Monthly Archives: June 2019

Secretul Succesului – Dorin Pele

1561053242445_1280x1280441277555334616353.jpg

“Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înţelepciune.”
Iosua 1:8 VDC
https://bible.com/verse-of-the-day/jos.1.8/36711

Astăzi oamenii își măsoară succesul după câți bani au în cont sau după mărimea casei în care locuiesc sau după câte vacanțe pot să facă pe an sau, mai nou, după câte like-uri au pe rețelele de socializare. Din păcate aceste unități de măsurat succesul au fost preluate și de creștinii practicanți. Cam în jurul acestor subiecte se învârt discuțiile când se întâlnesc. Dupa cum spunea Winston Churchill: “Problema epocii noastre e că oamenii nu vor să fie utili, ci importanți.” La fel și conducerile bisericilor, sunt interesate mai mult de numere și statistici, dar nu mai țin evidența celor plecați și nu mai pune accentul pe ucenicie. Sunt atâtea unități de măsurat succesul care sunt eronate și care nu au nici o valoare în ecuația Împărăției lui Dumnezeu.

Avea dreptate A.W. Tozer când spunea: “Religia modernă se concentrează mai mult pe a umple bisericile cu oameni… Adevărata Evanghelie subliniază importanța umplerii oamenilor cu Dumnezeu.”

Unul din secretele succesului în viață îl găsim în acest verset. Totul se învârte în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este sursa sau, dacă vreți, scara succesului.

“Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta” – Cu alte cuvinte, acest Cuvânt trebuie citit și proclamat pentru că asigură succesul transformării noastre și a celor cărora ne adresăm.

“cugetă asupra ei zi și noapte” – Nu este îndeajuns ca să o citești din paște în crăciun sau sporadic sau 2 minute pe zi, ca să îți împaci conștiința că ți-ai făcut datoria. Este Cuvântul la care trebuie să cugetăm, adică să medităm, toată ziua. Din păcate meditația nu mai este o disciplină biblică pentru mulți creștini, neglijând defapt faptul că succesul în viață practic de aici pornește.

“căutând să faci tot ce este scris în ea” – A căuta, nu înseamnă a bâjbâi cu ochii închiși. Nu, nicidecum. Înseamnă a păstra, conserva ceva ce deja știi că este o valoare. Citind, meditănd și studiind Scripturile vei ajunge să descoperi standardul și valorile Împărăției lui Dumnezeu, cât și modul în care să ai succesul care contează în economia lui Dumnezeu.  Numai în felul acesta “vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înţelepciune.” Doar cu succesul acesta vei rămâne. Vrei să ai succes? Începe să iei în serios Cuvântul lui Dumnezeu.

Dorin Pele

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Dorin Pele – Cum să îți cinstești părinții – Versetul Zilei

img_20190615_220944_4954507075338335176197.jpg

“Să cinstesti pe tatăl tau și pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință “ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pămant.” (Efeseni 6:2,3)

Prima poruncă  din Decalog însoțită de o promisiune. Defapt este singura poruncă cu promisiune.

Sfantul Nicolae Velimirovici spunea: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, caci calea ta de la nastere si pana acum este udata cu lacrimile mamei si cu sudoarea tatalui.”

A cinsti pe părinți înseamnă:

– Conform termenului din greacă “timao”înseamnă să le atribui valoarea adevărată. Valoarea lor adevărată nu este dată de câte averi a reușit să îți dea, nici de câtă școală a făcut și nici după cum arată, ci este dată de Dumnezeu.

– A-i iubi necondiționat, adică a le dori și face tot binele cu putință dar fără a mai aștepta ceva în schimb.

– A asculta de ei.  “Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale:” (Proverbe 6:20)

– A le răspune întodeauna frmos și cu apreciere.

–  A nu-i supăara cu ceva și a ne purta față de ei cu toata cuviinta, vorbind despre ei si cu ei numai de bine.

– A nu-i vorbi de rău. În Vechiul Testament, pedeapsa pentru cei ce desconsidera, neglija, disprețuia, blestema, vorbeau lucruri urâte  era capitală. (Lev. 20, 9) În zilele noastre acest tip de comportament este luat prea ușor.

  • A-i căuta frecvent și a nu-i nesocoti. “Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.” (Proverbe 23:22)

– A-i ajuta cu tot ce au nevoie, mângâindu-i în necazuri și inseninându-le batrânețile.  “Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.” (1 Timotei 5:8)

– A le răsplăti  sau a le întoaece înapoi pentru tot efortul și osteneala lor. “să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.” (1 Timotei 5:4b)

  • A ne ruga pentru ei și nevoile lor. Binențeles că lista poate continua.

Exemplu în privința aceasta este insuși Domnul Isus Hristos, când, răstignit pe Cruce, a încredințat pe mama Lui ucenicului Său Ioan, ca sa aibă grijă de ea (Ioan 19, 26-27).

Această poruncă este însoțită de o promisiune: “ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pămant.” Dacă vrei să ai o viață bună, de calitate, plină de binecuvântări spirituale și materiale, fericită, cu rezultate și cu impact, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. Începe din momentul acesta și nu vrei regreta.

Dorin Pele

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Pe cine incomodează Duhul Sfânt? – de Nicolae Geantă

“În timpul unei conferințe regionale de tineret, după predică am fost invitat să-mi spun mărturia despre Duhul Sfânt. Imediat după ce am terminat un învățător biblic s-a ridicat copăcel să mă contrazică! În plină sală! I-am spus fratelui doar atât: „Teologia ce-o împărtășeșc despre Duhul Sfânt nu e învățată din cărți, nici pe băncile facultății. Nici de la oameni. Ci e metodă didactică primită direct pe pielea mea!”. Desigur că m-a contazis din nou. Dar nu putem cere nimănui ceva ce nu poate…Mă întrebam atunci, dar și zilele trecute, de ce Duhul Sfânt e incomod în biserică? Pe cine deranjează?
Evident că Duhul Domnului deranjează păcătoșii. Conform Psalmului 1 ei nu pot ține capul sus în adunarea lui Dumnezeu. Oamenii sunt deranjați de Duhul Sfânt pentru că le dă arama de pe față. În prezența Sa totul e descoperit! În biserică cine se joacă cu păcatul ca Anania și Safira vor sfârși. Îngropați afară…
Al doilea grup deranjat de Duhul Sfânt sunt creștinii de duminică (ori de sâmbătă). Acești autostopiști ai bisericii care după ce ies de la închinare trăiesc cum vor. A căror religiozitate e o haină numai de duminica (sau de sabat). Numai de sărbători. Care cântă cu mâinile ridicate, uneori plâng la predică, se roagă pios dar în afara bisericii nu deschid Biblia, nu convertesc pe nimeni, nu se roagă, nu sunt activi. Nu sunt creștini în salopete. Nici în halate de spital. Vreau să le spun respectuos că Duhul Sfânt nu cunoaște decât creștini de toate zilele!…”

Citește mai mult aici: https://nicolaegeanta.blogspot.com/2019/06/pe-cine-incomodeaza-duhul-sfant-de.html

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Luigi Mițoi: Ce este credința?

“Credința este un fenomen simplu și în același timp complex, greu de explicat, însă ușor de experimentat. ,,Pentru cel ce crede nu este nevoie de explicație, pentru cel ce nu crede explicația este imposibilă” (Toma D’aquino). Credința este suma convingerilor despre lume și viață, care se formează în mediul de hrănire al individului, fiind prezentă în toate aspectele din viața omului. Oricine se așază pe un scaun crede că nu o să se rupă. Oricine mănâncă sau bea apă crede că o să-i treacă foamea și setea. Oricine se urcă într-un tren, taxi sau avion crede că o să-l ducă la locul stabilit. Oricine răsucește cheia în contact crede că mașina va porni. Atunci când vorbim despre credință, nu există dovezi, deoarece credința înseamnă să te aștepți ca un anumit lucru să se întâmple. Un orb poate crede în răsărit fără să-l vadă. Ce i se poate explica unui orb din naștere despre răsărit sau asfințit?  Biblia vorbește mult despre credință: ,,Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8-9). ,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Credința se asociază cu pocăința pentru că, în timp ce credința este întoarcerea spre Cristos, pocăința este întoarcerea de la pacat.        Cum se formeaza credința? Un om nu poate avea o credință la care nu a fost expus. Orice român ,,se naște ortodox”, orice arab ,,se naște” musulman, orice indian ,,se naște” hindus/budist etc. Imaginați-vă că un copil crede puternic că se poate juca cu câinele vecinului fără să pățească ceva rău. Într-o zi câinele îl mușcă. După ce experimentează durerea și sperietura, constrâns de propria lui experiență, își modifică credința cu privire la câini. Pentru restul vieții el va crede puternic că nu trebuie să se joace cu un câine străin.  Ce nu este credința? Credința nu este un sentiment, este o convingere. Credința nu este o proiecție în viitor, aceasta este speranță. Credința nu este bănuială, este o încredere neclintită. Credința nu este știință, este o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. Credința presupune cunoaștere. ,,Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Rom. 10:14-17). Deși cunoașterea este indispensabilă, ea nu este suficientă. ,,Și, măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni pe cei ce le fac” (Rom. 1:32). Biblia spune că demonii știu cine este Isus Cristos și care este lucrarea Lui, totuși ei nu ajung să fie mântuiți – ,,și dracii cred și se înfioară” (Iacov 2:19). Adevărata credință în Dumnezeu se supune și se închină Creatorului. Credința autentică presupune decizia de a depinde de Isus Cristos pentru mântuirea sufletului. Făcând acest lucru, omul trece de la poziția de observator al adevărurilor Bibliei la poziția de relaționare spirituală personală cu Isus Cristos.  Din punct de vedere al credinței biblice, oamenii se împart în câteva categorii: necredincioși – oamenii care nu cred în nimic religios; credincioși nepracticanți – oameni care cred, dar nu practică ce cred; credincioși practicanți – oameni care cred și practică ce cred. Credința este singura capacitate care îl pune pe om în relație spirituală cu Creatorul său…”

Sursa:http://bethanynewsite.com/index.php?option=com_content&view=article&id=924:martie-2017&catid=120:pastor-page-romanian&Itemid=1047

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)