Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?

In ultimul timp se vorbeste mult de biserica online sau virtuala. Din pacate tot mai multi se scuza ca ei vizioneaza online programele bisericii si de aceea nu mai merg la Adunarea Sfinfilor sau la Casa Domnului. Nu imi propun sa dezbat subiectul bisericii virtuale ci, fiidca studiasem  de curand Psalmul 122 si am gasit cateva raspunsuri la intrebarea: Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?, m-am gandit sa le impartasesc cu voi.

1. Cu bucurie. „Mă bucur când mi se spune: „Să mergem la Casa Domnului!“”. Din pacate de multe ori nu ni se intampla asa. Motivele pot fi multe. Poate nu avem motive de bucurie pentru ca cele de tristete le-a sufocat.  Deci, implicit putem spune ca  motivele  de bucurie exista dar nu le-am dat prioritate. Poate ca venim din rutina si ne-a alunecat din maini semnificatia unei astfel de actiuni. Sau poate avem asteptari de la altii ca sa ne creeze bucuria de care avem nevoie ca si cum ea depinde de oamenii din jurul nostru sau de actiunile lor. Lista poate continua, dar ma opresc aici pentru ca la ce ne-ar ajuta sa tot gasim pe motive cu care sa ne justificam lipsa bucuriei cand Psalmistul David este foarte contagios cu starea lui de bucurie cand e vorba sa vina la Casa Domnului.  Da, este o stare care o alegem pe baza unui adevar. Prezenta lui Dumnezeu si partasia cu altii este ecuatia adevarului care ne transforma. Diavolul stie asta si va incerca sa ne devieze de la drumul cel bun, sa ne deturneze si sa nu mai ajungem in prezenta lui Dumnezeu si la partasia cu El cat si cu fratii si surorile noastre.  Iar daca tot ajungem la Casa Domnului, adica in prezenta Sfantului si in prezenta sfintilor, va avea grija sa ne deranjeze, sa ne aduca in minte tot felul de idei care sa ne scoata din prezenta Lui sau sa ne dea tot felul de motive, cica justificate, ca sa nu ne bucuram. Doamne pazeste-ne! Alegem sa ne bucuram pentru ca stim care este valoarea adevarului de a fi in Prezenta Lui.

2. Ca sa petrecem ceva timp impreuna. „Picioarele ni se opresc la porţile tale, Ierusalime.” Cred ca aici ni se sugereaza ideea de a poposi umpic. Din pacate unii vin ultimii la adunarea sfintilor si pleaca primii ca sa fie siguri ca nimeni nu ii deranjeaza cu nimic. Ei cred ca nu trebuie sa dea socoteala la nimeni si poate nici nu vede rostul ca sa stea sa „palavrageasca” cu altii, ca si cum ar fi ceva nespiritual, asta asa ca sa aiba si ei un motiv…  Unele biserici au incercat sa dea un timp „de poposire” sau de socializare si unii au si sarit: Lipseasca ispita! Asta e pacat! La cealalta extrema sunt unii care de cand vin pana cand pleaca parca li s-au intepenit picioarele la porti sau pe holuri. Nu mai pot face pasul in fata. Au ramas lipiti acolo. Stau pe hol. Nu stiu ce lipici folosesc dar cred ca e mai tare ca „super glue”. Cei cu biserica virtuala cred ca le-au inghetat tastatura pe pauza de la inceputul programului. Adevarul e ca trebuie sa ne oprim umpic si sa contemplam Lucrarea lui Dumnezeu. „Ierusalime…”, adica putem spune ca este necesar sa ne oprim si sa tragem aer ca sa vedem maretia institutiei create de Dumnezeu, adica Biserica /Trupul lui Hristos. Cu alte cuvinte, sa incercam sa iesim din rutina religioasa si sa cautam sa patrundem in tainele lucrarii Lui si sa cautam intr-un mod real ca sa ne conectam cu ceea ce vede ochii lui Dumnezeu cand se uita la Biserica. Doamne ajuta!

3. In unitate. „Ierusalime, tu esti zidit ca o cetate facuta dintr-o bucata!”. Deci trebuie sa venim la Casa Domnului in unitate. In ultima vreme, la fel  ca si alte cuvinte, cuvantul  unitate a suferit transformari si a fost redefinit in multe feluri. Parca e la moda acuma ca sa se redefineasca toti termeni. Asa ca, nici acesta nu a scapat de ciurul lor. Pentru unii unitate inseamna sa faci ce face ei sau sa nu iesi din vorba lor. Pentru altii unitate inseamna uniformitate sau aliniere doar cu cei ce le sunt pe plac sau care sunt de-ai lor, din neamul lor, din satul lor… Se invoca in biserici adeseori unitatea in interiorul bisericii, uneori chiar cu orice pret,  dar se neglijeaza unitatea la exterior cu alte biserici. Zic unii: Cum sa ma unesc cu aia pentru ca sunt la libertini … sau la legalisti? Cum sa ma unesc cu aia pentru ca sunt mai slabi sau sunt mai galagiosi  sau sunt prea cuminti? Cum sa ma unesc cu aia pentru ca ei sunt prea penticostali sau prea baptisti sau, Doamne fereste, sunt ortodocsi?

Sunt mahnit in inima mea ca, noi crestinii nu suntem uniti si astfel influenta noastra in societate a scazut. Suntem fragmentati de interese de grup sau de neam, ziduri confesionale, orgolii… Este dureros ca tocmai lucrurile acestea nu ar trebui sa existe la cei ce se numesc copii Domnului. Ma doare cumplit cand vad ca o comunicate mica de 2% din populatia Americii , adica comuninatea LGBT, are mai mare influienta decat 70% din populatia Americii care se declara crestini, sau mai mare decat cei 25% care reprezinta comunitatea crestinilor evanghelici. Ceva nu face sens. Ar trebui sa fie invers. Concluzia este una trista. Crestinismul de azi, in forma in care este definit, nu mai are putere, si-a pierdut puterea de a mai sara. Acest crestinism trebuie reformat. Doamne, te rugam sa aduci Tu aceasta reforma. Schimba-ne! Transforma-ne! Nu vrem ca sa ne inselam singuri!

Dorin Pele

Continuare aici  https://dorinpele.wordpress.com/2017/08/30/cum-venim-la-casa-domnului-partea-a-2-a/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

One thought on “Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *