnul venind să strîngă suprafața aceasta de joacă, a început să scuture jucăriile de pe ea împăturînd‐o. Am înțeles că vin zile care vor pune capăt lucrurilor și purtărilor copilărești, vrem nu vrem trebuie să creștem și să lăsăm copilăria cu jocurile ei în urmă.
Apostolul Pavel a exprimat dorința lui de a hrăni poporul Domnului cu mîncare tare, hrana pentru oameni mari, a căror judecată s‐a deprins prin întrebuințare să deosebească binele de rău. “În adevăr, voi cari de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăş trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintîi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decît cu lapte, nu este obicinuit cu cuvîntul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s’a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul”. (Evrei 5:12-14.)
Biserica Domnului

SPIRITUL LUI DIOTREF VS SPIRITUL LUI ISUS

   Spiritul lui Diotref din care derivă acel comportament laodiceean,care transpare acum în vremurile din urmă în sânul bisericii,de autonomie(Apoc.3:17)şi de supraevaluare a aportului uman în slujirea lui Dumnezeu în dauna celui divin,este evidenţiat prin pătrunderea învăţăturii nicolaite(Apoc.2:6,15)în mentalitatea unor membri ai adunărilor locale.
   Nicolaitul(în traducere din limba greacă înseamnă„biruitor al poporului”)este omul căruia îi place să fie mai mare,să aibă întâietate în biserică,să fie şef în contrast cu ceea ce spunea Domnul Isus:„Dacă vrea cineva să fie cel dintâi,trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slijitorul tuturor”.(Marc.9:35).Nicolaitul poate fi acel frate care pe un motiv sau altul vrea să stăpânească în biserică.Trist este că aproape toate bisericile au nicolaiţi care caută să uzurpe autoritatea Domnului şi care,fără neruşinare,se aşează pe scaunul de dictatori.(ex.Diotref:3Ioan9,10).
   Această stare de suficienţă se insinuează,cu precădere,în mentalitatea şi atitudinea acelora care datorită unui statut social mai înalt sau a unui capital moral şi intelectual dobândit ereditar sau însuşit prin educaţie,mai bogat,pe care le deţin sunt predispuşi să adopte o atitudine de superioritate faţă de cei mai puţin dotaţi din acest punct de vedere,atitudine caracterizată de izolare,ignorare sau desconsiderare.(Ezech.34:17-19).Paradoxul acestei situaţii constă în faptul că în domeniul spiritual cei cu o moştenire genetică moral-volitivă mai precară sunt,în general,prin activitatea Duhului Sfânt în inima lor(Gal.5:16,17)-cei bolnavi au nevoie de doctor şi nu cei sănătoşi-mai avansaţi spiritualdecât cei avantajaţi nativ,chiar dacă aparent nu este aşa.(1Sam.16:7).
   Îndeosebi tinerii care sunt mai receptivi la tendinţele concurenţiale ale lumii şi mai vulnerabili la bombardamentul mediatic (dez)iluzionist prin care omul cu aptitudinile lor naturale este supradimensionat,sunt cele mai frecvente victime ale acestui tip de gândire nescriptural.
   Din nefericire această stare de spirit conflictuală poate să degenereze în situaţii extreme în care,de pildă,un frate duhovnicesc care nu agrează ierarhizarea laică,artificială în cadrul adunării,impusă arbitrar de acei care se pretind a fi elita,să fie monitorizat(citeşte:deranjat,şicanat) de creştinii fireşti,lumeşti,cu intenţia vădită de a-l„da afară din Biserică”(3Ioan10),adică de a-l determina,prin intimidare,să evite„strângerea laolaltă” ceea ce,implicit,ar echivala cu moartea lui spirituală întrucât adunarea formează un trup iar atunci când un mădular devine inactiv ,se atrofiază în timp.(Ezech.34:20-22).
   Singura alternativă viabilă la această stare de fapt este ca fiecare dintre noi să„intre în sine însuşi”(Isa.44:19)pentru a identifica motivaţiile inimii urmată de o pocăinţă sinceră ,iniţiatoare a unei biserici adevărate supusă lui Dumnezeu,în care Duhul Sfânt să imprime în conştiinţa noastră blândeţea şi smerenia emanate de Spiritul lui Isus.
   Samuel Muntean,Sighişoara,19.10.2010

Despre coruptie in Biserica si nu numai

Autor: † Bartolomeu ANANIA

“Fenomenul coruptiei generalizate se prefigureaza ingrijorator ca unul din flagelurile cele mai puternice care afecteaza in ansamblu societatea noastra si de care nu a scapat neatinsa nici Biserica.

Faptul acesta ne obliga sa reflectam serios asupra cauzelor lui, dar si sa ne indreptam privirea si in propria noastra ograda, sa examinam, cu maxima luciditate si simt de raspundere, atat starea de drept, cat si pe cea reala a acestei teme, si sa gasim solutii care sa faca lumina si in segmentul cel mai sensibil al vietii noastre bisericesti.
     Cuvantul coruptie il avem de la latinescul corrumpo, care inseamna a strica, a altera, a degrada, a deteriora, a (se) descompune, a putrezi si, in ultima instanta, a se nimici. Prin moartea fizica trupul omenesc se descompune si putrezeste, adica trece printr’un proces de corupere, de stricaciune a alcatuirii sale. Singura exceptie din istorie este trupul lui Iisus Hristos, care nu s’a supus acestui proces, ci s’a transfigurat prin inviere, devenind trup duhovnicesc, nealterabil, nestricacios, incoruptibil, ca prototip al propriilor noastre trupuri de dupa invierea cea de obste. Cand spunem ca Hristos a inviat „cu moartea pe moarte calcand“, intelegem ca moartea Sa de pe cruce a biruit puterea mortii de a-i corupe trupul.
     In acceptia curenta, cuvantul are un sens mult mai grav, el fiind transferat in zona morala. Coruptia este viciul omului imoral care-si degradeaza spiritul prin incalcarea conduitei sociale. In majoritatea cazurilor de pe scara puterii politice, economice sau profesionale, omul care, prin functia sau pozitia sa, a devenit factor de decizie sau influenta, nu concepe sa nu si-o exploateze in favoarea unui profit personal ilicit in detrimentul sau in profitul ilicit al celui ce depinde de el; dupa cum, in acelasi timp, cel ce depinde de el nu concepe ca-si poate rezolva problema legitima decat apeland la pofta celui ce detine functia. Se spune ca, la noi, coruptia e
generalizata, chiar institutionalizata, ceea ce e foarte grav…” continuare aici

Sursa: http://www.monitorulcj.ro

News Flash - Emanuel Church, Galati

Emanuel Church News Flash Sept

Impozitarea bisericii, o forma de respect fata de societate?

“Cineva se intreba recent daca ar trebui sa-i ceara si preotului bonul fiscal, asa cum ne indeamna mai nou guvernul,  ca sa ajutam la combaterea evaziunii fiscale. Si daca preotul ar fi asa de corect si v-ar da chitanta pentru banii de la nunta/bote/inmorman tare tot nu v-ar folosi la nimic. Poate doar sa asezati chitanta in albumul cu poze de la nunta, pentru ca atata vreme cat biserica nu plateste vreun impozit catre stat pentru activitatile economice prestate, nici voi, enoriasii, nu veti capata vreo deducere de la guvern, pentru chitantele adunate in fiecare duminica la slujba.de Dollores Benezic

Saptamana trecuta s-a consumat un schimb de scrisori politicoase intre Asociatia Secular Umanista din Romania (ASUR) si biroul de presa al Patriarhiei Romane. Prima cerea ca in aceste vremuri de criza sa dea si biserica dovada de solidaritate cu poporul si sa plateasca impozite pentru activitatile ei. Patriarhia Romana, singura care s-a simtit jignita de propunere, a ripostat invocand, ca de fiecare data, rolul social istoric pe care biserica l-a jucat de secole in viata poporului. „Cand poporul e sarac si biserica e saraca”, ar fi zis Biserica Ortodoxa Romana.

Cifrele din ultimii 20 de ani le contrazic, insa, pe cinstitele fete bisericesti.

Conform datelor publice, fenomenul religios a cunoscut in ultimii 20 de ani o expansiune fara precedent. Peste 4.000 de biserici din cele peste 18.000 cate exista in Romania au fost construite dupa 1989.  Numarul teologilor a explodat, de la 1.000 de absolventi cat scoteau cele patru facultati de teologie din tara în 1989, la peste 10.000 cati scolarizeaza azi cele 30 de facultati de teologie. Sumele alocate cultelor, de la bugetul national, au crescut si ele corespunzator, de la 3 milioane de dolari anual pana în 1998, la 10 milioane de dolari în 1999, 40 de milioane de euro in 2007, 100 de milioane de euro în 2008 si tot atatea in 2009. In toata tara, cu precadere în orase, fiecare petic de pamant, spatiu verde sau curte de bloc, a fost exploatat pe principiul “biserica vine aproape de oameni”. Numai în Bucuresti biserica a primit 12 hectare de teren pentru constructia de lacase de cult si pentru deja celebra Catedrala a Mântuirii Neamului…”
Continuarea articolului aici

Sursa: http://think.hotnews.ro/

Why Go to Church?

“America is full of good guys who think their admittance to heaven is going to be based on their acts of charity, abstinence from cheating people, and the like.  With the utmost grief I profess that anyone who thinks they can earn God’s favor has grossly overstated their worth and grossly understated their sin (see Ephesians 2:8-10).  But that’s besides the point.  The point is that it’s usually this category of people who snub going to church.  Let’s just set the record straight from the beginning: church is not a building.  It’s not a place you go.  It’s a community of people that is universal/global (Matt. 16:18; Acts 20:28; Eph. 3:10) but expressed locally in groups of believers who gather together for worship (1 Cor. 14:26, Col. 3:16, Heb. 10:25).

I’m very skeptical of anyone who claims right-standing with God but doesn’t attend church.  So although this apologetic for ‘going to church’ was stirred by a cultural need to defend and promote this discipline for the nonbelievers in our world, I also recognize that some people in the church genuinely struggle understanding the worth of gathering regularly for worship, instruction, fellowship etc.  Let’s admit it–sometimes sermons stink, people are curiously peculiar, and services are more boring than watching C-Span.  I’m not immune to feeling that sometimes I could have gained more from a personal Bible study at home or watching a Podcast from one of my favorite teachers.

With these realities in mind, I hope to shed light on why Christians should go to church.  This may serve as an apologetic both for believers and nonbelievers.

Let’s just ignore the fact that the Bible straightforwardly commands Christians to attend church (Heb. 10:25)!  Furthermore, it’s helpful to understand that the Bible hardly expounds on this practice because it was an assumed discipline and the early communities were keenly aware of why they were assembling together (something churches in free societies, where they do not suffer persecution, are less prone to).

The nature of my argument is a very pragmatic one.  I have traditionally taught that Christians should go to church for two simple reasons.  Though they are uncomplicated in theology, I don’t consider them lacking profundity.  Those who actively attend church and live out these two reasons will understand the strength of my argument.

God wants Christians in a church so that they can grow.

There are so many dimensions that we need to grow in as God’s people.   There’s worship (Col. 3:16), knowledge (Acts 2:42), character (Heb. 13:17) to name a few.  Local churches serve as the environment through which God wants you to experience this.  They provide relationships that will serve as an avenue for your spiritual growth.  Pastors, teachers, mentors, accountability partners cannot be found in solitude.  The cap to your personal growth will be your own experience if you attempt to grow spiritually on your own!  By joining a church, you humbly recognize that the Spirit has been working in his church (universal) long before you came upon the scene, and are given access to knowledge, understanding, and experiences that you can only gain from others…”

Andy Dragos

Read the full article here http://themourningdovecaws.com/2009/11/30/why-go-to-church/

Legalizarea valorilor ANTIcrestine

“Legalizarea drogurilor usoare si a prostitutiei - dincolo de conotatiile religioase pe care le are – face parte din cultura postmoderna care ne invadeaza din ce in ce mai agresiv. Legalizarea actiunilor considerate- in mod traditional- “pacatoase” este una dintre caracteristicile lumii scufundate in mocirla zilelor din urma. Trebuie sa ne resemnam la gandul (comunist?!) ca lumea nu se indreapta spre “epoca de aur” ci, dimpotriva, spre nelegiuire generalizata. Lumea isi promoveaza normalul ei, mediul in care poate supravietui. Lumea, ca un vierme de cadavru, isi cauta mortii care sa-i promoveze valorile.

Nu cred ca “intentia” actualului presedinte va fi dusa la indeplinire intr-o tara traditionala in ceea ce priveste valorile crestine, dar faptul ca exista o intentie de a legaliza ceea ce Biserica de-a lungul timpului a condamnat nu ar trebui sa ne mire. Reactiile absurde de a iesi cu pancarte pe strada, de a coaliza cu “fratii crestini de alte orientari” (chiar si cu ortodoxii- cum a fost, de exemplu, in cazul modificarii legii cu privire la casatoria intre parteneri de acelasi sex ), de a ne trezi la viata in vreme de criza sunt o dovada ca Biserica dormiteaza inca….”

Laurentiu Balcan

Pentru a citi tot articolul, va rugam sa activati link-ul de mai jos.

Sursa http://penticostalul.wordpress.com