Category Archives: Uncategorized

Când incompetentul e la conducere – de Dr. Vlad Schlezak

”Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpânește cel rău, poporul geme.” Proverbe 29:2

Ce se întâmplă atunci când cel care conduce, căruia trebuie să i te supui este un om opresiv, abuziv? Dacă este incompetent, stupid, ignorant? Dacă vrea să construiască poduri peste Dunăre sau Tamisa, sau zgârie nori și nu a bătut un cui în viața lui? Sau invers, dacă toată viața a bătut numai cuie și e un meseriaș de nota 10 dar crede că știe mai bine decât toți arhitectură, matematică, medicină, filologie, economie, politică, teologie și lista poate continua cu orice domeniu în care nu are nici cea mai mică pregătire dar se consideră un zmeu în domeniu. Dacă acel om este imoral, sau are interese financiare și manipulează pe alții? Vrea Dumnezeu să fim supuși? Ce protecție avem în circumstanțe așa de dificile?

“Toate căile omului sunt curate în ochii lui,dar Cel ce cercetează duhurile este Domnul.”Proverbele 16:2. Aici este una din marile probleme ale incompetentului. Acesta niciodată nu își va spune „sunt nepregătit, chiar nu știu să fac asta, mă depășește”. Prostituatele de exemplu pot spune că legal este greșit ceea ce fac dar ele prestează un serviciu care se dorește. Fratele și sora care nu au citit niciodată Biblia dar știu cu o convingere personală puternică că păcatul se judecă după îmbrăcăminte, pot scoate un verset din context ca să-l facă pretext de scandal, defăimare, bârfă, minciună și schizmă. Marele compozitor de geniu Johan Sebastian Bach a fost acuzat de către enoriașii din Biserica unde cânta că este un compozitor de muzică păcătoasă. Din păcate prostia și păcatul se pot justifica mereu de către cel care caută acest lucru. Nu degeaba zice Biblia că în ochii lor se vor găsi curați.

Inamicii lui Isus Cristos au fost oamenii legii, cei care aveau Biblia subsioară. L-au acuzat că a creat tulburare și că e revoluționar și că e o amenințare la adresa stabilității comunității. Vă puteți imagina o incompetență mai mare? Să ai Biblia, să știi de Isaia, Mica, să-L aștepți pe Mesia și apoi să nu-L recunoști și să-l omori trupește? Nu a existat niciodata cineva mai pur ca și Cristos și oamenii legii l-au acuzat de păcat și hulă.

Ce a făcut Isus când s-a confruntat cu astfel de incompetenți mândri? Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc și am putere să-Ţi dau drumul!” „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” – Ioan 19:10-11

Atitudinea și răspunsul Său sunt etalonul. Isus știa că Dumnezeu este în control complet a tot ceea ce se întâmplă în univers. Isus a crezut cu tărie că Dumnezeu era cu El tot timpul, oriunde și oricând. Știa că viața Lui era în mâna Domnului și că Pilat nu putea face nimic împotriva Lui dacă Dumnezeu Tatăl nu îngăduia.

Înțelegem noi că El este mereu conștient de ceea ce ni se întâmplă și că Îi pasă de ceea ce facem în fiecare secundă pe care ne-a mai binecuvântat să o mai trăim?

Sunt într-adevăr oameni cu poziție de autoritate care nu ar avea nicidată ce căuta acolo. Chiar dacă nu prea ai cum respecta un astfel de om, totuși trebuie să respectăm poziția lor și să ne supunem dacă au autoritate asupra noastră. Același fenomen se întâmpla și în secolul I și e valabil și azi – apostolul Pavel scria romanilor că să fim supuși stăpânirilor și că ele vin de la Dumnezeu (vezi Romani 13).

Apostolul Petru spune: „Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulţumit.” 1 Petru 2:18. Evident că un incompetent în poziție de conducere este neplăcut, mândru, dificil, greu de nemulțumit și de multe ori aspru. Dacă nu îi vei respecta autoritatea așa cum ne învață Bibli atunci cu siguranță că îți va face și mai mult zile negre dându-ți lecție după lecție.

Cum ai putea aplica acest principiu biblic în așa situații grele? Prin credință. Roagă-te zilnic, cere-I Domnului să-ți schimbe atitudinea și gândirea pentru ca să poți să le accepți autoritatea. Nu e ușor deloc, dar e eficient. Vei reduce semnificativ numărul de neplăceri ce ți le crează liderul incompetent.

Apostolul Pavel îi scrie – ”Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi și pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea.” 1 Timotei 2:1-2. Trebuie să ne rugăm pentru cei cu autoritate și personal cred că avem așa mulți conducători incompetenți și pentru că asta ne arată cât de puțin (sau deloc) ne-am rugat petru ei. Vom începe să acceptăm principiile autorității spuse de Dumnezeu în Biblie, vom respecta liderul incompetent pentru poziția sa, nicidecum pentru comportamentul său, ne vom ruga pentru el/ea și ne vom ruga să căutăm pacea și să arătăm un comportament și o atitudine biblică. A-ți arăta dragostea creștinească față de un astfel de om e ceva ce trebuie să facem, deși e foarte dificil. Poți începe prin a nu-l vorbi de rău, ceea ce de multe ori e parcă imposibil. Solomon scria: ”Cine acoperă o greșeală caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.” Proverbe 17:9

Dacă lucrurile iau amploarea nedorită există și opțiunea ca să vorbești cu liderul incompetent arătând respect față de autoritatea sa. Vorba dulce mărește gradul de convingere – „Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor mărește știinţa.” Proverbe 16:21 (și asta nu înseamnă deloc lingușeală și flatare ipocrită). Se pot face respectuos chiar și sugestii dacă vrei să-l ajuți. Tot Biblia ne zice să ne apăram pricina – „Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia” – Proverbe 25:9

E complicat. În ultimii ani am văzut probabil una din cele mai grave deviații de la o discuție de acest gen. Vorbești cu cineva sau chiar cu liderul incompetent despre mere și apoi acesta înțelege că defapt vorbești despre portocale și apoi te bârfește și defăimează că ai doar portocale în cap. Cunosc oameni care suferă din cauza asta, alții care nu mai au încredere în oameni și de ani de zile nu mai pot să vorbească cu alți oameni, alții care au ajuns stigmatizați, deprimați, anxioși și în cel mai rău caz chiar departe de Biserică.

Petre Țuțea spunea că suntem prea plini de noi ca să mai încapă și Dumnezeu.

Dacă incompetentul vrea să piloteze un avion deși nu a zburat niciodată dar a văzut pe Youtube un documentar și acum crede că știe, sau dacă vrea să opereze o apendicită dar nu e medic chirurg dar crede că știe și poate face așa ceva foarte bine doar pentru că a citit pe Facebook despre asta? Te-ai da pe mâna unui astfel de incompetent riscându-ți viața ta și a familiei tale? Dar când e vorba de veșnicia ta? Alege SINGURA CALE : CRISTOS!

În urmă cu ceva ani scriam despre sindromul Dunning Kruger (incompetența) în cartea „Lanțurile Diavolului”. Sunt acei oameni care deși nu au nici o pregătire/ competență într-un domeniu, ei consideră despre ei înșiși că sunt extraordinari de buni și competenți. Mama a fost la vremea ei șefă de promoție pe țară la filologie. Nu a vrut să colaboreze cu regimul vremii, așadar a trebuit educată. A fost trimisă în vârful muntelui și la armată. Acolo trebuia să repete semnele cardinale cu voce tare (nord, sud, este, vest) până când șeful (care nu avea nici 4 clase primare) era mulțumit că elevii (majoritatea intelectuali) le-ar fi învățat. Istoria poporului nostru are multe exemple în acest sens pentru că incompetenții pot ajunge la conducere. Le spuneam studenților că nu vreau să cred în mediocriate. În medicină ce înseamnă nota 5, pacientul moare sau trăiește? În pastorație e chiar și mai grav fiindcă vorbim de veșnicia omului…nu e tot una dacă merge în rai sau în iad. Creștinul trebuie să fie cap nu coadă. Arătați-l pe Cristos din voi, din inima dvs. Incompetenților care vă înconjoară. Cristos a schimbat mintea, inima și viața noastră. Și incompetenții au o șansă la El. Alegerea în schimb le aparține, iar Dumnezeu e cel care judecă. Parerea mea este ca una din problemele lui Core, Datan si Abiram a fost aceasta mandrie tipica a incompetentului care vrea sau e la conducere si consecintele dezastroase ce urmeaza. Cititi dvs. in Numeri 16 mai multe despre aceasta intamplare.

Îmi place pilda slujitorilor credincioși și a celor necredincioși pe care Isus Cristos o spune în Matei 24:45-51. Wiersbe concluziona că aceasta este cea mai frumoasă motivație pentru slujire – să-L auzi spunându-ți: „Bine, slugă bună” (25:23). Dacă slujim pentru a-i mulțumi pe oameni sau pentru câștig, ne vom pierde răsplata. Să privim în sus, să ne rugăm! Dumnezeu e în control și tot ce e pe acest pământ e temporar. Iartă și iubește creștinește pe aproapele tău! Contează unde îți vei petrece veșnicia. Nu ți-o pierde din cauza unor incompetenți.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

https://vladschlezak.wordpress.com

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Pericolul nemultumirii

Apostolul Pavel ne avertizeaza in privinta pacatelor celor mai raspandite sau pronuntate in “zilele din urma”. In aceasta lista de pacate este mentionata si nemultumirea. Din pacate este un pacat mai putin pomenit in predicile de astazi. Ar trebui sa fim la fel de alertati de prezenta acestui pacat in vietile noastre, la fel cum suntem fata de acele pacate selectate de noi si categorisite ca fiind mai mari.

Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie… avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.”(2 Timotei 3:1,2,5)

Deci nemultumirea, la fel ca toate celelalte pacate enuntate in acest text, nu produce o viata duhovniceasca, ci doar o forma. Aici termenul folosit se refera ca seamana, arata ca si, dar nu este pentru ca lipseste puterea. Puterea o primim de la Duhul Sfant ca sa fim multumitori. Nu este putere, inseamna ca Duhul Sfant nu mai este acolo. Deci nu mai este viata duhovniceasca ci doar imitatie. Fiindca e la moda folosirea termenului FAKE NEWS, o sa folosesc si eu termenul FAKE CHRISTIAN, adica crestin fals.

Nemultumirea este atitudinea oamenilor fara Dumnezeu. Omul se naste cu aceasta natura pacatoasa si nemultumitoare. Nu se poate ca un om nascut din Dumnezeu sa fie nemultumitor. A fi nemultumit inseamna, in mod indirect, a-l contesta pe Dumnezeu, acela despre care Scriptura spune in Iacov 1:17 ca ne da numai daruri bune: “orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, coborandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare.” Apoi in Romani 8:28: “stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”

A fi nemultumit inseamna a-I fura gloria lui Dumnezeu. Nemultumirea este defapt o orbire spirituala pentru ca omul nemultumit nu mai vede frumusetea lui Dumnezeu si inima lui devine intunecata. Aceste lucruri ni le spune apostolul Pavel in Romani 1:21,22: “fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit;

Pentru pacatul nemultumirii trebuie sa ne cerem iertare la fel cum o facem pentru toate celelalte pacate. Cat de repede. Doamne ajuta-ne! Amin!

Dorin Pele

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Socotelile din suflet

“Viața se petrece între colții nemiloși ai unei lumi crude care caută pe cine să sfâșie și mâinile calde și ocrotitoare ale unui Tată Ceresc care ne acoperă cu îndurarea Sa.

Loviturile lumii te scapă de entuziasmul exaltat și de proiecțiile nerealiste specifice visătorilor, iar mânile Tatălui Ceresc te ajută să găsești acel punct de echilibru în care privești cu maturitate și înțelegere duhovnicească tot ceea ce ai trăit și trăiești.

Prin rugăciune am căutat și am găsit acel punct de echilibru în care nu am rămas înțepenit în durerea întâmplărilor din anul ce trece, am depășit și dorința de bravadă și de demonstrativ specifice inimilor rănite și mă odihnesc în recunoștința față de purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Nu sunt împuternicit și nu am vreo inspirație profetică anume, dar am o convingere deplină că cheia întregului bine stă în pocăința personală.

Nu mă sperie nimic din perspectivele specialiștilor pe anul 2018 care anunță o nouă criză economică. Mă sperie în schimb modul în care oamenii din biserică se mint pe ei înșiși atunci când își închipuie că sunt bine deși nu se roagă, nu postesc, nu își schimbă faptele și înaintează în necinstirea lui Dumnezeu…”

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Tipuri de afilieri in Church Of God

church_of_God_clevelandCei mai multi romani penticostali, inclusiv cei de la Biserica Crestina Agape din Glendale Arizona( https://dorinpele.wordpress.com/2014/12/12/experimentul-viabil-de-la-biserica-agape-continuapetru-lascau-avantajele-de-a-fi-in-church-of-god/), cred ca exista doar un singur mod de afiliere cu Church of God. Din pacate nu este asa. Observati in facsimile-ul de mai jos preluat din Manualul de afiliere cu COG pag.4 , ca exista doua tipuri de afilieri: “Amalgamation” si “Association”. COG AffiliationCele mai multe biserici romanesti au ales optiunea de “amalgamare”. Prin acest tip de afiliere proprietatea trece pe Church of God. Pe actul de proprietate la fiecare biserica romaneasca, care s-a afiliat cu
Church of God are “Warranty Deed” pe numele Church of God pe care scrie clar “For the benefit of Church of God”
Deci pe documentul de marketing scrie ca “warranty deed for the local church” dar pe documentul juridic spune “for the benefit of Church of God”. Se poate observa aceasta in documentul de mai jos.

DEFINITION of ‘Warranty Deed’
A document that may be used to legally transfer property. A warranty deed states that the owner can legally transfer the property and that no other entity has a claim or lien on it. These deeds are typically used in property sales and make warranties about the property’s title.

COG Comparation

Iar mai jos este scrisoarea fratelui Petru Lascau, pastor la aceea vreme(2004) a Bisericii Elim din Arizona, trimisa membrilor pentru a prezenta doar avantajele(binenteles ca intr-o forma foarte subiectiva) afilierii cu Church Of God evitand sa mentioneze avantajele unei astfel de afilieri pentru pastori. De fapt, cele mai mari beneficii in urma unei astfel de afilieri le are pastorul. Din pacate pastorii ascund aceste lucruri de ochii bietelor oite. Doamne ai mila!

[scribd id=250212655 key=key-yTGtd5IO6FU8eGW6uhqR mode=scroll

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Destinul tragic, al Tinerilor Crestini din Diaspora Romana

tineriiIubiti frati romani, spre deosebire de toate stirile crestine din lumea virtuala, publicatiile noastre reprezinta o drama tragica, care caracterizeaza si ilustreaza vieti reale, ale crestinilor romani din Diaspora. Articolele noastre reprezinta un conflict foarte complex si puternic, cu intamplari si situatii tragice, care se da intre doua generatii crestine. Cea mai afectata si lovita-n soarta generatie suntem noi, tinerii romani nascuti sau crescuti in America si Canada. Cu toate ca-n biserici noi reprezentam majoritatea, de ani de zile ne luptam pentru: supravietuire, recunoastere si acceptare in bisericile romane. A doua generatie sunt frati mai in varsta si pastorii nostri, care datorita indoctrinari comuniste si-a faptului ca se vad in minoritate, eii se lupta din rasputeri pentru a-si pastra si mentine: pozitiile dominante, puterea totala, si controlul absolut in bisericile dansilor. Pastorii si lucratorii nostri in general, datorita impotentei dansilor de-a predica si-n limba engleza, eii sunt foarte ingroziti, ca v-or fi inlaturati de la putere de catre generatia tanara si ca rezultat isi vor pierde functiile si salarul. Frati mai in varsta si batrani din poporul roman sunt inspaimantati, ca acceptandune si pe noi isi vor pierde: limba, cultura, obiceiurile si traditiile romanesti din biserici. Noi tinerii traim groaza de-a fi respinsi si alungati, groaza unui necunoscut care ne pandeste la usa, groaza izolari si a singuratati din bisericile romane, cat si pericolul de-a ne pierde pentru todeauna de la credinta. Complexitatea acestui destin nefericit si a acestei vieti tulburatoare, ne afecteaza mult linistea si pacea sufleteasca si ne pune azi la o rascruce de drumurii. Cei mai multi am ajuns ca sa nu mai intelegem: ce inseamna crestinismul, care-i definitia Casei Lui Dumnezeu, cine sunt adevarati crestini si care-i trimeterea lucratorilor nostri in lucrare.

Datorita faptului ca-n toate vremurile, pastorii romani au fost cei care, pentru o pozitie mai inalta, o atentie mai deosebita, sau un dolar in plus, au incalcat toate legile si poruncile Lui Dumnezeu date cu privire la noi, tot mai multi tineri ajung ca sa-si puna intrebarea: “ce stiu acesti oameni despre religie si crestinism? Nu cumva si religia noastra asa ca multe altele, nu este decat o iluzie pentru cei mai slabi, si-o forta de manipulare in masa foarte profitabila, pentru cei mai tari?” In teroarea aceasta mare, care nu are nimic de-a face cu invatatura Bibliei sau salvarea oamenilor pentru Cer, majoritatea tinerilor foarte raniti in suflet, parasesc bisericile romane pentru todeauna. In toti acesti sapte ani de lupta, noi doar un singur lucru le-am cerut fratilor romani si pastorilor nostri, “sa ne dea si noua doar 30 de minute o data pe saptamana, predica si-n limba engleza”, pentru ca si noi sa putem fi salvati pentru Cer. In ciuda tragediei mari si a nevoilor urgente, raspunsul celor mai multi a fost NU. Vazand ura mare care exista in acesti asa zisi “oameni ai Lui Dumnezeu”, si experimentand si acest “unholy cruel and evil act” am ajuns sa realizam, “ca nu exista o alta forta demonica mai mare in univers, care ar putea sa distruga si sa ruineze mai mult tinerii crestini, decat au putut s-o faca acesti pastori romani impreuna cu uni frati”; care au venit din comunism, NU ca sa-i slujeasca Domnului in libertate, ci ca sa schimbe slujbele de slujitorii in functii dictatorii. O data ajunsi la putere, sfidand legile si poruncile Lui Dumnezeu subjuga si exploateaza tinerii crestini, ca nu cumva acestia sa atinga varsta adolescentei in bisericile dansilor. Pierderile mari cat si situatia deplorabila in care ne aflam, ne obliga acum ca din nou sa apelam la sprijinul si ajutorul dumneavoastra, a fratilor nostri romani de pretutindeni.

Stimate cititorule cerstin, cand vei citi aceste randurii desigur ca-ti vei spune: eu nu-i stiu cine sunt acestia, nu le cunosc situatia, nu-i treaba mea. In realitate, pierderea acestei generatii tinere de la credinta, pe mine nu ma va afecta niciodata cu nimic, de ce sa ma implic. Legat de cazul nostru, am vrea ca sa-ti spunem crestine draga, o intamplare adevarata din Sfintele Scripturii (Luca 22:55). Biblia ne spune, ca in timp ce “mai mari preoti si batrani poporului” il condamnau pe Isus, in curtea preotului Caiafa printre cei adunati, se aflau si uni care asa ca si dumneata, stateau retrasi deoparte si se incalzeau la focurile aprinse de catre “ceata preotilor criminali”, privind cu indiferenta acea scena tragica. Istoria ne spune, ca atat acesti oameni pasivi si indiferenti cat si cei care lau condamnat pe Isus, au avut aceiasi soarta si acelasi destin tragic. Azi cu inimile noastre pline de durere, iti aducem o veste trista crestine draga!!! In curtile mai marilor nostri preoti, de ani de zile generatii intregi de tinerii din bisericile romane din America si Canada, au fost condamnati si sacrificati, de catre “ceata  preotilor (pastorilor) nostri criminali” si de catre batrani poporului  roman. Noi suntem ultima generatie de tinerii ramasi prin bisericile romane, caruia ni sa dat deja sentinta si ne asteptam condamnarea. Fratele nostru drag!!! tot ce-i posibil ca pentru cei multi dintre noi, acesta va fi “ultimul strigat de ajutor si ultimul nostru apel”. Negresit, ca amanarea sau ignorarea acestui mesaj va face, ca cu cei mai multi dintre noi sa nu te mai intalnesti niciodata prin nici o biserica. Din Cuvant invatam, ca noi toti suntem niste madulare de valoare in trupul Lui Cristos, cand unul dintre aceste madulare sufere sau este amputat, tot trupul simte durerea si este foarte afectat. Datorita acestui fapt, noi te-am ruga crestine draga, ca sa nu ne ignorezi si sa nu ne amputezi. Biblia ne spune, ca trupuri bolnave in Cer nu v-or intra, rai romanesc in univers nu va exista, iar “mantuire fara generatia tanara” doar condamnare va-n semna, pentru toti cei care ne-au prigonit. Nu ai vrea ca acum inainte de-a fi prea tarziu, sa ne intinzi o mana de ajutor??? Orce  sprijin adus cazului nostru este bine primit, orce genunche plecat pentru a ne ajuta in rugaciune este mult apreciat, si orce interventie facuta in a ne imbunatati situatia, este bine venita. In disperarea noastra mare, noi te rugam in numele Domnului Isus care si-a data viata si pentru noi, “PLEASE HELP!!!!”. Va multumim anticipat.

P.S. Catre adminstratorii site-urilor crestine: datorita nevoilor urgente si a situatiei precare in care ne aflam, noi va rugam iubiti

frati, ca sa publicati aceste randuri cat si blog-ul nostru (http://tineriromaniamericani.wordpress.com) pe site-urile dumneavoastra, ca frati nostri romani oameni Lui Dumnezeu, sa afle de situaia noastra, pentru a ne ajuta in rugaciune. Va multumim.

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

„Funiile dragostei”. Iubirea între fericire şi nefericire, între dramă şi împlinire într-un roman semnat Ligia Seman

FuniileDragCopertaÎn 1970, regizorul american Arthur Hiller câştiga Oscar-ul cu un film de mare succes, intitulat simplu, „Love story”. Ecranizarea sa după cartea lui Erich Segal, avându-i în rolurile principale pe Ali McGraw şi Ryan O’Nael, prezintă povestea de dragoste a doi tineri, studenţi, ce se căsătoresc şi au parte de o fericire de scurtă durată (tot încercând să aibă copii, vor descoperi că ea suferă de o boală incurabilă). Dramă, lacrimi, suferinţă, un tagline celebru – „love means never having to say you’re sorry” – şi o coloană sonoră de neuitat, aceasta ar fi în câteva cuvinte istoria filmului. Un love story oarecum similar ne propune şi Ligia Seman în cea mai populară carte a ei, „Funiile dragostei”, tiparită la editura Cetate Deva, în anul 2008, care impresionează prin aceeaşi reluare a clasicei poveşti de iubire frântă înainte de termen, de data aceasta din cauza unui mediu social ostil. În creaţiile sale, „Funiile dragostei”, „Handicapul conştiinţei”, „Tragedie şi triumf” şi „Domnind peste împrejurările vieţii”, autoarea impresionează prin capacitatea de a ne oferi o abordare practică a vieţii, ideală de altfel, dacă ne gândim că în acest mod ni se transmit adevăruri de mare actualitate. Concepută sub forma de roman, cu foarte multe dialoguri, relatarea de faţă este pătrunzatoare şi convingătoare, abundenta în conversaţii dinamice, vii, interesante. Eroii sunt prezentaţi obiectiv şi numai prin prisma faptelor lor, captivi ai acestora. „Funiile dragostei” debutează cu un eveniment fericit, Balul bobocilor din centrul universitar din oraşul T., ocazie de a-i strânge laolaltă pe cei de care depinde mersul lucrurilor în carte. Intriga amoroasă se conturează chiar de la început, pentru că există un cuplu cu care facem deja cunoştinţă, Anca şi Relu, ea studentă la filologie, el la ştiinţe economice, şi altul despre care aflam din relatările Ancai. Este vorba de Lia Mureşan, colegă de facultate şi de cameră cu aceasta şi de Florin Pleşa, politehnist, amândoi creştini. Din acest moment, curgerea evenimentelor poate fi cât de cât predictibilă, pentru că a fi creştin cu doi ani înainte de revoluţia din decembrie 1989 presupune o serie de riscuri. Tocmai această calitate de creştin complică lucrurile şi transformă cartea Ligiei Seman dintr-o simpla dramă ce s-ar fi putut încadra fără probleme în “Colecţia romanul de dragoste”, într-o pledoarie pentru viaţă, acceptare, iertare, promovarea valorilor autentice. Odată cu intrarea în scenă a personajelor negative, Mircea Gabor „un tânăr îmbrăcat cu un costum negru, a cărui haină demodată o tot aranja din mers cu o grimasă de nemulţumire” şi Mihai Andreescu, nepotul şefului securităţii din oraşul T., decorul se modifică şi primele note mefistofelice se fac simţite. Mircea se remarcă prin dorinţa de a parveni cu orice preţ, materializată în colaborarea cu securitatea, Mihai prin frustrarea generată de conştientizarea unei iubiri neîmpărtăşite (despre el ni se spune că este îndrăgostit de Lia, aleasă „Miss Boboc” cu un an în urmă, în prezent prietena lui Florin şi marea absentă de la bal, din cauza credinţei în Hristos). Asistăm la trasarea în nuanţe de gri închis a coordonatelor unei societăţi în miniatură, o societate în care la fel ca în basme, domină eterna luptă dintre bine şi rău. Acţiunea romanului se învârte între căminele de studenţi din centrul universitar al oraşului T., catedrala din aceeaşi urbe, sediul securităţii, casa natală a Liei. Chiar a doua zi dupa balul bobocilor, în incinta campusului universitar se produce o dramă, care declanşează acţiunea propriu zisă. Are loc un accident pus la cale de securitate, în care este ucis Dani, un student creştin implicat în misiunea de transport şi distribuire secretă de Biblii. Se ajunge destul de rapid deci, la momentul crucial, definitoriu, când eroii iau decizia fie de a se aşeza de partea binelui, fie de a trece în tabăra celalată. Relu, unul din numeroşii martori la nedreptatea comisă, alege să nu tacă, în timp ce Mircea realizează că pentru el a sosit clipa cheie, ocazia mult aşteptată de a se alia cu securitatea pentru a obţine bani. Drama sa, aceea a omului de rând dornic să îşi depăşească dintr-o dată condiţia, renunţând la orice scrupul, îl face să piardă de la început simpatia cititorului, iar drumul pe care îl traversează în carte este întunecat, sinuos, plin de meandre. Misiunea grea a lui Dani va fi preluată de Florin Pleşa, un om matur, profund, conştient că odată ce şi-a asumat responsabilitatea, „precauţia pe de o parte, zelul, curajul pe de altă parte, trebuiau îmbinate cu credinţă şi rugăciuni”. Printre eroii care oscilează şi în care se luptă două forţe, una productivă, luminoasă, curată, amplificată de dragostea pentru Lia, iar alta întunecată, semănând mai degrabă cu un travaliu, aducând cu sine consecinţele tragice dezvăluite în finalul cărţii, este Mihai. Dacă iniţial, nostalgia iubirii sale pentru Lia îi dă putere să colaboreze cu Florin, să nu uităm că el îl transportă pe Dani cu maşina la spital după accident, în continuare, mediul în care se învârte, dublat de o anumită lipsă de sens, de banalitatea unei vieţi din care Dumnezeu şi orice preocupare spirituală lipsesc, îl determină să se apropie de Mircea, devenind părtaş la “şansa” de a face rău în mod gratuit şi inutil. Pe de altă parte, revelaţia feminină este Anca, personajul care deşi în primele pagini pare să fie în mod categoric opusul Liei, pe parcurs se descoperă ca una dintre firile dispuse să privească în propriul suflet şi să înlăture de acolo non-valoarea, mârşăvia, compromisul. În acest context, cuplul Anca-Relu se echilibrează perfect cu cel format de Lia şi Florin, iar dragostea neîmplinită dintre ultimii îşi găseşte adevăratul sens în cazul celor dintâi. Autoarea ştie să accentueze ideea că în ceea ce o priveşte pe Anca, brusca ei convertire, altminteri neverosimilă, se datorează în primul rând iubirii puternice pe care i-o poartă lui Relu, ajuns la închisoare tot datorită trădării lui Mircea, iar apoi prieteniei oferite de Lia. În final, descoperim că avem de-a face cu un dublu love story, unul concretizat, definit prin bucuria experienţei trăite, Anca-Relu, celălalt amintind de tragediile antice, distrus prematur, dezumanizant, Lia-Florin. La fel ca în romanele realiste, despre care Sthendal spunea că sunt ca o oglindă ce reflectă în mod obiectiv starea de fapt, goana după lucrurile materiale îl determină pe Mircea, cel ce joaca rolul lui Iuda, să dea în vileag, exact în momentul când Lia şi Florin se pregătesc să îşi oficieze logodna, secretul legat de ei şi de Bibliile ilegale. Urmează derularea rapidă a evenimentelor, drama generată de hărtuirea celor doi de către securitate, ce culminează cu uciderea lor. La o abordare superficială, am putea spune că Ligia Seman se foloseşte de Romeo şi Julieta din România comunistă doar ca pretext pentru a descrie infernul omului obişnuit, căruia i se mai pune pe deasupra şi eticheta de creştin. La o citire profundă însă, vom inţelege că tot ceea ce se petrece în carte este în Numele lui Dumnezeu, iar prietenia, spiritul de sacrificiu, dragostea pentru aproapele, chiar dacă ţi-a greşit, iubirea pentru părinţi se întreţes pe acest fundal, argumentând cu realism, absurdul şi abisurile promovate de un sistem absolutist şi acaparator, ale cărui tentacule distrug fiorul sublim al idealului tinereţii. Eroii sunt până la urmă, nişte vizionari, ei acţionează motivaţi de credinţa, de valorile supreme pe care le ştiu din Cartea Sfântă, iar forţa lor nemaintâlnită, în contact cu derizoriul lumii mârşave în care traiesc, departe de a se slăbi, câştigă, în detrimentul pretenţiilor omeneşti care într-un astfel de tablou se detaşează prin ridicol. Faptul că Mircea şi Mihai ajung să îşi rateze parţial ţinta – „Mircea fusese pionul pe care Dumnezeu îl indepărtase, împiedicându-l să-şi ducă la împlinire planurile prin care Cuvântul Său ar fi putut fi călcat în picioare” – indică încă o dată rolul supranaturalului, de asemenea personaj în roman. Se vorbeşte foarte des în „Funiile dragostei” despre Biblie, iar versetele sunt presărate cu discreţie, ici şi colo, fără a supăra, fără a agasa, doar pentru a puncta din când în când, treptele pe care trebuie să le urcăm pe calea mântuirii. Personajele se adună în jurul Cărţii, care odată cu moartea lui Dani, îi uneşte pe cei rămaşi în viaţă, ajungând să fie pentru ei o moştenire spirituală, plină de învăţături de suflet. Fiecare percepe această Carte în felul lui, pe unii, cum e cazul Ancăi, îi trezeşte din starea de păcat şi de neştiinţă, altora le vorbeşte despre pocăinţă şi despre curăţire – situaţia lui Mihai şi a lui Mircea – iar Liei şi lui Florin le aduce părtăşia cu Dumnezeu, unirea cu El, iubirea lucrurilor pe care El le iubeşte şi în cele din urmă, puterea de a accepta să facă voia Lui, indiferent dacă lucrul acesta presupune despărţirea şi chiar moartea. Rugăciunea lui Florin rămâne cât se poate de sugestivă, putând fi foarte bine un lait motiv al romanului: „Doamne, Te rog nu mă lăsa să cedez. Mai bine orice suferinţe, mai bine moartea decât să mă aplec asupra acelei hârtii din faţa ochilor mei şi să semnez în favoarea fericirii mele personale şi în detrimentul fraţilor mei, pe care aş putea să-i trădez.” La fel de dedicată şi de devotată se dovedeşte a fi şi Lia, dispusă să accepte planul Său până la capăt. „Indiferent ce va fi”, spune ea, „Dumnezeu ne va întări, indiferent ce s-ar petrece, noi ştim… ştim că El ne iubeşte.” La o analiză atentă este evident că pe lângă autenticitatea celor întâmplate, acţiunea din „Funiile dragostei” nu lâncezeşte nici o clipă, aceasta şi datorită stilului în care este scris romanul – cursiv, pe alocuri frenetic şi oarecum dramatic, plin de elan şi de pasiune constructivă, însă în acelaşi timp simplu, prolific şi nesolicitant. Cartea se defineşte ca o lectură esenţială, ce nu are nimic de-a face cu ficţiunea şi nu poate fi citită sub nici o formă pentru amuzament ori pentru a uita de plictiseală. Totul trebuie luat în serios, totul se adresează sufletului, inimii şi minţii. „Funiile dragostei” se detaşează prin acţiunea extrem de complexă şi construită cu o migală deosebită, iar eroii trăiesc pe undeva, tragismul şi curaţia acelor cazuri tipice de martiri, întâlnite în special în perioada întemeierii creştinismului. Însăşi Lia, rememorând clipele petrecute alături de cel ce îi fusese logodnic, ajunge la o concluzie cu valoare de verdict: „De fapt, numai pentru că el murise ca martir, cu siguranţă, în urma morţii lui, Dumnezeu va face să strălucească şi mai mult lumina Evangheliei. În toate veacurile, în urma martirajului miilor de creştini, în arenele romane ori în timpul inchiziţiei ori al altor împrejurări istorice – moartea martirilor năştea valuri mai puternice, mai înalte de alţi urmaşi ai lui Hristos.” Că este un martiraj o adevereşte ceea ce urmează. Şi toată această învioarare spirituală pornise de la consacrarea deplină a lui Florin, care se rugase în noaptea aceea, înainte de a începe misiunea de transport a acelor Biblii: „Te laud Dumnezeul meu că alături de fraţii mei, pot să-ţi spun fără reţineri: chiar cu preţul vieţii mele, salvează aceste Biblii scumpe, prin care Tu poţi să faci să Te cunoască mii de oameni din acest mare oraş universitar.” Din carte nu lipsesc nici accentele filosofice, în special în ultima parte, atunci când Lia meditează asupra celor întâmplate şi începe să se gândească din ce în ce mai mult la trecerea în nefiinţă. „Asemănarea dintre persoana ta şi o picătură dintr-un val care înoată cu curentul împreună. Cât de bine era să ştie că simplul ei gând, simplul ei pas, însemna infinit mai mult în ochii lui Dumnezeu, decât o simplă picătură purtată de curent, decât un simplu zbor de pasăre în văzduh.” Desigur că nuanţele filosofice sunt general umane, de bun simţ, fără a avea pretenţia că ar putea răspunde unor întrebări esenţiale şi existenţiale. Finalul romanului este apoteotic, iar moartea Liei Gavriş se transformă într-o jertfă ce îi uneşte pe foştii ei colegi, cândva hulitori de Dumnezeu, acum însă discipoli ai lui Hristos, într-un fel de confrerie secretă, clădită pe lumina Evangheliei şi pe puterea pocăinţei. Ca modalitate de expunere, Ligia Seman foloseşte caracterizarea directă (descrierea personajului de către autor – Lia, „din nou cea mai frumoasă, şi pentru aceasta băieţii o admirau, iar fetele o invidiau”), autocaracterizarea (personajul se dezvăluie prin propriile gânduri, sentimente şi stări sufleteşti – „De ce să fie tot timpul inferior? Pentru că nu avea bani ca şi Relu, ca şi ceilalţi cunoscuţi de-ai lui? Nici măcar un costum pentru o seară deosebită”), caracterizarea indirectă (personajul se detaşează prin modul de a vorbi, gesturi, comportament, îmbracăminte, înfăţişare, etc.- „Şi această impresie se conturase nu numai la vederea costumului pe care-l purta Mihai, mai mult decât elegant, croit dintr-o stofă asemănătoare cu cea pe care Mircea o văzuse purtată doar de profesorii săi în momente festive. Ochelarii cu rame subţiri, negre, în contrast cu faţa albă, prelungă, îi evidenţiau parcă mai mult decât altceva aerul de intelectual”, caracterizarea de catre celelalte personaje – care-şi exprimă opiniile, părerile, gândurile despre personajul aflat în atenţia autorului: „Ajunse faţă în faţă cu Relu. Din nou remarcă faptul că arată bine; Pentru Florin, fiecare clipă trăită în viaţa aceasta însemnase Cristos, însemnase proslăvirea Lui.” Ar mai fi de remarcat că „Funiile dragostei” nu este scrisă într-un stil greoi, ci într-un stil, modern, antrenant, însă laborios, care reuşeşte să-l introducă pe cititor în universul unor tineri ce luptă pentru propriul lor ideal. Uşurinţa în exprimare a Ligiei Seman demonstreazăa autenticitate şi puterea de a stăpâni un limbaj bine cristalizat, pe un fond liric, pe alocuri pedagogic. Indiferent că este vorba despre dragostea agape sau cea eros, cuvântul cheie este convertire, atât în planul limbajului şi al conţinutului, cât şi în cel al metodei şi al tehnicii de realizare. Avem de-a face cu o carte sentimentală, romantică, populară despre un cuplu tragic, fără a cădea însă în banalul best seller-urilor ce se citesc în tren sau în avion. Dragostea înnobilează şi purifică totul şi are puterea de a depăşi complicaţiile ivite. După obstacolele întâlnite şi sacrificiile făcute, el şi ea au şansa de a se întâlni în ceruri, aşa cum îşi dorise Lia, atunci când ca o presimţire a evenimentelor ce aveau să urmeze, a propriei morţi, are o premoniţie, o viziune, gândindu-se „cât de frumos ar fi fost ca împreună, ea şi Florin, ţinându-se de mănă, să păşească amândoi în faţa zâmbetului Mântuitorului.” Aşa se şi întâmplă, pentru că Lia i se alătură logodnicului ei în viaţa de dincolo, lâsând în urmă iertare şi împăcare. Suntem martorii unor evenimente plăsmuite de dragoste, astfel că nu există loc pentru regrete, pentru ură, pentru păreri de rău. Iar lecţia pe care o învăţăm este una simplă şi la obiect – „love means never having to say you’re sorry.” Octavian D. Curpaş Phoenix, Arizona

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)