Category Archives: Nicu Geanta

Marx și bancnota de zero – de Nicolae.Geantă

Pe 5 mai ar fi trebuit să împlinească 200 de ani. Că nu a reușit nu e un incident. Ci o realitate. Nimeni în afară de Hristos nu e stăpân peste moarte… Nici cei ce vor să-L izgonească pe Dumnezeu din Cer. Nici cei ce spun că El nu există.

Marx spune că a iubit oamenii. Și, stăpânit de o singură idee – să ajute clasele exploatate, a luptat împotriva capitalismului. Care, conform ideilor sale, sărăcește pe oameni! Dar pauperizarea prin care au trecut românii, rușii ori cubanezii, sărăcia lucie din Coreea de Nord de azi, tocmai din comunism se propagă! Poate că de aceea cu ocazia sărbătorii de azi nemții au scos o bancnotă pentru Marx: de zero euro! Atât valorează economia lui…

Dacă s-ar fi oprit să urască numai burghezii poate că azi era erou. Un fel de Pintea Haiducul. De Iancu Jianu. Dar Marx a urât și pe Dumnezeu. Și a promovat ateismul. “Religia împiedică idealul comunist!”, a strigat bărbosul obsedat pe ulițele vremii. E opium pentru popor. “Vreau să mă răzbun pe Acela care domnește “deasupra tuturor”, mai urla tipul ce își tundea părul după ritualuri sataniste. Și ateismul său a început să distrugă biserici, să ardă Biblii, să ucidă creștini. Din dragoste pentru comunism, nu?

Spre deosebire de Isus, Marx nu a propovăduit iubirea, ci ura. Nu a propovăduit pacea, ci revolta. Nu a propovăduit egalitatea între oameni, ci dezbinarea între clasele sociale. Ura lui Marx a adus lagăre de muncă silnică, pușcării, decapitări, prigoniri, și… 100 milioane de morți! (În Primul Război Mondial au murit 10 milioane de oameni. În Cel de-al Doilea vreo 72 milioane).

Marx nu e doar înger și demon. Nu-i doar promotor al darwinismului. E LGBT-ist. E luptător împotriva familiei. A cerut abolirea ei! “Eliminarea căsătoriei ar elibera femeile de sub tirania soților!”, spunea îngerul neiubirii. A promovat tolerarea relațiilor sexuale în afara și înaintea căsătoriei. A promovat avortul, copiii ilegitimi, a cerut dezincriminarea sodomiei… Un promotor al destrămării sociale… El vedea creșterea și educarea copiilor “o chestiune de interes public”, o preocupare a statului. Un fel de Barnevernet…

Ideologia lui Marx e lupta împotriva Crucii. Însă Crucea e +. E relația cu Dumnezeu și relația cu oamenii. Fără Cruce ești zero. Cu Isus ai Cruce. Cu Marx ai valoarea bancnotei lui!

Dureros este că Marx a fost întâi creștin. Cu un tată protestant și cu bunici rabini, evrei. Comunismul l-a împins spre ateism. Spre zero. Sau mai jos. Eclesiastul spune ca nu începutul unui lucru contează, ci sfârșitul lui (7:8). Deși atât de adulat de unii, totuși la moartea sa au participat numai… cinci persoane!

Fugiți de marxism! Fugiti de ateism! Fugiți de Satana! (Wurmbrand zicea că Marx a operat cu ritualuri oculte). Marx a crezut că va aduce o Împărăție nouă pe pământ. Și a adus-o. Karl Popper spune că Marx “a reușit să transforme Raiul său visat într-un iad materializat!”

Bine au gândit nemții cu bancnota de zero dedicată lui Marx. Cine îl urmează atât va realiza!

Nicolae.Geantă,

www.ciresarii.ro

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Codreanu – de Nicolae Geantă

Codreanu – de Nicolae.Geantă

FEATURED

M-a salutat regulamentar în mijlocul orașului. Cu cizme de cauciuc în picioare deși era vreme de teniși. Cu o cămașă în carouri turbat colorate și o haină destul de îmbătrânită. Decolorată ca un carton uitat în soare. Avea niște pantaloni largi, foarte largi. Cred că XXL pentru mărimea sa de M. Haine primite de pe la unul, altul. Așa primește întotdeauna Codreanu, ce e de lepădat. M-am uitat la el și mi-a fost rușine. Nu de el, nu că m-a salutat bucuros. Ci pentru că așa îl îmbrăcăm noi pe Hristos. Zdrențăros…

A venit la oraș pe jos vreo 15 km. N-a avut bani de bilet la autobuz. Sau dacă a avut vreun gologan poate c-a vrut să-și cumpere ceva dulciuri. Odată, de Plugușor, de toți banii strânși și-a luat numai gumă de mestecat! Era prin clasa șasea și el nu gustase niciodată Orbit… Doar înghițise în sec, privindu-i pe alții.
La școală n-a mai putut merge de mult. Cu un tată bețiv care îl trimitea să stea cu vacile satului nu se putea învăța carte. Și apoi pe burta goală nu prea poți citi. Chiar Kierkegaard de-ai fi… Acum are în grijă o turmă de oi. Probabil singurele care nu-l privesc sfidător… Dar nici acolo nu poate strânge bani. Familia sa e ca un sac găurit. Oricât ai îndesa, totul se pierde rapid.
Când i-am spus că îl iau la Grădina Zoologică în excursie cu copii de la biserică nu a închis un ochi toată noaptea. La 6,00 era deja pe la poarta mea deși i-am spus ca autobuzul vine la biserica la 8,00.
Odată a venit la un control medical gratuit. Tot la biserică. Și-a luat o pereche de ochelari cu plus, de citit. Deși nu prea deslușește cuvintele tipărite. “ Ce faci cu ei?”. “Îi iau să mă uit la televizor”…
A crescut chinuit. Mereu pe minus. Mereu cu adidași cu trei numere mai mari. Mereu flămând. Ca un lup. Până și părul îi e ca de lup. Ridicat. Odată după ce m-a ajutat la treabă i-am dat niște bani: “Dom’ profesor, abia aștept să mă duc la alimentară să cumpăr 5 ouă și niște tobă. Matale, ști ce bună e omleta cu tobă? Mori mâncând”… Așa mănâncă Isus: ouă cu tobă. Și eu sau dumneata, ori copii noștri, facem ifose la salamul de Sibiu…
A primit bătăi ca hoții de cai. De la toată lumea. De la poliție, profesori, părinți, șmecheri, copii… A vărsat lacrimi cât toți colegii lui la un loc. Odată a căzut în cap de pe cal. Medicii dela Spitalul de Urgențe nu doreau să-l opereze pentru că nu avea asigurare! A fost la un pas de moarte. Dar Dumnezeu i-a dat har. Pentru că îl iubește. Chiar dacă băiatul a început să pufăie chiștoace…
Exact acum un an, venind de la ora de rugăciune, am trecut pe lângă casa lui. Geamurile la ferestrele holului lipsesc din vara lui 1988! Cartoanele sunt puse în ochiuri numai iarna. Ploaia a înmuiat pământul de pe pereți și l-a coborât în raverne odată cu varul. Cartonul e ciuruit tot. În casă picura ca în pușcăriile chinezești. Tavanul abia se ține în tencuială. M-am rugat pentru Codreanu. Îmi spusese căîn vară vrea să strângâ niște parale la oi și să își construiască o cameră din BCA. “Doamne, te rog să ai milă de el! Să îl ajuți…”, am murmurat. Și Dumnezeu mi-a spus în românește, acolo, în stradă: “Tu trebuie să îl ajuți!”.
Câteva zile mai târziu am trecut din nou pe långă casa deteriorată. Era mai rău avariată. Aplecată parcă într-o rână. Nu știu de ce am făcut două fotografii și le-am trimis unei cunoștințe. Poate pentru că îi povestisem despre băiat. Când am intrat în casă am primit răspuns la mesaj: “Dumnezeu să aibă milă de ei!”. Mi-au dat lacrimile… Numai telefonul celui ce primiseră fotografiile valora cât casa lui Codreanu… Așa suntem toți: chiar dacă știm ca Isus prețuiește mult săracii noi tot smarfonuri prețuim…
Toamna trecută am vrut să îi repar acoperișul. Dar cu cei ce am vorbit să mă ajute n-am ajuns la un numitor comun. Mai mult unii m-au condamnat, m-au înjurat, m-au blestemat! “Ce pocăit idiot, face casă la niște bețivi! Ăia ar trebui împușcați. Exterminați!”. “Le faci rău, îi determini să fie leneși”, mi-au mai auzit urechile…
Mi-am amintit zilele astea că Francisc d’Assisi când era frig nici foc n-a acceptat sa-i facă. “Cum să mă încălzesc eu, cãnd atâți săraci dorm in frig?”, întreba sfântul. Iar d’Assisi la români n-are loc în calendar, că e papistaș. Și el a fost ca Mântuitorul lui…
Știu bine, Codreanu nu e un sfânt. A venit de multe ori la biserică. Nu s-a schimbat deloc chiar dacă a promis. Acum e dus cu oile sale… Dar păstor nu e el. E Isus…
Iubiți codrenii de lângă voi! Dar nu doar cu vorbe… Dragostea zicea Vladimir Pustan e verb. E in șalopete, zic eu. Mereu gata să facă un bine cuiva… Iubiți azi codrenii de lângă voi. Mâine poate va fi prea târziu…
Nicolae.Geantă
Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Fericirea neavortului (scurt) – de Nicolae.Geantă

Fericirea neavortului e mângâierea micuțelor mâini pe tâmplele albe. Niciun Schwartzkopf n-o poate înlocui. E pasul dezechilibrat al ghemotocului care alergă haotic spre tine neținând cont de obiectele de care se poate zdreli. Niciun spectacol nu e mai emoționant. E gânguritul ce sună ca un regal simfonic într-o zi plină de neîmpliniri! E micul sărut de seară care-ți dă delete la tone acumulate de stress.
Fericirea neavortului e niagara de lacrimi fericite când Prințul sau Prințesa ta au urcat pe treapta înaltă a podiumului. E adrenalina care te ține treaz în rugăciunea de la miezul nopții. Și de la fiecare început de zi. Atâtea examene trebuie trecute! E inima gata să-ți sară de sub cămașă când odorul ți-a venit de mână cu aceea cu care-și va împărți viitorul…
Fericirea neavortului lungește zilele. Dă bucurie în luptă. Întărește credința. E conștientizare că te poți asemăna cu Dumnezeu la microscară. Înveți să ierți, să uiți și să iubești. Ține dragostea ca verb pân’ la sfârșit. Și dincolo…
Fericirea neavortului e viitor. Păstrează în viată nu doar număr de prunci, nu doar etnii, nu doar națiuni. Ci și destine. Mari destine… Dolores Aveiro a vrut să-l avorteze pe Cristiano Ronaldo. Fotbalistul portughez cu 4 baloane de aur. Și 3 ghete de aur. Probabil cel mai valoros fotbalist din lume. Theresa a vrut s-o avorteze pe Celine Dion. Era al XIV-lea copil al canadiencei. Dar un preot catolic s-a opus. Iar mai târziu vocea fetei a încântat omenirea. Probabil și Beethoven ar fi trebuit avortat. Avea acasă opt frați bolnavi incurabil… În urmă cu 50 de ani o liceeancă a rămas însărcinată. A băut otravă, a ridicat greutăți, s-a lovit constant cu burta de colțul șifonierului. A făcut eforturi incredibile să avorteze. N-a reușit. Apoi a născut un copil și l-a părăsit. Iar copilul acela sunt…eu!
Sâmbăta asta e Marșul pentru Viață. Ar trebui să ieși în stradă să vorbești celor ce nu știu ce este fericirea neavortului. Celor ce nu cred că poți fii fericit cu copii. Să le spui că ei sunt cea mai prețioasă comoară a unei femei. Sunt diademă. Că ei fac orice mamă Regină. Și că cine nu îi are se simte ca un colier neșlefuit. Cu strălucire mată. Că gust de pietriș între dinți simte femeia care nu poate să nască. Dar cine poate și nu vrea…
În România s-a distrus prea mult pofta de viață… Viața trebuie apărată. Dar nu doar odată pe an. Continuu. E perisabilă.
Iubiți copiii! Fără ei viitorul nu sună bine. Nici măcar la Vodafone…
Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Billy Graham. The Ambasador of God – by Nicolae.Geantă

When I realised today that he had passed away to eternity, I recalled his famous phrase: `Someday you will read or hear that Billy Graham is dead. Don’t you believe a word of it. I will just have changed the address.` Yes, Billy Graham emigrated among the angels! He`ll saddle them to come after us, to paraphrase a poet.

It was only last summer when I visited his home where he was born 100 years ago. I felt tingling under my skin when his voice trumpeted God. As whoever came close to the most prolific worldwide evangelist either started to burn or ran away!

I was shocked when I realised that the „world’s best know evangelist”, as the Americans call him, the one who was born in North Carolina, began his pastoral service in a Village Baptist Church, Western Springs, Illinois (near Chicago) with 35 members, but in six decades of career he preached the Gospel to over 200 millions persons face to face. And to over 2.2 billions persons via various media methods! That means one in three persons on the globe. Millions of lives changed…however he thought it was little! And we reached happiness if a single sinner would came to Christ!

`My one purpose in life is to help people find a personal relationship with God` declared the contemporary apostle who preached the Gospel on all continents, in 183 countries and in 50 states of the USA. Not only in Churches, not only in theatres, but in tents, on the streets, in the stadiums…on the Radio, on the TV, on Internet. To the Presidents, kings, plain people. To dictators, atheists, communists. To the saints and to the bad, infamous. God is everywhere! Seeking God’s way!

At Yaido Plazza in Seul he gathered 1,1 millions persons! (Record, 1973). In Maracana, Rio de Janeiro 225.000 (1974), on Wembley, Londra 95.000 (1968), on Wanderers, Johannesburg 60.000 (1973). 90.000 people listened to his sermon in Philadelphia (1961), 116.000 in Chicago (1962), 80.600 in Anaheim (1965), 74.000 in Washington (1978)… In Budapest 110.000 (1989). And the examples  may continue at length….as long as the Great Wall of China!

In 1985 in Timișoara 150.000 Romanians gathered in front of the Cathedral. The communists foresaw only  5000 seats in the building! In Arad people climbed up the block of flats! In Sibiu they clustered in the streets and at Emanuel, Oradea 4000 people cramped! When I saw the short video about Romania at Graham Library, I was astounded by the Militia`s platoons which could not stop the people gathering at to hear the sermon. `We cannot believe how many people are here!`, a Graham`s American member of staff shouted.  We saw our brothers who lived during the communism having huge tape recorders. They kept these over their heads so they can record the sermon. What about today? We’re only a click away from the Word of God and we are not listening to the Bible.

Graham preached despite the communist world apposition. He went to URSS (in Moscow the Red Army choir sang to him), in Yugoslavia, Hungary, Poland, East Germany, Checkoslovacia. But in China and North Korea as well! I shouted like the roman centurion `Indeed he truly was the Ambassador of God `!

For years he was on the front page in published media (e.g. Time, People, U.S. News, Newsweek, Christianity Today, Decision – o magazine in Braille which reaches 163 countries etc.)

He wrote 22 books. His biography (Just I Am, 1997) was published in over 1.5 millions copies. He counselled all American presidents after the second World War. Only Obama did not invite him for counselling! He talk about God to Queen Elisabeth the 2nd,  to Pope John Pal the 2nd, to the Taiwanese Chiang Kai Sen, North Koreean Kim Il Sung, to Boris Elțîn, Francoise Miterrand, and even to Indira Ghandi. (The list is so long that it can not be finished). He only missed Ceaușescu!

He preached at JF Kennedy`s funeral : „We must get back to God”.  But also immediately after the Twin Towers disaster in 2001, or at USA`s, India`s major calamites and natural disasters., in the Korean wars (1952), Vietnam (1966, 1968). He led humanitarian campaigns to help the poor in Africa and Asia….as the Gospel without actions is only philosophy…

One of the most shocking things I found about Billy Graham was one of his mini-sermons which I’ve heard in `decision room` in his Library in Westmont Charlotte. It was not complicated. Not theological. But filled with power. With Jesus! With Holy Spirit! In the last 10 years only in that small room, which can accommodate a few dozens of seats, over 10.000 persons came to Christ, repented after listening to this particular mini-sermon!

From `decision room` one passes through a huge Cross of lights. This is the only gate through which one can enter the Heaven. And after meeting Christ one cannot walk further without it! This has always been Billy Graham`s way of life. With The Lord`s Cross on his shoulder!

Pastor, evangelist, trainer, counseillour, coference speaker. He impressed with his humility, integrity, courage, he knew how to stay calm amidst difficult circumstances, to love his critics. He never missed a year from the last 60 from the top ten most influential persons in the USA! As per Gallup. I have no idea how many millions of kilometres he would have ran. But I know that for his effort he was awarded the Gold Medal of the American Congress in 1996, a $200.000 prize from the British Royal Family (British Crown), a `Honoris Causa` doctorate from the University of South Korea, Hong Kong, Hungary, Polonia, Yugoslavia and USA. And today, along with the crown of eternity from Christ! He only received it now!

I won’t be there but I know where Billy Graham will be buried. In the yard of the house where he was born, at about 100 meters, in a small forest. At the end of the asphalt alley there is the grave of his wife, Ruth. It is so simple! For such big characters! If you want to find Billy or Ruth, you won’t find them there. They moved addresses.

Today, Billy Graham, Ambasador of God has left for good! Mr President Trump said `there was nobody like him`. We believe him. But we pray for God to raise new great ambassadors for Him!

PS: I saw a picture in his album which I received from Billy Graham Foundation, in which the Heavens` Ambassador got correspondence from all worldwide countries! Tons of letters! Hundreds of thousands of appreciations! Thank you Bily Graham that you showed us how to travel through the earthy ones! `Finding God’s will for your life. First: The Bible! Second: Pray! Third: Use your talents, money, or wheatever you have and be faithful and loyal to the Lord God”, is his last message.

Nicolae Geantă

Pastor, Romania

https://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Cât ai dat Regelui? – de Nicolae Geantă

Un cerșetor zgribulit era într-o piată așteptând să-i pice ceva într-o farfurie. Și deodată s-a făcut zarvă mare. ”Ce este?”, înterbă săracul. ”Trece Regele!”. ”Atunci voi fi bogat!”. Și când se apropie convoiul începe să se agite cu farfuria goală. Regele vine direct la el și îl întreabă: ”Ce-mi dai?”. Șocat, cerșetorul băgă mâna în buzunar și îi dădu regelui un bob de orez. Apoi alaiul plecă mai departe. A doua zi, regele a trimis un valet cu un ban de aur la cerșetor. ”Darul regelui”. Trist, cerșetorula murmurat în barbă: ”Vai, ticălosul de mine! De ce nu i-am dat toate boabele de orez?!”.

 

 

Nu știu cât ați reușit să dați lui Dumnezeu în 2017, dar mă gândeam în dimineața asta că Îl desfătăm doar cu boabe de orez. Un bob de orez din timpul nostru. Un bob de orez din veniturile familiei. Un bob de orez din inteligență. Un bob de orez din închinare! Un bob de orez de credință. Apoi așteptăm de la El un sac de galbeni!

 

Uneori, ca cerșetorul de mai sus, ne dăruim bobul de orez ca să-L impresionăm pe Dumnezeu! Dar închinarea se face ca să-I mulțumim! Alteori, păstrăm secrete față de Dumnezeu. Dar cine păstrează secrete păstrează și distanță!

Cerșetorul din poveste a acționat fără înțelepciune. Înțelepciunea este arta renunțărilor! Tu nu renunța doar la un bob de orez!

PS: În dimineața din Ajunul Crăciunului

am așteptat copiii cu colindul. A venit un singur grup: patru copii săraci. Cei mai săraci. Ei n-au știut să cânte bine. Eu am lăcrimat. Hristos e vestit numai de săraci? De cei mai săraci… Și ceilalți? Nu au avut timp. Nici boabe de orez… În seara de Crăciun în majoritatea bisericilor din Prahova nu s-a mai făcut program! Știu doar că a fost la noi, la o biserică din Ploiești și la alta din Brazi!


Nicolae.Geantă

 

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Lacrimile care repară – de Nicolae.Geantă

Matei 5:4 “Ferice de cei ce plâng”

Până mai ieri am crezut, ca și majoritatea dintre dumneavoastră, că versetul din Matei “ferice de cei ce plâng” se referă la cei ce fac asta pentru suferințele bisericii persecutate, blamate pe nedrept, obstrucționate. Dar acum am înțeles că cine poate plânge e fericit!

Îi spuneam lui Vlad Schlezak că cine plânge în biserici e o binecuvântare! Nu oricine poate vărsa lacrimi… Vlad mi-a spus că lacrimile gen “reflex”, adică cele ce le verși când tai ceapă, ai răcit sau ți se irită ochii, sunt niște lubrifiante pentru ochi. Ii purifică, deoarece conțin 98% apă. Lacrimile “emoționale” însă (cele provocate de tristețe, durere, dragoste etc) conțin hormonii care sunt secretați de stress. Odată cu ele corpul dă afară toxinele ce se acumulează de la stress. Mai mult, aceste lacrimi stimulează secreția de endorfine – substanțe care dau o stare de bine! Ele repară celulele afectate și îțî dau senzația de liniște.

Știu, lacrimile nu ne plac. Dar mă gândeam zilele acestea că durerea e eliminată prin lacrimi. Stresul, păcatul care apasă zilnic peste noi, sunt eliberate prin plâns. Și cine plânge își repară sufletul!

Fii fericit că poți plânge! Fără lacrimi am deveni otrăviți. Și totodată otrăvitori.

Știați că o linguriță de lacrimi poate purifica un butoi de apă cu toxine?

Nicolae.Geantă
http://nicolaegeanta.blogspot.com/search?updated-max=2017-12-01T08:00:00%2B02:00&max-results=10
Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)