Category Archives: Biserica

De ce este nevoie de noi reforme in Biserici?

church-22 Corinteni 11:2 „…Sunt gelos cu gelozia lui Dumnezeu, căci v-am logodit cu un bărbat, pentru a vă înfățișa ca pe o fecioară curată lui Cristos.”

Efeseni 5 :25-27 „Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatat-o prin botezul cu apa prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana.”

Pentru a putea ajunge la reforma este nevoie de trezire. Trezirea este intalnirea cu Dumnezeu intr-o revelatie noua, proaspata care duce la o stare emotionala deosebita. Trezirea este reactia la intalnirea cu Dumnezeu. Trezirea are nevoie de o decizie ca sa se transforme in reforma. Multi crestini experimenteaza trezire dar nu ajung la reforma pentru ca au ramas doar la acea stare emotionala, de entuziasm, de bucurie , stare de har…fara sa ia vreo decizie. Multi crestini astazi trec prin stari de trezire dar nu se schimba. Ei raman aceeasi la modul cum vorbesc, cum se comporta, nu se disciplineaza, nu se corecteaza.

Reforma este o stare de sfintenie, schimbare, transformare. Cineva spunea ca „reforma este reala atunci cand faci ca Dumnezeu, cand iti schimbi valoriile vietii, prioritatile, deciziile.

De ce este nevoie de reforme in Biserici?

– Pentru ca (cred eu) :

1. Standardul sfinteniei este jos.

2. Adevarul absolut aproape ca nu mai exista. Aproape totul e relativ.

3.  Se proclama o evanghelie care nu include pocainta si transformare.

4. Au disparul unele slujbe biblice din biserica si s-au inversat importanta celor acceptate.

5. Lipseste reinoirea la nivel personal.

6. Lipsa dragostei de frati.

7. Viata de rugaciune aproape inexistenta sau este formala.

8. Marturie slaba in societate.

9. Neinplicare in nevoile oamenilor.

10. Se propavaduieste Cuvantul tot mai putin in „afara” si de tot mai putini „inlauntru” pentru ca s-a transformat intr-un  oficiu neaccesibil pentru cei „neavizati”.

11. Accentul mai mare pe programe, titluri, cladiri sau proiecte si mai putin pe oameni.

12. Bisericile nu mai sunt case de rugaciune ci business-uri scutite de taxe sau enclave eclesiastice.

Lista poate continua dar va las pe voi ca sa o completati.

Vrei trezire? Ce vrei sa faci cu ea? Daca nu duce la trasformare e doar un foc de paie emotional.

Vai, Doamne … cat de multi se hranesc cu un astfel de „pachet promotional” pt e lansat de la „oficiu.

Doamne trezeste-ne si transforma-ne in asa fel ca sa fim o Biserica „fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana.”!

https://dorinpele.wordpress.com/2015/07/28/de-ce-este-nevoie-de-noi-reforme-in-biserici/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Penticostalismul este singura religie crestina din America in crestere.

“National Council of Churches’ (NCC) a publicat in editia de anul acesta a” Yearbook of American & Canadian Churches”  un raport despre 25 din cele mai mari denominatii  crestine din America. Dintre toate doar doua denominatii penticostale  se bucura de cresterea numarului de membri. Este vorba despre  “Assemblies of God “(AG) din Springfield, Missouri si  “Church of God ” din  Cleveland, Tennesse. “Adunarile lui Dumnezeu”( Assemblies of God) au ajuns la  2.9 milioane de membri iar “Biserica lui Dumnezeu” (Church of God) la  1 milion. S-a constat un declin usor  la Biserica Romano-Catolica (Roman Catholics) si Bisericile Baptiste din Sud (Southern Baptist Churches). Printre Bisericile cu cea mai mare scadere a numarului de membri se numara: ” United Church of Christ”, ” African Methodist Episcopal Zion Church” ,  “Presbyterian Church”, ” Lutheran Church – Missouri Synod, si “Evangelical Lutheran Church in America”
Cele mai mare numar de membri continua sa-l aiba “Biserica Romano-Catolica” cu 67 de milioane  si “Bisericile Baptiste din Sud” cu 16 milioane.
Dorin Pele
Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Biserica, in rind cu lumea?

 

M-a ispitit gandul ca anul acesta sã mã pun “in rînd cu lumea”. Nu reusesc. Nu pot sã mã asez  “la linie”, cum se spune, la comun. Nici în armatã n-am reusit. N-am reusit nici pe vremea lui Ceusescu sã stau în rînd cu lumea, membru normal UTC, pionier, loctiitor de comandant de unitate (snur bleu, pentru cine isi mai aminteste) cufundat într-un celebru anonimat. 
Cu plasa la rînd, îmbrãcati în acelasi fel de palton, cu acelasi fel de cãciulã de miel-sugar, cu acelasi fel de bocanci luati pe sub mînã de la depozitele partidului. Cu pile, cunostinte, relatii (PCR).
 
ultima coada la Zahar
“In rînd cu lumea” este o tentatie cãreia îi facem cu ochiul generos. Sã fim la fel, sã nu ne dibuiascã cumva cã am fi diferiti. Cine?, ceilalti, cei normali, “gura satului”, spaima românului.
***
Plictisitoarea conformitate cu mediul este predicatã cu entuziasm de noua generatie de lideri, care gãsesc în “relevantzã” toatã sistema pentru succesul fatã de noua generatie.
De fapt nu ni se predicã vreo în-dreptare radicalã, sîntem doar asezati la coadã, în rînd, cuminti, frumusel. Stãm în “rînd cu lumea”, ca pe acele vremuri, nimic diferit, poate “se dã ceva”, înghitindu-ne cu secul glumele pe seama Partidului, glume care ne-ar fi scos din rînd spre lãmpile bãgate în ochi ale militiei.
Sîntem cumintiti, asemuiti cu totul celorlati, purtînd aceleasi plase de un leu, cu acelasi tip de servante, chiar cu aceleasi aragaze, chibrite si bibelouri.
“In rînd cu lumea”, în spatele doamnei, cã dînsa este prima. Ea s-a asezat dintaia la rînd si noi ne frecãm palmele si ne izbim bocancii unii de altii, poate poate s-o da ceva.
Nu se dã nimic. Se ia. Ni se ia identitatea, marca si transmitem celor din jur un mesaj încalcit. Nimeni nu mai stie ce sîntem de fapt, nici noi, nici ei.
Vã amintiti?  Totdeauna cel care se aseza primul la rînd avea un fel de ascendent de autoritate fatzã de ceilalti, mai tineti minte? Ultimul care se aseza la rînd era un fel de novice, care asculta cu sîrg pînã intra în atmosferã… Noooo! Nu puteai sã te asezi la rînd si sã “dãschizi gura asa… din prima”. Te asezai… “in rînd …” pînã te aliniai cu plãsuta, sticlele, cofrajele si gîndul cu “toatã lumea”. Si aveam impresia cã o facem de bunã voie si cã ne facem vreun bine.
***
Vajnica noastrã rebeliune fatzã de autoritatea traditionalã a pãrintilor si fatã de credintele bunicilor nu este nimic altceva decît o tîmpã supunere fatã de alte autoritãti, peer pressure, presiunea generatiei noastre. Nu facem nici o revolutie, nici o schimbare, nici îndreptãm ceva, ne mulãm si ne încovoiem cuminti pe tiparele congenerilor nostri.
Ne plîngem cã “lumea a intrat în bisericã”. Fals. Dînsa stã cuminte. N-a intrat, nu este chiar atît de agresivã. Biserica poate fi mai agresivã decît lumea. Lumea stã cu bratele încrucisate si zîmbeste peste ochelari privindu-ne cum ne asezãm singuri la coadã, cu creieierele spãlate de lozinci, ca: “sã castigãm generatia noastrã, sã lepãdãm legalismele, generatia de peste 50 de ani este pierdutã, sã fim relevanti [si interesanti pentru cei de azi]… “.
Ca si acum de alfel, nu?
Falsi reformatori ne îndeamnã la conformare, falsi predicatori, ne îmboldesc la o falsã revolutie, o revoltã fatã de pãrinti, o rãzvrãtire fatã de traditii, pentru o anesteziantã adaptare la mediu. Predicatori cu verb si carismã încearcã sã ne demonstreze cã ne-au crescut niste prosti, ale cãror cãi urmandu-le, nu vom mai avea succes la “lumea în care trãim”.
Propunerea? “In rînd cu lumea!”
Spilcuiti vorbitori, cu accente si anglisme, ne aratã calea de iesire din cumplitul legalism prin care încã mai eram în afara rîndului, pentru a ne arãta, paradoxal si cumplit mestesug de torsiune a mintii, cã sîntem mai atrãgãtori fiind alt fel …
Sîntem prostiti, ca niste pionieri si soimi ai patriei cu snururi rosii, galbene si albastre, joacã de-a soldãteii fãrã sãbii, cu lozinci fãrã putere: “Tot înainte!”. O generatie care vrea sã fie relevantã pentru lume este tot mai în rînd cu lumea… Sîntem cumsecade si îmblînziti…
Ce ironic suna [atunci] în glumele noastre de la rînduri, în care stãteam în rînd cu lumea… Tot inainte! Cum spuneam pe vremuri “Tot inainte!” cã tot înainte era mai bine…”
 
de dr. Marius Cruceru, UEO Oradea – 4 ian. 2009
Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)