Despre arta…la pocaiti(2)

Sa trimita lumina in intunericul din inima omului – aceasta este datoria artistului“  (Robert A. Schumann)

Arta este cea mai puternica expresie a creativitatii umane. Este, printre altele, si dovada ca omul e facut dupa chipul lui Dumnezeu. Dar, in acelasi timp, este si arma Creatorului prin care-si convinge creatura ca ceva e in neregula cu ea. Prin arta, omul isi constientizeaza disperarea. Isi vede golul interior si incepe sa-si puna intrebari existentiale. Arta este o forma de cunoastere si, asa cum spunea Aaron Howard, “arta este un semn de intrebare in mintile celor care vor sa stie ce se intampla.” Fara arta, lumea nu ar cunoaste civilizatia. Pana si omul primitiv cunostea impulsul artistic!

Este interesant sa observam, cel putin in Vechiul Testament, ca inchinarea are un puternic caracter artistic, dramatic.  Modul de desfasurare al inchinarii publice,  frumusetea si profunzimea sarbatorilor iudaice, imbracamintea levitilor, muzica instrumentala si vocala, elementele componente ale Templului, diversitatea culorilor indica o “coregrafie spirituala” foarte bine pusa la punct. “…Sa laude Numele Lui cu jocuri, sa-L laude cu toba si cu arfa!… Sa salte de bucurie credinciosii Lui imbracati in slava, sa scoata strigate de bucurie in asternutul lor!...” (Psalmul 149:3, 5)

Bine, bine, dar asta era in Vechiul Testament, nu ni se mai aplica noua, pentru ca  in Noul Testament inchinarea este DOAR in Duh si Adevar, nu? Ca si cum inchinarea in duh si adevar ar exclude orice forma de manifestare dramatica. Consideram, total eronat de altfel, ca arta dramatica e opusa spiritualitatii. Cand Pavel le scrie efesenilor si le spune: “vorbiti intre voi cu psalmi”, se refera si la psalmii acestia din care am citat, pe care unii dintre noi, daca ar putea, i-ar scoate definitiv din Scriptura. O sa inventam in curand “departamentul de curatire a Bibliei”!

Bineinteles ca exista un aspect cultural al inchinarii pe care nu trebuie sa-l neglijam. Nu tot ce fuctioneaza intr-un loc functioneaza si in altul. Pe mine nu ma intereseaza, cel putin in acest punct, compatibilitatea culturala a manifestarilor artistice. Pe mine ma intereseaza PRINCIPIUL si anume: inchinarea (si ma refrer la intreaga slujba!) trebuie sa contina manifestari artistice, elemente dramatice de buna calitate.

Inchinarea cereasca transcende atat Vechiul cat si Noul Testament. Daca ne uitam in Apocalipsa, capitolele 4 si 5, vom vedea ca inchinarea nu este lipsita de dramatism,  de arta autentica. Exista o manifestare la cel mai inalt nivel al fenomenului artistic, care uimeste. Ingerii, batranii, cei rascumparati se inchina artistic. Ei nu doar “stau” la inchinare; ei “se arunca” in inchinare. Ei nu doar canta; ei canta o cantare noua, isi arunca cununile inaintea Domnului si lauda Numele Lui cu pasiune, zi si noapte.

Imaginati-va ce s-ar intampla daca noi, pocaitii, am fi teleportati instantaneu in cer. Cum am reactiona la vederea acelei inchinari puse in scena? Tronul de slava, marea de cristal, tunetele, fulgerele, fumul, strigatele multimii rascumparate, glasurile de gloata multa, fiintele ceresti ciudate, ingerii ce striga neincetat: “sfant, sfant, sfant este Domnul!”, sfintii imbracati in haine de sarbatoare, Biserica impodobita ca o mireasa pentru mirele ei si intrega atmosfera spirituala, dar dramatica in acelasi timp, ne-ar aduce in pragul disperarii. Inchinarea cereasca nu se aseamana cu inchinarea pamanteasca! Dar noi ne rugam, in rugaciunea Tatal nostru: “…precum in cer asa si pe pamant.” Vezi sa nu!

Dar partea ciudata a discutiei noastre e alta. Noi utilizam arta, dar nu in timpul slujbelor noastre! Avem un sentiment artistic extraordinar cand ne alegem masinile. Cine vine in curtea bisericii – cel putin la cele mari – are impresia ca e la vreun targ de masini prin Germania. Stim sa ne alegem masini extrem de frumoase. Avem o cultura a frumosului atunci cand ne facem casele. In unele zone, casele pocaitilor sunt cel mai impozante, mai mari si mai frumoase. Bravo lor! Avem cladiri de biserici extraordinare, cladiri frumose, artistice,  cu imbunatatiri de milioane. Folosim impulsul artistic cand ne alegem hainele, ceasurile, palariile, baticurile, paturile de pe pat, perdelele de la geamuri, vesela din bucatarie. Pana si servetele pe care le cuparam ca sa ne stergem pe maini trebuie sa fie “frumoase”.

Dar nu folosim arta in timpul slujbelor!

In mana Bisericii, arta ar putea deveni un mijloc de comunicare fantastica a Evangheliei. Nu o substituire a Evanghelie, mesajul este si va ramane acelasi. Dar manifestarile artistice pot inlesni extraordinar contactul cu omul profan si il pot aduce in punctul in care mesajul Evangheliei sa aiba sens si pentru el si sa-L accepte  sub convingerea Duhului Sfant.

Desigur, nu toate formele de arta pot fi folosite in cadrul slujbelor din Biserica. Si voi incerca sa explic acest aspect.  Noi ne adaptam cultural la mediul in care slujim, dar asta nu ne impiedica sa gandim metode prin care sa comunicam si mai eficient mesajul Evangheliei.

Dumnezeu e cel mai mare Artist! Daca nu esti convins, uita-te in jur la tot ceea ce a creat El…..

Laurentiu Balcan

(http://penticostalul.wordpress.com).

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Despre arta…la pocaiti(2)

Sa trimita lumina in intunericul din inima omului – aceasta este datoria artistului“  (Robert A. Schumann)

Arta este cea mai puternica expresie a creativitatii umane. Este, printre altele, si dovada ca omul e facut dupa chipul lui Dumnezeu. Dar, in acelasi timp, este si arma Creatorului prin care-si convinge creatura ca ceva e in neregula cu ea. Prin arta, omul isi constientizeaza disperarea. Isi vede golul interior si incepe sa-si puna intrebari existentiale. Arta este o forma de cunoastere si, asa cum spunea Aaron Howard, “arta este un semn de intrebare in mintile celor care vor sa stie ce se intampla.” Fara arta, lumea nu ar cunoaste civilizatia. Pana si omul primitiv cunostea impulsul artistic!

Este interesant sa observam, cel putin in Vechiul Testament, ca inchinarea are un puternic caracter artistic, dramatic.  Modul de desfasurare al inchinarii publice,  frumusetea si profunzimea sarbatorilor iudaice, imbracamintea levitilor, muzica instrumentala si vocala, elementele componente ale Templului, diversitatea culorilor indica o “coregrafie spirituala” foarte bine pusa la punct. “…Sa laude Numele Lui cu jocuri, sa-L laude cu toba si cu arfa!… Sa salte de bucurie credinciosii Lui imbracati in slava, sa scoata strigate de bucurie in asternutul lor!...” (Psalmul 149:3, 5)

Bine, bine, dar asta era in Vechiul Testament, nu ni se mai aplica noua, pentru ca  in Noul Testament inchinarea este DOAR in Duh si Adevar, nu? Ca si cum inchinarea in duh si adevar ar exclude orice forma de manifestare dramatica. Consideram, total eronat de altfel, ca arta dramatica e opusa spiritualitatii. Cand Pavel le scrie efesenilor si le spune: “vorbiti intre voi cu psalmi”, se refera si la psalmii acestia din care am citat, pe care unii dintre noi, daca ar putea, i-ar scoate definitiv din Scriptura. O sa inventam in curand “departamentul de curatire a Bibliei”!

Bineinteles ca exista un aspect cultural al inchinarii pe care nu trebuie sa-l neglijam. Nu tot ce fuctioneaza intr-un loc functioneaza si in altul. Pe mine nu ma intereseaza, cel putin in acest punct, compatibilitatea culturala a manifestarilor artistice. Pe mine ma intereseaza PRINCIPIUL si anume: inchinarea (si ma refrer la intreaga slujba!) trebuie sa contina manifestari artistice, elemente dramatice de buna calitate.

Inchinarea cereasca transcende atat Vechiul cat si Noul Testament. Daca ne uitam in Apocalipsa, capitolele 4 si 5, vom vedea ca inchinarea nu este lipsita de dramatism,  de arta autentica. Exista o manifestare la cel mai inalt nivel al fenomenului artistic, care uimeste. Ingerii, batranii, cei rascumparati se inchina artistic. Ei nu doar “stau” la inchinare; ei “se arunca” in inchinare. Ei nu doar canta; ei canta o cantare noua, isi arunca cununile inaintea Domnului si lauda Numele Lui cu pasiune, zi si noapte.

Imaginati-va ce s-ar intampla daca noi, pocaitii, am fi teleportati instantaneu in cer. Cum am reactiona la vederea acelei inchinari puse in scena? Tronul de slava, marea de cristal, tunetele, fulgerele, fumul, strigatele multimii rascumparate, glasurile de gloata multa, fiintele ceresti ciudate, ingerii ce striga neincetat: “sfant, sfant, sfant este Domnul!”, sfintii imbracati in haine de sarbatoare, Biserica impodobita ca o mireasa pentru mirele ei si intrega atmosfera spirituala, dar dramatica in acelasi timp, ne-ar aduce in pragul disperarii. Inchinarea cereasca nu se aseamana cu inchinarea pamanteasca! Dar noi ne rugam, in rugaciunea Tatal nostru: “…precum in cer asa si pe pamant.” Vezi sa nu!

Dar partea ciudata a discutiei noastre e alta. Noi utilizam arta, dar nu in timpul slujbelor noastre! Avem un sentiment artistic extraordinar cand ne alegem masinile. Cine vine in curtea bisericii – cel putin la cele mari – are impresia ca e la vreun targ de masini prin Germania. Stim sa ne alegem masini extrem de frumoase. Avem o cultura a frumosului atunci cand ne facem casele. In unele zone, casele pocaitilor sunt cel mai impozante, mai mari si mai frumoase. Bravo lor! Avem cladiri de biserici extraordinare, cladiri frumose, artistice,  cu imbunatatiri de milioane. Folosim impulsul artistic cand ne alegem hainele, ceasurile, palariile, baticurile, paturile de pe pat, perdelele de la geamuri, vesela din bucatarie. Pana si servetele pe care le cuparam ca sa ne stergem pe maini trebuie sa fie “frumoase”.

Dar nu folosim arta in timpul slujbelor!

In mana Bisericii, arta ar putea deveni un mijloc de comunicare fantastica a Evangheliei. Nu o substituire a Evanghelie, mesajul este si va ramane acelasi. Dar manifestarile artistice pot inlesni extraordinar contactul cu omul profan si il pot aduce in punctul in care mesajul Evangheliei sa aiba sens si pentru el si sa-L accepte  sub convingerea Duhului Sfant.

Desigur, nu toate formele de arta pot fi folosite in cadrul slujbelor din Biserica. Si voi incerca sa explic acest aspect.  Noi ne adaptam cultural la mediul in care slujim, dar asta nu ne impiedica sa gandim metode prin care sa comunicam si mai eficient mesajul Evangheliei.

Dumnezeu e cel mai mare Artist! Daca nu esti convins, uita-te in jur la tot ceea ce a creat El…..

Laurentiu Balcan

(http://penticostalul.wordpress.com).

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Despre arta…la pocaiti(1)

Intrebare: “Putem folosi arta crestina ca metoda de propovaduire a lui Hristos?”

Raspuns: “Cine joaca teatru? Actorii, nu? Pavel, cand se prezinta in epistole, ce spune? Pavel, actor la teatrul cutare? Nu! Ci se prezinta ca rob. Noua ni s-a spus prin HCB din 8-9/8/’07, ca nu putem folosi astfel de manifestari.”

In unele medii crestine – si aici se vede, mai bine ca oricand, lipsa de relevanta culturala- arta este privita ca ceva exclusiv lumesc. Ca si cum diavolul ar fi creatorul “frumosului”. Ca si cum el, necuratul si intunecatul, ar genera sentimentele magnifice pe care ti le poate produce o “lucrarea artistica” de buna calitate.

Aceasta perspectiva limitata si eronata asupra lumii in care traim ne determina sa facem afirmatii teribile, care nu fac altceva decat sa arate insensibilitatea noastra fata de “frumos”, dar mai ales nepasarea noastra fata de OM – creatia lui Dumnezeu. Biserica este chemata sa fie sarea si lumina lumii! Daca o activitate e de bun gust si aduce lumina asupra mesajului pe care il vestim, ce ne impiedica sa o desfasuram? Orice altceva, dar in nici un caz grija pentru sufletele pierdute.

Aceasta respingere radicala a “artei” de catre unii pocaiti rezulta, probabil, dintr-o perceptie  gresita, de tip ”ghetou”, asupra fenomenului artistic. Arta este identificata cu falsitatea, cu nesinceritatea. “Joci teatru” inseamna, de fapt, ca esti fals, nesincer, smecher. Iar ,uneori, ca te prostesti, ca te dai in spectacol, ca esti cu doua fete. De aceea auzim expresii de genul: “l-a lucrat ca un artist!”, adica l-a tras in teapa, l-a pacalit, l-a inselat fara sa-si dea seama.  Iar noi – spun ”dusmanii” artei – nu putem sa jucam teatru! Noi trebuie sa fim seriosi, sobri, sinceri si nefatarnici. Pocaiti!

Insa exista o perspectiva asupra fenomenului artistic la care ar trebui sa ne gandim cu totii. Nu putem aborda fenomenul ca niste ciobani care nu au coborat niciodata din varful muntelui. Daca unii au pervertit arta nu inseamna ca ea, ARTA, este perversa si demna de aruncat la gunoi.

Arta are de-a face cu FRUMOSUL. Arta iti atinge sufletul si iti inalta sufletul. Scopul ei este sa-ti strapunga simturile, sa te provoace, sa te rascoleasca. Simturile sunt  puntea de legatura dintre lumea gandurilor noastre – unde se naste sentimentul artistic – si lumea exterioara. Arta te indeamna sa te autodepasesti. Arta inseamna ARMONIE. Cand respingem arta si mai ales cand emitem si o hartie care sa pecetluiasca idiotenia noastra, nu facem altceva decat sa luptam cu Cel ce a creat frumosul, armonia, sufletul, simturile omului, etc.

“…Lasati-o in pace; de ce ii faceti suparare? Ea a facut un lucru FRUMOS fata de Mine;” (Marcu 14:6) Se pare ca Isus nu vrea doar sa facem lucruri pentru El, El vrea sa facem lucruri frumoase pentru El. Asta inseamna sa facem lucruri “artistice”, cu un puternic accent pe atingerea simturilor, care nu sunt in contradictie cu credinta. Un pocait nu e un NEsimtit, adica nu mai are simturi, ci e un REsimtit, adica abia acum simte cum ar trebui sa simta un om. Simturile i-au fost eliberate de robia pacatului si el se poate bucura deplin de ceea ce ii aduce glorie lui Dumnezeu.

Femeia cu vasul de alabastru si-a castigat dreptul de a fi “pomenita” in Evanghelii, doar pentru ca a facut ceva FRUMOS pentru Isus. Ea a iesit din sabloanele vremii. Nu a fost interesata de ritualurile religioase. Nu a fost preocupata de reactiile celor din jur. Efectiv nu i-a pasat! Dragostea ei pentru Isus era asa de mare, incat a renuntat la “comoara” pe care o detinea (mirul era foarte scump!) pentru a face ceva FRUMOS pentru Domnul ei, pentru Isus.

Oare nu cumva refuzam sa facem ceva FRUMOS, artistic – in sensul cel mai bun si mai elegant al cuvantului – pentru Isus, tocmai pentru ca nu suntem gata sa renuntam la “comorile” noastre?

Laurentiu Balcan

 

 

(http://penticostalul.wordpress.com).

Puteti sa cititi partea a 2-a a articolului aici

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Raspunsul Pastorului Vasile Floarea

Stimati jurnalisti membri ai grupului Free press Romania,

Intrucit mi s-a adus la cunostinta faptul ca in timpul campaniei pentru candidatura la Camera Deputatilor pe Colegiul Uninominal nr.3 din diaspora domnul Stefan Movila a folosit o imagine a procesului verbal intocmit in urma sedintei Consiliului Pastoral al Conventiei Penticostale Romane din SUA si Canada unde apare si numele meu doresc sa fac urmatoarele precizari:

1. In cadrul Consiliului Pastoral al Conventiei, s-au facut propuneri de candidaturi pentru Parlamentul Romaniei. Printre candidati era domnul Stefan Movila , si pastorul Leonard Semenea, propuneri facute de pastori din cadrul Consiliului Pastoral.

2. Semnatura mea a fost data numai in contextul sedintei Consiliului de a recomanda  pentru validare din partea partidului PNL a doi penticostali.

3. Semnatura mea nu a insemnat o andosare a vreunui partid politic sau a vreunui candidat in cursa electorala.

4.Nu am facut, si nici nu fac parte din niciun comitet de initiativa pentru sustinerea cuiva. Niciodata nu m-am implicat in politica si nu am facut campanie electorala pentru nimeni.

5.Consider ca folosirea numelui meu in aceasta campanie nu a fost corecta.
Cu stima si apreciere,
Vasile Floarea

Aceasta scrisoare a fost publicata pe blog-ul lui Mircea Dabacan-jurnalist independent

http://mirceadabacan.wordpress.com/2008/12/05/si-pastorul-vasile-floarea-se-dezice-de-folosirea-numelui-sau-in-campania-electorala-a-lui-stefan-movila/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Pastorul Florian Mudura se dezice de orice legatura cu candidatura dl. Stefan Movila

Domnule Mircea
Doresc sa  vin cu citeva precizari in legatura cu candidatura d.lui Stefan Movila.
1. La Conventia Penticostala din Detroit, s-au facut propuneri  de candidaturi pentru Parlamentul Romaniei. Printre candidati era si dl. Stefan Movila, de care d-voastra m-ati intrebat. Propunerile au fost facute de pastori din cadrul Consiliului Pastoral, a carui membru sunt.
2. Eu personal nu l-am cunoscut pe dl. Stefan Movila. L-am intilnit  doar de doua ori. Asa ca nu striu prea multe lucruri despre dinsul.
3. Nu am facut  si nici nu fac parte din niciun comitet de initiativa pentru sustinerea cuiva. Niciodata nu m-am implicat in politica si nici nu am facut campanie electorala pentru nimeni.
4. Ceea ce am semnat la Detroit a fost doar un proces verbal de propuneri, unde era trecut si pastorul Leonard Semenea, care ulterior s-a retras
5. Nu am dat nici un consimtamint si nu am aprobat publicarea numelui meu ca facind parte din asa zisul comitet de initiativa si sprijin pentru cineva.

6. Consider ca folosirea numelui meu, in aceasta campanie nu a fost corecta.
 
Cu deosebit respect
          Florian Mudura

Aceasta scrisoare a fost publicata pe pe blog-ul jurnalistului independent Mircea Dabacan http://mirceadabacan.wordpress.com/2008/11/29/pastorul-florian-mudura-se-dezice-de-orice-legatura-cu-candidatura-dl-stefan-movila-pnl/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Raspuns de la pastorului Florin Cimpean cu privire la sustinerea candidaturii lui Stefan Movila

Stimate Domnule Dabacan,
 
De obicei nu raspund la mesaje de acest gen de la persoane pe care nu le cunosc.
Insa am decis acum sa raspund succint la solicitarile dvs.
 
1. Nu vad de ce dvs ati fi surprins ca eu am semnat o scrisoare de suport in favoarea unei persoane. Ca orice persoana am libertatea de a suporta sau a vota pentru cine doresc. Eu nu am nici o afiliere politica fiind independent politic atit in ce priveste Romania cit si America. Imi rezerv dreptul sa suport pe cine doresc. De asemenea, nu am primit si si nu am cautat avantaje pecuniara sau de alta natura in schimbul suportului meu.

2. Personal eu nu garantez moralitatea sau integritatea nimanui. A suporta o persoana nu inseamna a garanta nimic.

3. Am semnat scrisoarea respectiva in semn de solidaritate cu alti pastori si, pentru faptul ca in acel moment era pe acea propunere si Dr. Semenea care ulterior s-a retras.

4. Personal, nu am facut nici o afirmatie publica de sustinere a Domnului Movila. Nu poate exista un video din moment ce eu nu am facut astfel de afirmatii.

5. Domnule Dabacan, in timp ce nu sunt apologetul nici avocatul domnului Movila si nici nu doresc acest lucru, pot totusi sa afirm urmtoarele:
a. desi am citit unele din articolele despre Domnul Movila si am peruzat unele din documentel legale, nu am descoperit o sentinta judecatoreasca prin care sa fie stabilita vinovatia dinsului. De la distanta, de aici din America multe din aceste scenarii apar ca niste incercari de intimidare brutala, par un amestec periculos intre aparatul guvernamental, mediul de afaceri si probabil sechele mafioto-securiste care de fapt cred ca controleaza economia subterana a Romaniei. Acum eu pot sa fac afirmatii absolutiste despre D-l Movila, insa eu cred ca in prezumtia de nevinovatie;
b. o alta observatie dupa ani de citire a jurnalisticii romanesti, pentru mine este foarte evident ca jurnalistica din Romania nu foloseste evidente solide cind face afirmatii. Este extrem de bombastica, cu predilectie spre scandal si fara substantieze informatiile p e care le face. In fiecare zi vad acest lucru in ziarele “serioase” din Romania. Un balcanism ridicat la rang de arta “Regele Locomotivelor” huh?????
c. Din nefericire, trebuie sa reliefez acest lucru: presa din Romania este in ultimii ani anti-neoprotestanta in general si anti-penticostala in particular. Priviti la primul articol pe care l-ati atasat in e-mail. Discrimarea si misoginismul sunt evidente. Cind s-a mentionat ca un escroc este catolic (poate), ortodox drept credincios sau ateu? Pina la urma inchisorile din Romania sunt pline nu de penticostali sau neoprotestanti. Ceea ce vreau sa spun este ca aceasta discrimare nu numai ca arate spiritul ingust, gregar si dogmatic, dar si ingnoranta crasa (vezi afirmatia despre congresmani americani). Neo-protestanti sunt o forta in lume, numarind mult mai multi membri decit cei care devin aroganti pentru “majoritatea” lor religioasa.

6. Trebuie de asemenea sa afirm ca in general toti acesti candidati (din care pe unii ii cunosc relativ bine) nu pot sa ma reprezinte pe mine sau chiar pe credinciosii nostri. De obicei, avem accesul necesar sa ne autoreprezentam si nu cred ca o stam la cheremul sistemului corupt romanesc.

7. In final, semnarea acelei scrisori am facut-o in nume personal si nu al Bisericii, iar in ciuda afirmatiilor dvs, nu ma contactat nici un credincios penticostal scandalizat pentru ca as fi semnat scrisoarea respectiva. In general, cei care ma cunosc stiu ca sunt un pastor transparent care isi asuma responsabilitate pentru deciziile pe care le ia.
 
Ca o nedumerire, cum se face ca dvs care ne trageti la raspundere pentru libertatea noastra de a sustine pe cineva, va luati libertatea de a desfinta pe toti candidatii si a va arunca sprijinul in spatele unui singur candidat (Mircea este prietenul meu)?
 
Cu scuzele de rigoare pentru unele greseli de typing, va doresc noapte buna si Happy Thanksgiving!
 
RECUNOSCATOR? PENTRU CE?
E iarasi Ziua Recunostiintei si probabil ca te intrebi “Pentru ce sa fiu recunoscator?
Economia nu mai vrea sa coopereze, conturile bancare au devenit siluete. Piata imobiliara este intr-o dieta foate stricta fiind azi doar piele si os. Piata bursiera are caderi emotionale ingrijoratoare. Lucrul s-a schimbat in materie pretioasa si este tot mai greu de gasit. Proprietatile se pierd ca banii la loterie. Am pierdut confidenta si am gasit nesiguranta. Doar politica a ramas la fel, murdara.
Parca Dumnezeu a inchis robinetul binecuvintarilor…
Stai o clipa! Binecuvintarile nu se masoara in primul rind in valorile materiale trecatoare, ci in valorile care reflecta eternitatea. De aceea sunt recunoscator lui Dumnezeu in primul rind pentru oameni si valori spirituale,  si doar apoi pentru lucruri. Azi sunt recunoscator pentru sotia si copiii mei; pentru fratii mei care sunt toti aproape de Domnul; pentru parintii mei care desi greu incercati sunt totusi in viata; pentru socrii cari sunt o binecuvintare. Sunt recunoscator pentru fiecare membru al Bisericii Philadelphia. Sunt recunoscator pentru prieteni, dar si pentru dusmanii care ma ajuta sa-mi mentin echilibrul; pentru cunoscuti si necunoscuti.
Si daca n-as avea nici una din cele mai de sus, as fi totusi recunoscator ca sunt mintuit. Harul Lui este sufficient pentru a ne face recunoscatori pentru eternitate.
Auzi vocea Lui? “Opriti-va, si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu” (Psalm 46:10a). Recunoscator? Sunt recunoscator pentru ca El este Dumnezeu si sta pe tronul Universului.

florin t. cimpean
Senior Pastor
Philadelphia Romanian Church of
God
“An Open Door for You”
www.philarom.com

Aceasta scrisoare a fost publicala pe blog-ul jurnalistul-ui independent Mircea Dabacan

http://mirceadabacan.wordpress.com/2008/11/28/raspuns-de-la-si-pentru-pastorului-florin-cimpean-cu-privire-la-sustinerea-candidaturii-lui-stefan-movila/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Scrisoare deschisa pastorilor penticostali romani din Statele Unite, Romania si Australia

Scrisoarea de mai jos a fost trimisa fiecarui pastor penticostal semnatar al scrisorii de recomandare si sustinere a candidaturii pastorului penticostal Stefan Movila (PNL) pentru functia de Deputat in Colegiul Uninominal 3, Circumscriptia 43. Numele acestor pastori sunt:

 •Rev. Cornel Avram – Phoenix
•Rev. Ionica Buia – Detroit
•Rev. Florian Campeanu – Chicago
•Rev. Beniamin Fiflui – Australia
•Rev. Moise Gaode – Sacramento
•Rev. Lazar Gog – Los Angeles
•Rev. Petru Lascau – Phoenix
•Rev. Florian Mudura – Detroit
•Rev. Nicky Pop – Portland
•Rev. Pavel Pop – Detroit
•Rev. Ioan Pruneanu – Los Angeles
•Rev. Simion Timbuc – Detroit

In masura in care voi primi raspunsurile lor le voi pune pe blog.

Stimate Domnule [numele pastorului],

Ca urmare a unei analize pe care am facut-o candidatilor la Camera Deputatilor pe Colegiul 3, Circumscriptia 43, reprezentand America de Nord, Centrala si de Sud, Australia si Noua Zeelanda, am fost surprins sa constat ca dumneavoastra, in calitate de pastor penticostal, ati semnat, recomandat, sprijinit si sustinut candidatura pentru functia de Deputat pe acest colegiu al pastorului penticostal Stefan Movila.

Analiza respectiva s-a materializat in articolul cu titlul Dintre ce candidati au de ales romanii din America si Australia pentru Camera Deputatilor?.

Dl. Stefan Movila, necunoscut pentru multi dintre romanii-americani, este cunoscut in Romania ca “Regele locomotivelor”, cercetat penal pentru delapidare, uz de fals, inselaciune, si persoana datorita careia muncitorii de la fabrica de reparat vagoane Arad au iesit in strada. Cateva articole din presa romaneasca care vorbesc despre aceste lucruri gasiti mai jos:

http://www.ziua.net/display.php?data=2002-06-27&id=94050
http://www.ziua.net/display.php?data=2005-08-10&id=182386
http://www.ziua.ro/display.php?id=96005&data=2002-07-22
http://www.adevarul.ro/articole/2005/afaceri-cu-fier-vechi-intre-oamenii-lui-vacaroiu-si-cei-ai-ministrului-gheorghe-dobre.html

Considerand caracterul si moralitatea indoielnica a dl. Stefan Movila, intrebarile pe care vi le adresez sunt urmatoarele:

1. Care a fost motivul pentru care, cu ocazia congresului penticostal de la Detroit, ati hotarat sa semnati, sprijiniti si sa recomandati credinciosilor penticostali sa voteze pentru Stefan Movila?

2. Ati avut cunostinta despre faptul ca domnia sa are probleme cu legea in Romania?   

3. Ce credeti ca Stefan Movila poate oferi romanilor din colegiul respectiv atata vreme cat domnia sa nu e traitor in Statele Unite (si-a cumparat o casa recent la Atlanta) iar in programul politic al dansului nu se gaseste nimic despre problemele romanilor din dispora? Rectific, initial programul sau nu a cuprins nimic despre romanii din diaspora, vad insa ca acum intregul sau program a fost copiat dupa cel al PD-L.

4. Luand in considerare faptul ca multi dintre credinciosii penticostali (si nu numai) au fost smintiti si scandalizati de sustinerea pe care ati oferit-o dl. Stefan Movila si ati garantat pentru moralitatea domniei sale, cand toata lumea stie sau poate gasi pe internet exemple de moralitate indoielnica a acestuia, credeti ca datorati o explicatie si scuze acestor credinciosi?

Dat fiind faptul ca sustinerea pe care ati oferit-o dl. Stefan Movila a fost publica (exista chiar documente video!), imi rezerv dreptul ca intreaga corespondenta pe care o vom purta pe acest subiect sa fie facuta publica.

Scrisoarea de fata poate fi accesata si la adresa: Scrisoare deschisa pastorilor penticostali romani din Statele Unite, Romania si Australia

Astept raspunsul dumneavoastra!

Cu stima,
Mircea Dabacan
Jurnalist Independent
http://mirceadabacan.wordpress.com

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Hristos Lumina lumii