A trăi într-o lume decăzută este o premisă pentru o viaţă plină de griji. Şi totuşi, o viaţă pe care o trăim în relaţie cu Dumnezeu ne poate “scăpa” de ele. Indiferent de ce ni s-ar întâmpla, nu vom mai avea de ce să ne facem griji, dacă alegem să ne bazăm pe Mântuitorul Iisus Hristos în gestionarea evenimentelor.
Aşa încât, dacă până acum ai avut o viaţă plină de griji, poate că e momentul să renunţi la ele şi să primeşti pacea pe care ne-o dă Mântuitorul. În Sfânta Evanghelie după Matei, la capitoul 6 găsim celebrele versete: “De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca… Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” Continuare aici
Sursa : http://www.ziarullumina.ro
Crucea pe care şi-a făcut -o Pustan şi crucea pe care i-o fac alţii.
“…Pustan şi-a făcut cruce din nou. Unii dintre confraţii lui se crucesc şi ei, la figurat, în sinea lor! Apoi se reculeg, după care îl cheamă la ordine şi la pocăinţă…”
(prea)Sfintia Sa, Pustan Pocaitul
“…Recent, Pustan a socat (prea)stabila si (prea)perfecta lume a pocaitilor, prin faptul ca a predicat intr-o Biserica Ortodoxa. Mesajul sau clar despre pocainta si despre Isus Hristos, reactia extraordinara a membrilor acelei biserici – si chiar a preotului ei – au contat prea putin pentru sfintii nostri. Problema principala, erezia atomica, greseala astronomica pe care a facut-o Pustan, dupa parerea lor, stiti care a fost? De ce si-a facut cruce, domnule, de ce? Si atunci au inceput ai nostri sa palavrageasca. Ba ca parintii nostri au fost batuti pentru cruce, ba ca bisericile noastre trebuie sa fie diferite, ba ca una, ba ca alta…”
http://penticostalul.wordpress.com/2009/05/02/preasfintia-sa-pustan-pocaitul/
Paranoia evanghelica a alergiei la semnul crucii
“…Vladimir Pustan, care, Doamne iarta-l! si-a facut (din nou) cruce. Si Cristian Ionescu nu ezita sa-l puna cu curaj la stilpul infamiei (unul dintre hobby-urile pastorului din Chicago)
Daca cumva fura din banii sponsorilor americani (un caz absolut ipotetic si, sunt sigur, implauzibil!) sau, Doamne fereste, se culca cu vreo sora de credinta, alta decit sotia lui, era iertat, mai devreme sau mai tirziu. Se intimpla si la case mai mari. Dar sa-si faca cruce – se stie, de la Tertulian citire, semnul dracului (ortodox) – asa ceva nu se poate ierta nici in veacul acesta, nici in cel viitor (la veacurile evanghelice, mai inghesuite, ma refer, desigur, nu la escatologia biblica, cea pentru oameni normali)… ” http://danutm.wordpress.com/2011/11/29/paranoia-evanghelica-a-alergiei-la-semnul-crucii/#more-17510
Băgăcioşii, Pustan şi lumea evanghelică
“…Ce fac bagaciosii? Sar in sus ca arsi la foc mic de lumanare si se lanseaza in tot felul de acuzatii:
- Ereticul! Tradatorul! Ecumenicul! Catolicul! Cum a putut sa sfideze sfanta noastra credinta? Sa se ia masuri urgente! Afara cu Pustan!…”
http://penticostalul.wordpress.com/2011/11/30/bagaciosii-pustan-si-lumea-evanghelica/
Să ne crucim sau să ne facem cruce? Despre trădarea lui Vladimir Pustan
“…Vladimir Pustan, un pastor penticostal, îşi face cruce într-o biserică greco-catolică. Un gest niţel repezit, făcut în fugă, menit (fără intenţie, bănuiesc) să aţâţe încă odată prejudecăţi adânc înrădăcinate între evanghelicii români.
Mi-e groază de discuţii sterile cu oameni care primesc la argumentele altora precum pereţii bisericilor noastre nucile. Dacă am învăţat ceva din toate disputele de până acum este tocmai faptul că nu învăţăm nimic din ele, că nu suntem dispuşi să ne confruntăm miturile şi minimalistele dogme de buzunar în care am înghesuit ceea ce numim încă, cu o prea mare îndrăzneală, Evanghelia. Totuşi, câteva gânduri legate de acest necaz am şi eu a spune …”
http://dyobodiu.wordpress.com/2011/11/28/sa-ne-crucim-sau-sa-ne-facem-cruce/
“Cei 55 de orfani care sint internati aici traiesc americaneste. Pentru intretinerea si educarea unui copil de la “Natanael” se cheltuiesc 250 de dolari, lunar. Pentru a crea un sistem care functioneaza, americanii au investit 3 milioane de dolari
La citeva sute de metri pe dreapta de la drumul national care iese din municipiul Suceava prin Itcani, un ansamblu de constructii cu totul aparte se detaseaza ca o insula in peisajul semi-rural al cartierului. Ansamblul de locuinte si dependinte emana chiar si de la distanta un aer strain, occidental. De aici poate si misterul in care pare invaluit. De aproape, insa, efectul este total. Pina si iarba, tunsa si “frezata” cu rigurozitate pare mai verde. Spatiul larg, generos, gardurile albe, aproape tranparente, cararile netede de asfalt prelinse in gazonul perfect si micile tufe de trandafiri infloriti intregesc atmosfera de ferma americana, asa cum multi dintre noi am vazut numai in filme.
In curtea orfelinatului, un pusti blond face ture pe o trotineta care aluneca fara nici un zgomot pe rotile groase. Restul colegilor lui se afla in sala de mese. Se intoneaza un cintec religios, apoi toata lumea se asaza la masa. Copiii par scosi din cutie: fetitele au gulere de dantela de un alb stralucitor si poarta cite un batic semi-transparent pe cap, iar baietii - camasi apretate si pantaloni la dunga. Se asaza cuminti la masa. Chiar un pic prea cuminti.
“Sintem crestini. Altceva nu as putea sa va spun, decit ca sintem crestini evanghelici. Nu avem o nuanta anume. Nu ne numim nici penticostali, nici baptisti, nici crestini dupa evanghelie …”
Sursa : http://www.ziaruldeiasi.ro
” Pe zi ce trece sunt martorul unei degradări rapide în toate domeniile. Personal nu văd un domeniu care să se poată lăuda cu ceva…cu durere scriu, nici chiar cel religios! Se pare că asemenea catârului ne înțepenim în niște forme și norme și nu vrem să învățăm nimic din greșelile altora și nici să avansăm în spre mai bine. Perpetuăm aceleași învățături eronate, ne învărtim în același cerc vicios pe care l-am condamnat la alții, promovăm în continuare pe cei insipizi, incolori și inodori, ne arătăm puterea prin strigăte, pumni în masă și manipulări cusute cu ață albă! Dar cel mai mare rău pe care ni-l facem, ceva egal cu autodistrugerea, e că ne ținem departe de cultură și CARTE. Prin carte înțeleg atât Sfânta Scriptură cât și alte n volume lăsate să ne deschidă ușa obscurității spre un larg al cunoașterii care să ne înțelepțească.
Fără carte nu ai parte, ne spuneau mai marii pe când eram abia de-o șchioapă înfipt bine în uniforma comunistă cu gulerul țapăn în prima bancă a școlii generale de pe str. Vulturilor! Mă și surprinzător, eu am băgat la cap! Prostia de aici se trage – de la fuga de litere, de cuvinte și idei. Păi de unde minte?…”
Multi oameni se intreaba mirati cum a ajuns America sa isi piarda “scorul perfect al creditul ei” dupa aproape 100 de ani. Cei mai multi cauta cauzele in sistemele economico-financiare si ,binenteles, in politica. Dar in realitate aceasta situatie in care a ajuns America este defapt efectul decaderii spirituale . Din pacate Bisericile au facut prea putin in stoparea declinului. Mariajul “Bisericii” cu “lumea” a fost si este arma “letala” a “vrasmasului”. Fratele Petrica Lascau enumera pe Blogul Pasi spre Lumina cateva “cauze primordiale” care au dus la caderea Imperiului Roman. Haide-ti sa le analizam impreuna si sa vedem daca sunt aceleasi cauze care stau la baza decaderii la care asistam “in direct”. Ele sunt:
“1. Creșterea rapidă a divorțurilor și subminarea demnității și sanctității familiei – temelia societății umane.
2. Ridicarea taxelor tot mai mult și cheltuirea banilor publici pentru pâine și circ gratuit pentru populație (Cele mai multe programe sociale încearcă să suplinească acele domenii în care a eșuat familia).
3. Foamea tot mai mare a oamenilor pentru plăceri; sportul devenind tot mai brutal și mai incitant.
4. O cursă tot mai mare a înarmării (arme din ce în ce mai puternice) împotriva dușmanilor din afară – când dușmanul era dinăuntru – decăderea morală a populației.
5. Descompunerea religiei – credința devenind o simplă formă – pierzând legătura cu viața și devenind incapabilă să-i călăuzească pe oameni.”
“..Vă reţin atenţia cu o spusă a cardinalului catolic polonez Ştefan Wyszyński, în contextul rezistenţei anticomuniste. Citatul este evergreen, deci se aplică la fel de bine şi noilor contexte post-comuniste.
“Nu-i nevoie de mulţi oameni care să vorbească despre adevăr. Cristos a ales puţine persoane să vestească adevărul…” Tot articolul aici
Sursa: Vaisamar.wordpress.com
“Tributes continue to be paid to John Stott, one of the world’s most important evangelical leaders, who died on Wednesday at the age of 90.
Writing on a memorial website, the international director of Langham Partnership, Chris Wright, said it was “not possible to write the history of the church in the 20th century without reference to John Stott”.
“For the vast majority of people whose lives he influenced profoundly, however, he was simply ‘Uncle John’ – a much loved friend, correspondent, and brother, to whose prayers we will never know how much we owe,” he said.
“Like Moses, he was one of the greatest leaders God has given to his people, and yet at the same time, one of the humblest men on the face of the earth. He was, for all of us who knew him, a walking embodiment of the simple beauty of Jesus,…” Full article here
Source: Christian Today
Noi avem curiozități la care am dori să primim un răspuns:
1. Câte mandate mai vrea că tot nu a făcut nimic? Crezând că doar a încasat bani și s-a îmbogățit pe seama statului și a fraților .
2. Când o să scăpăm de pastorul care are multe realizări ? Noi avem nevoie de uni i ca Minciunovici sau ca Semnul Întrebării care știu cum să ne perie și să pună la îndoială tot ceea ce facem!
3. Când o să pot eu să iau locul celui duhovnicesc ? – pentru că sunt firesc!
4. Când se va face curățenie ca să nu mai fim umiliți de parveniți și familiile lor?
5. Când se va muta
Intreprinderea de Tracasat Pastori ?6. Când se va rupe oficial Cultul, pentru că neoficial este rupt? Deși personal cred că doar subvenția îi ține legați într-o unitate de partid!
7. Ce tâmpenii vor mai ieși din capul lui Conț Drac ?
În timp ce scriu aceste rânduri pastorul Nicky Pop a fost internat la spital într-o stare destul de critică. Printre penticostali ieșise zvonul ( Ioan 21:23) că ucenicul acesta nu va muri deloc. La vârsta de 74 de ani se poate lăuda că a facilitat aducerea în America a peste 16 000 de români. A construit o biserică deosebită care are la slujbă cei mai mulți români. Biserica Philadelfia este cea mai mare biserică românească din diaspora de la toate Cultele.
Prin impactul pe care l-a avut asupra comunității a reușit să facă o diferență în viața multor români – unii dintre ei ajungând chiar milionari în dolari.
Sunt foarte multe lucruri frumoase care pot fi spuse despre pastorul Nicky Pop.
Nu pot să nu recunosc că a făcut și unele greșeli. NOI TOȚI SUNTEM OAMENI ȘI GREȘIM! Deși este pe un pat de spital nu pot fi de acord cu cei care jubilează acum că Nicky nu mai este pastor principal și nici lider pentru românii din AG - SUA. Pentru toți cei care
l-au ajutat în ultima perioadă să nu mai fie în fruntea poporului le amintesc cuvintele lui Obadia v. 15: Cum ai făcut așa ți se va face, faptele tale se vor întoarece asupra capului tău. Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Nicky!
Mardoheu
“Creştinismul contemporan este diferit de ceea ce a însemnat creştinismul primar, datorită multor modificări suferite de-a lungul celor aproape două milenii de istorie. Din ce a fost în ceea ce a ajuns nu este greu de realizat.
Creştinismul a apărut iniţial ca o „sectă” în sânul iudaismului. Gamaliel asocia lucrarea apostolilor de vestire a Domnului Isus cu alte tentative de scindare din trecut (Faptele Apostolilor 5:34-39). Apoi s-a dezvoltat şi răspândit ajungând în zilele noastre una din cele mai mari religii ale lumii. Dar în timpul acesta a trecut prin multe persecuţii şi mulţi credincioşi au suferit moarte de martir.
Biserica primară a cunoscut o prigoană dublă, atât din partea iudeilor cât şi a romanilor. Până la decretul din 313 dat de împăratul Constantin cel Mare (306-337) istoria consemnează 10 valuri de prigoană, unul mai dur şi mai înfiorător ca altul. Apologetul Tertulian (c.150-230/240) scria în epoca aceea o scrisoare de apărare adresată împăratului Romei în care afirma „sângele martirilor este sămânţa bisericii” şi „cu cât vei omorî mai mulţi creştini cu atât vor apărea mai mulţi”. Cei care spuneau „cristianus sum” erau conştienţi că vor fi omorâţi, dar bucuroşi că au onoarea să moară pentru Domnul. Oferirea libertăţii de credinţă din sec. IV d.Cr. a însemnat şi începutul unirii bisericii cu statul. Se trece la o altă extremă…” Tot articolul aici
Crestinismul intre martiraj si vedetism(2)
Sursa: http://emyradut.blogspot.com
“Miza este uriasa. Industria pornografiei pe internet inregistreaza venituri mai mari decat Microsoft, Google, Amazon, eBay, Yahoo, Apple si Netflix la un loc. In anul 2006, incasarile provenite din utilizarea pornografiei pe internet au ajuns pana la 97 miliarde de dolari. Sexul pe internet (cybersex) produce dependenta, precum cocaina, si poate produce disfunctii erectile. Dependentii de pornografie pe internet par sa se recupereze mai greu decat consumatorii de droguri. Se estimeaza ca exista aproape doua milioane de persoane dependente de sex pe internet. Sunt aceste persoane constiente de faptul ca sufera de o boala? Ce sanse au sa se vindece?
Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.ro
In fiecare secunda, mai mult de 3000 de dolari sunt cheltuiti pentru continutul pornografic de pe internet, 28.258 de utilizatori vizioneaza astfel de imagini si 372 de utilizatori cauta filme si fotografii pentru adulti. La fiecare 39 de minute, un nou film cu continut pornografic este conceput in S.U.A., potrivit TopTenReviews.
Dependenta de pornografie este o boala
In spatele acestor statistici se ascunde un fapt mai putin cunoscut: dependenta de pornografie pe internet este o boala. Cybersexul ocazional este pentru unii doar o modalitate de condimentare a vietii sexuale, dar pentru altii a devenit un drog. “Un progres foarte mare a fost obtinut in ceea ce priveste cercetarea dependentei de cybersex. Literatura de specialitate a devenit abundenta”, precizeaza autorii studiului “Addiction:When Cybersex Becomes the Drug of Choise“…”
Sursa: http://medlive.hotnews.ro/
“Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că Biserica este Trupul lui Hristos şi Hristos este Capul ei. (Efes. I, 23; V, 23), iar Trupul are mai multe mădulare : “Căci precum trupul unul este şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat. Căci şi trupul nu este un madular, ci multe” (I Cor. XII, 12-14). Această definiţie ortodoxă a ceea ce înseamnă Biserica, definiţie completată cu ceea ce ne mărturiseşte Simbolul de Credinţă despre Biserică – Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească – este cunoscută în mediile clericale şi printre credincioşi. O astfel de înţelegere strict teoretică a noţiunii de Biserică este însă inutilă dacă nu o însoţim şi de o asumare practică, în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre creştini şi deopotrivă a tuturor creştinilor membri ai Bisericii Creştine. În realitatea vieţii Bisericii au existat numeroase momente în care asumarea definiţiei pauline a fost incompletă sau chiar inexistentă şi pervertită de oameni prin slăbiciunile şi păcatele lor. Ereziile din primul mileniu de creştinism, al căror moment de victorie întunecată a fost Marea Schismă, degradarea dogmei în Biserica Romano-Catolică şi apariţia sângeroasei Inchiziţii, criza din Biserica Ortodoxă a Imperiului Bizantin aflat în decădere care a culminat cu o aşa-zisă “unire” a ortodocşilor romei cu catolicii, cu puţin timp înainte de ocuparea Constantinopolelui de către musulmani, apariţia Reformei şi a Contra-Reformei în Europa Occidentală, curente religioase şi politice cauzatoare de războaie religioase, fărâmiţarea Bisericii Creştine Răsăritene în biserici autocefale locale, multiplicarea cultelor protestante şi neo-protestante pretendente la calitatea de biserici purtătoare ale mesajului creştin, toate aceste fenomene nu reprezintă altceva decât o îndepărtare de la definiţia Sfântului Apostol Pavel. Biserica ce era cândva Una, Sobornicească şi Apostolească este acum o oglindă sfărâmată în zeci de cioburi, de diferite mărimi, o oglindă care în vremurile de început ale creştinismului reflecta Cerul Dumnezeirii.
Privind la evenimentele mai apropiate timpului şi locului nostru, vom observa că secolul XX a fost un fel de culme a crizei Bisericii Creştine. Cele două războaie mondiale, dictaturile fascistă, nazistă şi comunistă, secularizarea profundă a societăţilor democratice din Vestul Europei şi America de Nord au afectat atât structura Bisericii, cât şi mesajul acesteia. Aceste frământări au avut repercursiuni, cum era de aşteptat, şi asupra Bisericii Ortodoxe Române. Nu voi insista asupra aspectelor încă neclarificate ale relaţiei Bisericii noastre cu regimul dictaturii comuniste – marea “necunoscută” a istoriei BOR din secolul XX – cu toate că o mare parte din problemele care afectează BOR îşi au cauzele în această relaţie. În actualul context istoric în care poporul român îşi duce existenţa – România ca ţară membră a Uniunii Europene, fenomenul globalizării, criza resurselor naturale – mult mai importantă îmi pare problema aplicării definiţiei pauline în viaţa de zi cu zi a clerului şi credincioşilor creştini-ortodocşi români. Evenimentele din decembrie 1989 care au provocat căderea dictaturii comuniste, dezbaterile intense din anii ’90 legate de rolul şi locul Bisericii în viaţa societăţii româneşti, redescoperirea de către tineri a valorilor creştine ortodoxe păreau să reprezinte premizele unei relansări a activităţii Bisericii Ortodoxe Române şi mai ales ale unei reîncreştinări a poporului român grav pervertit de ateismul totalitarismului comunist.
Creştinism de paradă
Din nefericire, speranţele nu s-au confirmat decât într-o mică măsură şi la aproape douăzeci de ani de la dispariţia regimului comunist, Biserica noastră ni se înfăţişează mai mult ca o aglomerare de comunităţi de interese, decât ca un spaţiu al vieţuirii în comuniune hristică…” Puteti citi tot articolul aici
de Cristian Bădiliţă
“La douăzeci de ani vroiam să mă fac… papă. Combinasem un scenariu, „infailibil”, împreună cu un coleg de liceu, care era destinat să ajungă patriarh al Bisericii ortodoxe române. Odată eu ajuns papă, iar el, patriarh, unirea celor două fracţiuni ale Bisericii era ca şi rezolvată. Am nutrit acest gând şi la începutul anilor 1990. Un papă ortodox: singura soluţie pentru împăcare. Încă mai sper, dar în ce mă priveşte zarurile au fost aruncate. Nu mai contaţi pe candidatura mea. Mi-am retras-o definitiv şi irevocabil. Deşi din când în când regret. Nici să fii simplu laic şi mai ales père de famille nu-i uşor.
Una peste alta, nu invidiez soarta urmaşilor lui Petru. Mult mai fericiţi îmi par trapiştii sau schimnicii care, impunându-şi tăcerea absolută, punându-şi lacăt pe gură, evită o mulţime de neplăceri. Mai mergea să fii papă în secolul al XI, al XII, chiar şi mai încoace, până după Renaştere. Oamenii te ascultau, te preţuiau, te citau cu evlavie şi uneori te şi canonizau. Acum însă numai belele. Uitaţi-vă la bietul Pius al XII-lea…” continuare aici
Este cunoscut fatul un fapt in istoria Bisericilor din primele veacuri, anumite grupari de evrei din Bisericicel crestine, respingeasu Epistolele Sf.Apostol Pavel. Ei respingeau si pe celelelate Evanghelii, rezumandu-se de multe ori doar la Evanghelia Sf.Matei. (supranumita si evanghelia evreiasca) . Epiphanus din Salamis povesteste in lucrarea sa “panarion” despre acest fenomen in comunitatile crestine evreiesti. Exista de asemenea trei varinate, medievale ebraice, a asa zisei Evanghelii dupa Matei, care ar fi ca sursa pentru controversele evreilor cu crestinii din acele vremuri.(Nu mai vorbesc de Evangheliile Apocrife si gnostice, de tot felul, care circulau in acea vreme.)
Ma gandesc, ce lupta uriasa in a se face lumina le-a trebuit parintilor Bisericii. Se spune ca in perioada Sf.Grigore teologul, secolul al 4-lea, aproape 80% dintre bisericiile de atunci erau infestate de invatatura arianista. Arie calugar crestin evreu raspanea invatura care, desigur s-a pastrat in Asia Mica si cu siguranta si-n Nordul Africii si Peninsula Araba, cu toate conciille ecumenice, in care Iisus Hristos, fiul Mariei, nu putea fi decat doar ca creatura si nici un fel una din Ispostazele Dumnezeirii. Lucru care de fapt se regaseste si-n Coranul lui Muhammad. (vezi Sura 4: 171)
In a doua sa epistola Sf.Apostol Petru, cunoscand foate bine in ce conditii s-a convertit Sf.Ap.Pavel (fostul Saul) la Crestinism, cand i-a aparut Mantuitorul Iisus Hristos in slava pe dealul Damascului (vezi Faptele Apostolilor cap.9), cat si “rapirea Sf.Ap.Pavel” la al 3-lea Cer (2 Corinteni cap 12) face aceasta atentionare, si el, catre credinciosii din vrema apostolilor : …. ” 15. Si indelunga rabdare a Dumnezeului nostru socotiti-o drept mantuire, precum v-a scris si pre iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea data lui.
16.Cum vorbeste despre toate acestea, in toate epistolele sale, in care sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte scripturi “.
Dar si-n Apocalipsa Sf.Ioan se trasmite aceasta atentionare cu privire la o invatatura a “nicolaitior”, invatatura care circula prin biserica primara din acel timp.
( vezi Apocalipsa 2:6 si 2:15)
Din istoria Islamului si din biografia lui Mohammed gasim unde indicii : unele din rudele primei lui neveste, evreica Khadījah bint Khuwaylid ( circa 555–619 d.H) o parte din aceste rude si cunostiinte erau preotii si calugari crestini evrei nestorieni si ebioniti, ca : Waraqah ibn Nawfal ( care traia la Mecca). Sau cand Lady Khadijah il trimea pe Mohammed, pe cand ii era sluga in Syria la un calugar nestorian evreu Sergius Bahīrā. Legendarul calugar evreu nestorian Sergius Bahira pare sa fie avedarata, fiindca evreii in acel timp, dar pastrat si peste secole, faceau comert numai intre ei. ( sau in gasca) Alaturi de Mohammed “Lady Khadijah” mai trimetea si pe un al servitor mai invarsta, de incredere de al ei. Interesant acest text de mai jos :
(When they arrived in Syria, Prophet Muhammad (PBUH&HP) came down in the shadow of a tree near a monastery. A monk asked Meysara: “Who is the man under that tree?” Meysara replied:” He is of Quraish tribe and from Mecca.” The monk said: “I swear to Allah that he is no one except a Prophet.” )
………………….
De multe ori, cum spune Sfanta Scriptura, satana se prezinta si ca un inger de lumina, iar ratacirile nestoriene, si ariene de care erau infestate comunitatile si bisericile crestine din Asia Mica si Nordul Africii vor duce si la aceste rataciri de care aminteste Sf.Ap.Petru . In versetul 17 din acelasi capitol 3 din a doua scrisoare a Sf.Ap.Petru gasim foarte clar indemnul lui : “… paziti-va ca nu cumva, lasandu-va tarati de rastalmacirile celor fara de lege, sa cadeti din intarirea voastra. 18. Ci sa cresteti in har si in cunoasterea Domnului Nostru si Mantuitorului Nostru Iisus Hristos”.
Dupa parerea mea, cred ca Muhammed a fost traatat atat de Lady Khadijah cat si de rudele ei, tot timpul ca o sluga pana la moartea ei. Exista aceasta distanta, pastrata peste secole, dintre everi si “limbi”, de care probabil Muhammad o fi suferit.
Desi multi spun ca, Muhammed nu ar fi fost infuientat de invatarura iudeo-crestina, mie mi se pare falsa. Cred ca el se ducea prin pesteri si locuri retrase fiindca auzise de pe la evrei sau crestinii din Mecca ca Dumnezeu i-a vorbit proorocului Ilie in pestera. ( vezi 1 Regi cap.19: 9-18). Si pe urma cealalta invatatura cu privire la venirea Ingerului Gavriil la Sf.Fecioara Maria ( Evanghelia dupa Luca 1:26). Bineinteles ca calitatile lui de “Asin salbatic” si napraznic Vezi si Geneza 16::12) sunt bine studiate de preotii si calugarii evrei nestorieni din cercul de rude si prieteni ai “Lady Khadijah”. Sa nu uitam un lucru, metionat de Goethe in oera lui Faust : “cand pui la indoiala adevarurile lui Dumnezeu”, asa cum a facut ereziile din acel timp, satana este la usa cu “invatatura” lui eronata. Procedeul acesta de a baga si neamurile in anumite “bucuri” este specific lor. Daca ridica Islamul prin Mohammed si arabi impotriva Bisericii lui Hristos, la fel vor proceda si cu aparitia comunismului si ateismului in lume, indreptat tot impotriva aceleasi credinte crestine in forma sa ortodoxa a Rasaritului.
In alta ordine de idei , din stirile germane pezentate de televeziunea germana “Phonox”, se spune ca in confruntarile din Afganistan sunt inrolati de partea “insurgentilor” islamisti si circa 11, dupa alte surse chiar 20 de nemti trecuti la Islamism. Unii dintre ei au fost omorati.
De sigur ! Intr-o sicietate « apostaziata » ca cea din Europa si Nordul Americii, cu un Crestinism de multe ori “castrat”, o data cu procesul secularizarii imediat de dupa Revolutia Franceza de dupa 1789, apar si astfel de fenomene, ca cele sesizate de sursele de informare germane.
Lupta impotriva “jidanimii” ( adica a comerciantilor si banchierilor lumii) antreneaza si astfel de tineri frustrati, fie ei fie familiile lor, pe astfel de cai terorist-religioase de tip islamic.
Dupa parerea mea, Ismaul nu este o religie propiu-zisa. In multe capitole si versete se vedea si aceasta ”frustrare” a lui Muhammad impotriva “oamenilor Cartii”.
Totusi trebuie retinut ceva din Islam, ponegrit de seculraistii inversunati, dar care in Biseri de Rasarit ca pana nu demult a fost pastrat :
portul acoperit al femeii, care este un vechi obicei evreisc, ( vezi Cartea Geneza cap. 24:65) si intarit de Sf.Ap.Pavel cand vorveste despre portul femeii in adunarea crestina ( vezi 1 Cor.11:13). De asemenea prosteranrea si inghenungherea in timpul slujbei in fata lui Dumnezeu.
Nu mai vorbesc de separarea femeilor de barbati in Biserica, lucru tinut in timpul Liturghiei. Lucru pe care musulmanii il tin. Dar pierdute sunt la crestinii contemporani.
Se duce o anumita lupta si pentru “globalizarea religiilor ” monotesite, in special crestina si islamica. Chiar se vehiculeaza de unii teologi occidentali ca IIsus Hristos ar fi fost “infiat” de Dumnezeu. Desigur ca se desprinde o intrebare simpla : “va aproba
telologia viitorului o astfel de “bazaconiei”. Ramne de vazut ! Daca Biserica viitorului
se va asemana cu “Biserica din Laodicea” ( vezi Apocalipsa Sf. Ioan cap.3:13-16).
Victor Negara
“Cred ca acest articol legat de practicile “comuniste” din bisericile noastre a deschis cutia pandorei. Era deja de mult cazul ca cineva sa aiba curajul sa spuna lucrurilor pe nume legat de ce se intimpla cu adevarat in unele din bisericile noastre.
“Comisia Naţională de Propuneri s-a întîlnit, după cum anunţam zilele trecute, şi a propus candidaţii la posturile din Executivul Uniunii. Propunerile au fost în număr de trei pînă la cinci pentru fiecare dintre posturi. S-au votat şi cîte două runde pentru un post.
Trebuie menţionat faptul că propunerile CNP sînt orientative şi că pînă la Congres încă se pot schimba candidaturile. Se pot retrage oameni, se pot propune noi candidaturi din partea comunităţilor…”continuare aici
Marius Cruceru
Iar Comunicatul poate fi citit aici
“HERE in the remote Romanian village of Râmnicelu, a quiet religious revolution has taken place. Among the local Roma, who make up half the population here, Orthodox Christianity, traditionally the religion of Romania’s Roma and non-Roma alike, is giving way to a sparky Pentecostalism.
Grigore Vasile, a Romani preacher, claims to have converted 80% of Râmnicelu’s Roma to Pentecostalism since 2008. In May 2010 over 150 converted en masse. The village boasts a Pentecostal Roma church with services in the Romani tongue featuring traditional music. Locals claim that the switch has turned religion from something encountered only at births, marriages and funerals into an integral part of their lives…”full article here
“Iosif Ton si-a schimbat religia dar nu si-a schimbat Dumnezeul!
In pofida atacurilor meschine din partea unor lideri religiosi duplicitari, pastorul Iosif Ton a fost si ramane un punct de referinta nu doar in istoria evanghelicilor, ci si a tuturor romanilor. Incercarile disperate ale unor lideri baptisti dornici de publicitate de a-l scoate pe doctorul Iosif Ton din spatiul mediatic au esuat lamentabil. Desigur, pentru multi baptisti, singura modalitate prin care Dumnezeu inalta sau coboara un om este pozitia pe care acesta o are in cadrul Uniunii Baptiste din Romania. Traind in cercul lor stramt, ei nu pot sa vada dincolo de aceasta organizatie religioasa efemera. In urma deciziei arbitrare a acestei organizatii, de a-i retrage hirotonirea domnului Iosif Ton, mai multi lideri baptisti marunti s-au grabit sa solidarizeze cu pastorul Paul Negrut, initiatorul si artizanul acestui atac suburban la adresa lui Iosif Ton si a polistilor crestini din Romania. Baptistii fundamentalisti l-au acuzat pe Iosif Ton ca nu este fidel doctrinei baptiste si prin urmare, se face vinovat de “erezie”. Marul discordiei a fost dat de afilierea lui Iosif Ton la asociatia polistilor crestini din Romania, o grupare cu o doctrina apropiata de cea penticostala. Delimitarea liderilor baptisti de crezul penticostal si aversiunea lor impotriva baptistilor care imbratiseaza aceasta doctrina este una vehementa, insa nu a fost niciodata exprimata atat de deschis ca si acum. De regula, cand un teolog baptist inclina spre crezul penticostal, aparatorii inversunati ai religiei baptiste incercau alte metode de aplanare a acestei “treziri”, prin discreditarea acelei persoane…” continuare aici
By Simona M. Botezan
Washington D.C., SUA
“Am aflat despre existenţa pastorului disident Iosif Ţon în ultimii ani ai “epocii de aur”, datorită mesajelor sale de la radio BBC şi Europa Liberă. O parte din aceste mesaje sunt disponibile la adresa: http://iosif-ton-mesaje.eu Un fost deputat, pastorul Petru Dugulescu spunea că: “Pastorul Iosif Țon, este un reprezentant de seamă nu numai al evanghelicilor români, dar și al intelectualității noastre cu spirit cucernic […] este respectat și apreciat nu numai ca păstor și învățător, dar și ca cel mai bun scriitor creștin român în viață. Iosif Țon mai este cel care a pus sănătos bazele și a asigurat funcționarea la cote înalte a celui mai reputat Institut Biblic Est-European, cunoscut și sub numele de Universitatea EMANUEL din Oradea.” Zilele trecute, citind în revista romano-belgiană “Bruxelles Mission”, aflu că domnul Iosif Ţon a afirmat că, potrivit convingerilor sale, doctrina penticostala ar fi cea mai apropiata de Biblie iar acest fapt a dat ocazia Uniunii Baptiste din România să lanseze o campanie de denigrare şi atacuri concentrate asupra prof. dr. Iosif Ţon. Oare ce înseamnă pentru baptişti “libertatea religioasă” pentru care au pledat ani de zile la ONU şi la forumurile internaţionale din SUA? Susţineau că ortodocşii îi persecută pe cei care părăsesc religia ortodoxă şi pledau pentru o “libertate religioasă” sinonimă cu libertate de alegere.
Acum baptiştii îl persecută pe Iosif Ţon pentru că a părăsit religia baptistă! Libertatea religioasă nu înseamna doar libertatea de-a trece la religia baptistă, ci şi libertatea de a trece de la baptişti la o altă religie, fără a fi ostracizat de membrii comunităţii pe care o părăseşti…”continuare aici
“Crăciunul şi creştinismul se află sub asediu în toată lumea, în Occident şi în lumea necreştină. Dar acesta nu este un motiv să nu ne bucurăm de Sărbătoarea Naşterii Domnului. Dimpotrivă.
În New Jersey, la intrarea în tunelul Lincoln, spre New York, o organizaţie de atei americani a plasat un panou publicitar care îi înfăţişează pe Cei Trei Magi şi următorul text: „ŞTIŢI că este un mit. Anul acesta sărbătoriţi RAŢIUNEA!”. Un alt panou le spune cetăţenilor dintr-un alt stat: „Da, Virginia… Nu există Dumnezeu!”. În Canada, patria de origine a multiculturalismului, departamentul de psihologie al unei universităţi din British Columbia a realizat următorul studiu: a pus două grupe de studenţi în două clase, una „dotată” cu un mic brad de Crăciun, iar cealaltă fără, şi i-a întrebat cum se simt. Se pare că studenţii sikh şi budişti s-au simţit nesiguri şi excluşi la vederea bradului, drept pentru care „studiul” conchide că expunerea publică a simbolurilor de Crăciun afectează sentimentul de incluziune al minorităţilor religioase şi încrederea lor de sine.
În Oregon, o şcoală a interzis bradul de Crăciun, ca fiind un simbol religios. În America, Crucea Roşie a interzis toate simbolurile legate de Crăciun. Angajaţilor unor lanţuri de magazine importante, precum Gap, Best Buy, Eddie Bauer, Banana Republic şi Home Depot, le este interzis să le ureze clienţilor „Crăciun fericit!”. Mai multe municipalităţi au fost avertizate să îndepărteze scena Naşterii Domnului, tradiţional amplasată într-o piaţă publică, din orice loc care poate măcar aminti de autorităţile publice, în numele secularismului şi al separaţiei religiei de stat. Nici măcar Google nu mai prezintă Crăciunul pe pagina sa de pornire, ci un evantai de tradiţii foarte multiculţi.
În Tennessee, celebra Uniune Americană pentru Libertăţi Civile (ACLU) a trimis o serie de scrisori şcolilor publice, prin care le cere să evite etalarea simbolurilor religioase creştine şi să expună simboluri seculare care să promoveze incluziunea…” continuare aici
Iubiți frați și prieteni,
În ultimele două luni s-a pornit o furtună neașteptat de puternică în jurul teologiei mele. Constat cu durere că pentru mulți această furtună este devastatoare. Unii mă consideră și mă prezintă ca pe un căzut de la credință. Alții mă declară eretic. Mulți dintre cei care s-au hrănit ani de zile cu predicile, cu cursurile și cu cărțile mele nu mai știu ce să creadă: Să le arunce la coș? Și ce să facă cu atâtea învățături prin care și-au format credința și gândirea? Unii chiar și-au exprimat teama că vor cădea de la credință.
Sunt obligat față de toți cei ce mă iubesc, sau nu mă iubesc dar sunt interesați de ce se întâmplă cu gândirea mea, să dau socoteală de ce cred și de ce gândesc și, deasemenea, să le spun la toți ce planuri am de viitor în urma atâtor acțiuni care s-au făcut împotriva mea.
Furtuna a început când am declarat că eu cred că toate darurule Duhului Sfânt sunt active și astăzi și că Duhul Sfânt mi- dat și mie câteva dintre darurile acestea; deasemenea că eu cred că prin păcat credinciosul ajunge din nou sub stăpânirea duhurilor rele, de care are nevoie de eliberare. Asocierea mea cu mișcarea de trezire spirituală a ”Străjerilor”, care practică mărturisirea păcatelor pentru eliberarea de duhurile rele și pentru re-umpleraea cu Duhul Sfânt, acțiuni care duc și la vindecare fizică de o sumedenie de boli, a fost vina capitală pentru care am fost împroșcat cu toate noroaiele, exclus și ostracizat din multe cercuri și organizații baptiste.
Eu nu voi începe însă prin acestea, deoarece ele sunt subiecte lăturalnce. La baza tuturor stă trecerea mea de la o teologie bazată pe Pavel la o teologie bazată pe învățătura Domnului Isus. Veți vedea cum toate celelalte se explică din rădăcina aceasta
Încep, deci, o serie de mici articole, ca să se poată citi ușor, în care îmi voi expune sistematic tot crezul meu așa cum este el astăzi. Planific, cu ajutorul Domnului, să public câte un articol la două zile.
Așadar, schimbarea fundamentală care s-a produs în teologia mea se datorează schimbării punctului de plecare…”continuare aici
“Aderarea lui Iosif Ţon la mişcarea religioasă Străjerii reprezintă o lepădare de învăţătura şi practica baptistă cu privire la Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. De fapt, Iosif Ţon îmbrăţişează învăţătura şi practicile carismatice şi, prin urmare, nu mai este un credincios baptist.
Prin harul lui Dumnezeu, credinţa baptistă nu a început şi nu se sfârşeşte cu Iosif Ţon. De la început şi până în prezent, bisericile baptiste din România au fost plantate şi păstorite de oameni ai lui Dumnezeu care au primit mântuirea prin pocăinţă şi credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos, au fost născuţi din nou, pecetluiţi, umpluţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt în conformitate cu învăţătura Scripturii. Credincioşii baptişti ştiu în Cine cred şi ştiu ce cred! Ei calcă pe urmele înaintaşilor lor care mergând pe urmele Mântuitorului au plătit cu suferinţă şi jertfă credinţa în Domnul Isus şi nu s-au lepădat de credinţa lor până la moarte.
Din pricina faptului că respect libertatea religioasă a fiecărui om, respect şi dreptul lui Iosif Ţon de a-şi alege religia pe care o doreşte. În acelaşi spirit, însă, îi cer lui Iosif Ţon să respecte credinţa şi practica bisericilor baptiste din România. Dânsul nu reprezintă bisericile baptiste din România sau alte organizaţii baptiste internaţionale din care face parte Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România şi, prin urmare, nu are calitatea de a vorbi în numele baptiştilor…”continuare aici
“Television evangelist Benny Hinn has admitted that his marriage probably broke down because he did not spend enough time with the family.
On the August 5 edition of his show “This is your Day,” Hinn said he was oftentimes “caught up with the ministry,” so much so that he forgot about his family.
“I’ve made mistakes because I wasn’t the perfect husband and the perfect dad because I was always gone traveling the world,” he said. “That’s probably what broke the whole thing up.”
Hinn told his viewers “not to neglect your family,” saying that the call of God should first touch the family.
“If you have no family, you can’t go on anyways,” he said…”Read the full article here
Source: http://www.christianpost.com/
“Ps. 51/ 1Sam.15.24-35
Predicata: Biruinta-Arad 4-now’07 p.m.; Alexandria 25-now’07 a.m.
„Noi pocaitii trebuie sa ne pocaim!” spunem adesea. Insa stim cum? Nu demult un pastor a fost acuzat ca nu stie sa se pocaiasca-dupa cum spuneau unii. In biserici insa fenomentul este evident: pocainta inaintea oamenilor, pocainta care se scuza sau pocainta de ochii lumii sunt confundate cu pocainta adevarata primita inaintea Domnului.
Mesajul de fata ne ajuta atat pe noi sa ne pocaim inaintea Domnului, sa ajutam si pe altii sa se pocaiasca dar si sa ne lasam inselati de cei care nu stiu sa se pocaiasca si totusi au pretentii de slujire in biserica compromitand marturia acesteia.
Introducere
Toti oamenii pacatuiesc, dar nu toti se pocaiesc. Multi isi recunosc pacatul, o parte isi marturisesc pacatul dar putini se pocaiesc de pacat. Multi ar vrea sa se pocaiasca de pacat insa putini stiu cum s-o faca.
In cele ce urmeaza ne vom focaliza atentia asupra modului in care trebuie sa ne pocaim privind la modelul regelui David- omul dupa inima lui Dumnezeu. Din cand in cand vom apela si la exemplul negativ al regelui Saul pentru a sublinia prin contrast coordonatele pocaintei adevarate.
Doi regi. Cine au fost Saul si David? Saul a fost primul rege al lui Israel iar David cel de-al doilea.
Doi pacatosi. Amandoi au pacatuit inaintea lui Dumnezeu. Care a pacatuit mai grav? Inaintea lui Dumnezeu nu exista pacat mic si pacat mare insa noi ca oameni, in functie de consecintele pacatelor credem ca unele sunt mici iar altele mai mari.
Saul- 1Sam.13- Saul dupa sapte zile de asteptare dupa Samuel isi pierde rabdarea si isi aroga dreptul de preot aducand jertfa pe altar de teama ca nu cumva ostirea sa se imprastie de la el. Samuel ii spune-„ai lucrat ca un nebun si n-ai pazit porunca pe care ti-o datuse Domnul…”(13-14)
Saul- 1Sam.15.10-35. Saul din teama fata de popor ingaduie ca acestia sa opreasca din turmele date spre nimicire. Samuel il acuza ca fiind neascultator de Domnul.
David- 2Sam.11 David pacatuieste cu Batseba si apoi ucide pe sotul acesteia…”Continuare aici
By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu
“…Dacă americanii spun că dispoziţia vine de nicăieri „out of blue”, eu afirm că, pentru comunitatea de români, vine din cercul format în jurul Bisericilor Creştine şi că are o influenţă profundă asupra privirii pe care o aruncăm lumii şi, prin urmare, asupra comportamentului nostru. Dacă buna dispoziţie a fost, la început, datorată antrenului de muzică acompaniată cu mâncarea tradiţională românească din cadrul festivalului, ea a putut fi continuată şi manifestată la Biserica Creştină Philadelphia şi la Biserica Creştină Betania, unde i-am cunoscut pe pastorii Florin Cîmpean şi respectiv Luigi Miţoi, două personalităţi puternice şi pline de har, care m-au integrat în rândul comunităţii prin călduroasa primire făcută în cadrul predicilor de binecuvântare, predici ce au darul de a întări coeziunea comunităţii de români în jurul bisericii. Aici, diverse categorii sociale: muncitori, intelectuali, profesori, doctori, avocaţi, artişti etc. împreună cu familiile, participă într-un număr surprinzător de mare la predici, lăsând de o parte diferenţele de cultură, de clasă socială etc…” continuare aici
Sursa : http://www.phoenixmission.org
Cred ca acest articol legat de practicile “comuniste” din bisericile noastre a deschis cutia pandorei. Era deja de mult cazul ca cineva sa aiba curajul sa SPUNA LUCRURILOR PE NUME legat de ce se intimpla CU ADEVARAT in unele din bisericile noastre. De aceea, vor fi multi care vor contesta acest articol(mai ales printre pastori, dar nu numai), dar si mai multi cei care vor fi de acord cu el si il vor aplauda, pentru ca sint de acoprd cu el, dar poate ca le-a fost frica sa o spuna deschis. Reforma in bisericile noastre TREBUIE SA INCEAPA DE SUS, adica de la cei care sint in fruntea bisericilor si cei care le conduc, adica PASTORII si CONDUCATORII DE FILIALE, mergind pina la CONDUCATORII DE CULT. Aici este insa o mare problema. De ce ? Pentru ca majoritatea dintre ei s-au format ca pastori, urmind un curs teologic de 2, 3 sau 4 ani unde acestia au fost invatati de ce sa spuna, dar mai ales “cum” adevarul biblic de la amvon. Problema este ca multi dintre ei, fara sa aiba o chemare autentica sau reala de slujire, si minati mai mult de dorinta de afirmare si imbogatire, multi dintre ei dupa terminarea cursului teologic, vorbesc si se comporta ca niste adevarati politicieni de cariera, asteptind nu sa slujeasca celor care il cauta pe Dumnezeu, ci sa li se slujeasca. De fapt, daca la un moment dat unii dintre ei s-ar hotari sa iasa din Biserica si sa intre in politica, nu cred ca ar avea nici un fel de probleme sau dificultati de adaptare la noul lor domeniu de activitate. Ca sa fii pastor asa cum cere Dumnezeu, inseamna, in primul rind sa IUBESTI CU ADEVARAT OAMENII, iar in al doilea rind sa AI O CHEMARE REALA IN ACEST SENS. Nu degeaba le spunea Isus apostolilor, inainte de plecarea sa dintre ei, ca “cel care vrea sa fie mai mare intre ei(sau pastor, in termenii nostrii de azi), acela trebuie sa fie sluga tuturor”. Vedeti la pastorii nostrii de azi aceasta atitudine ? Poate ca la unii da, dar foarte rar… Isus insa a fost un exemplu real in acest sens, El coborindu-se pina acolo incit a spalat pina si picioarele apostolilor Sai pentru a le dovedi, daca mai era cazul, cine era mai mare intre ei. Pe de alta parte, in ziua de azi, de multe ori cind te apropii de foarte multi dintre pastori, iti este si frica sa ii abordezi, pentru ca foarte multi dintre ei ITI VORBESC SI TE TRATEAZA DE SUS, afisind o aroganta pe care de multe ori nici nu se mai ostenesc sa si-o mascheze, si NU COBOARA LA NIVELUL OMULUI DE RIND, sau daca o fac, o fac astfel incit acesta se simte umilit de felul in care este tratat de cel care, asemenea Domnului Isus, ar trebui sa ii pese si sa simta cu el si cu problemele sau necazurile sale. De aceea, astfel de pastori NU AU CE CAUTA IN FRUNTEA BISERICILOR LUI ISUS CRISTOS, pentru ca ei nu sint acolo sa il slujeasca pe Isus cristos ci pe ei insisi si propriile lor orgolii. Pe astfel de pastori nu-i intereseaza sa umple Raiul de suflete, ci doar bisericile pe care acestia le pastoresc si asta din motive lesne de inteles. Ma intreb oare daca Isus nu ar fi instaurat zeciuiala in Biserica primara, citi dintre acesti pastori ar mai fi astazi pastori. Recent, m-am intilnit pe strada cu un vechi prieten din copilarie pe care nu-l mai vazusem de ani de zile si printre altele, l-am intrebat cum o mai duce si cu ce se ocupa. Printre altele, mi-a raspuns ca are o parorhie undeva la tara. Oarecum surprins de alegerea drumului pe care l-a ales sa-l urmeze in viata, l-am intrebat de ce a ales tocmai calea preotiei. Raspunsul lui a fost scurt si sec: “-Dar ce voiai, sa ma duc sa lucrez intr-o fabrica ?” Nu vreau sa generalizez, dar cred ca multi din pastorii nostri de azi ar putea spune la fel. Vezi in acest sens ce spune Ezechiel in capitolul 34.
Este foarte trist faptul ca de multe ori cind incerci sa spui sau sa arati ca ceva nu e in regula sau nu merge bine in biserica, ti se baga imediat pumnul in gura, in stil “comunsit” spuninduti-se ca “nu trebuie sa judeci”. Atunci hai fratilor sa nu ne mai deschidem gura, si sa tacem cind vedem ca in bisericile noastre se intimpla lucruri care NU SINT DUPA VOIA lui Dumnezeu si sa ii facem pe plac lui Satana, pentru ca el EXACT ASTA SI VREA, sa tacem, pentru ca in felul acesta el sa poata lucra in liniste mai departe, fara sa fie deranjat. Avea dreptate cel care spunea ca sistemul comunist era de inspiratie diabolica. Desi poate ca pare ciudat, dar nu cred ca am auzit vreodata in bisericile noastre vreo predica despre Satana, DUSMANUL DE MOARTE AL LUI DUMNEZEU, si implicit si DUSMANUL NOSTRU, si de modul sau de lucru in lumea laica dar si in cea crestina. Oare de ce… ? De fapt toate aceste practici care s-au amintit si in articol, nu vin de la Dumnezeu, ci de la acelasi specialist in intrigi, dezimformare, manipulare si minciuna, numit Satana. Poate va intrebati de ce ii pomenesc numele de atitea ori aici. Simplu, pentru ca EL ESTE AUTORUL DIN SPATELE ACESTOR PRACTICI si pentru ca noi cu el avem de fapt de luptat, si nu intre noi. Unul din tacticile sale perverse este si aceea de a dezbina si a stapini prin minciuna si dezimformare. A nu se confunda insa faptul ca atunci cind incerci sa spui intr-o biserica ADEVARUL, sau deraieri de la Adevar, cineva incearca sa o dezbine, asa cum se intimpla de cele mai multe ori. A spune si a lupta pentru Adevar este SARCINA si OBLIGATIA FIECARUI CRESTIN, si asta face parte din razboiul spiritual in care fiecare crestin adevarat este implicat(fie ca vrea, sau nu), pentru ca atunci cind am facut legamintul cu Dumnezeu, am devenit din secunda urmatoare dusmanul de moarte declarat a lui Satana si el va face ORICE ca tu sa dai inapoi de pe calea pe care ai pornit. De multe ori, nu este deloc usor sa lupti si sa traiesti in Adevar pe aceasta Cale, dar Domnul nostru Isus nu ne abandoneaza in lupta noastra, ci ne incurajeaza ca un adevarat prieten si ne spune ”in lume veti avea necazuri, dar INDRAZNITI pentru ca Eu am biruit lumea.” Asadar, nu trebuie sa ne fie frica, pentru ca frica, in cele din urma, ne va face in mod inevitabil sa dam inapoi.
Revenind la aricolul despre practicile comuniste din bisericile noastre, poate ca de comunisti nu ar trebui sa ne mire prea mult pentru ca au folosit practicile si tacticile binecunoscute de toata lumea, pentru ca ei au fost atei declarati. Asta nu ii scuza si nu este un argument in favoarea lor pentru toate ororile pe care le-au facut. Dar noi, ca si crestini, NU AVEM NICI O SCUZA daca le folosim, pentru simplul fapt ca noua ni s-a dat ADEVARUL, si drept urmare sintem RESPONSABILI pentru ce facem cu acest ADEVAR. Tocmai de aceea, NU AVEM VOIE SA TACEM SAU SA DAM INAPOI ATUNCI CIND NE ABATEM DE LA EL, pentru simplul fapt ca atunci nu vom mai ajunge la destinatia pe care cu totii ne-o dorim, adica Raiul.
Si mai e ceva important. Daca tu ca si crestin, nu esti ABSOLUT CONVINS de calea pe care o urmezi sau pe care esti acum, tu NICIODATA NU VEI LUPTA PENTRU A O APARA. Asa ca, poate a venit timpul sa-ti re-evaluezi la modul cel mai serios propria ta credinta, si daca esti convins ca vrei si trebuie sa urmezi aceasta CALE, atunci LUPTA PENTRU EA CU TOATA FIINTA TA, pentru ca Dumnezeu nu va accepta in Raiul Sau nici necredinciosi, nici lasi, nici fricosi si nici “caldicei”.
Sa nu uitam insa si sa avem tot timpul in vedere ca dusmanul nostru al tuturor, fie crestini sau necrestini, NU ESTE APROAPELE NOSTRU sau cel de linga noi, ci cel care a fost inca de la inceputuri dusmanul de moarte a lui Dumnezeu si a creatiei Sale, si ca nici un efort nu poate fi prea mare sau prea greu pentru a mosteni in cele din urma Raiul. Dumnezeu sa ne ajute pe toti !
Mircea A
http://christ4ro.com/2010/09/21/practici-comuniste-in-bisericile-noastre/