Păcatul lipsei de reverență – de Nicolae.Geantă

Când Uza a atins Chivotul, Dumnezeu l-a lovit și a murit acolo (2 Samuel 6:7). Într-o traducere englezească se spune că a fost lovit pentru “greșeala lui”. Traducerea Cornilescu spune mai tranșant: Uza a fost lovit pentru “păcatul lui”.  Care greșeală, care păcat?, ne întrebăm nedumeriți. Păcatul că a atins Chivotul cu mâna, spun majoritatea predicatorilor. Că a făcut ceva nepermis. Ei bine, traducerea New King James aduce lămurirea: Uza a fost lovit pentru ” lipsa de reverentă!”. Adică pentru lipsa de respect față de Dumnezeu!
Păcatul lipsei de reverență e un cancer ce lovește și bisericile. Înaintea unui Dumnezeu Sfânt nu ne putem înfățișa oricum. Nici la predică, nici la cântare, nici la rugăciune. Și nici atât la Masa Domnului! Nu putem participa fără reverență. Nu cu frică e reverența, ci cu respect! Reverența mă oprește să butonez iPhonul în timpul predicii, să mă îmbrac ca la mall la biserică, să critic predicatorul (recunosc, nu toți sunt vocea lui Dumnezeu), să disprețuiesc lucrările Duhului Sfânt! Lipsa de reverență e sfidarea prezenței lui Dumnezeu!
Uza avusese Chivotul Domnului acasă. Dar a fost lovit de Dumnezeu când l-a atins în car! Pentru că, vorba lui John Bevere, slava lui Dumnezeu se întorsese! Era prezentă.
Chiar în timp ce scriu acest articol doi tineri care stau lângă mine pe o canapea în fața unui cămin plin de părinți și studenți, înjură, vorbesc porcos și trag adânc din țigară. Aș putea să le zic vreo două. Obrăznicia lor incomodează. Dar mă ridic și plec! Și mă gândesc că tot așa face și Dumnezeu unde e lipsă de reverență. Nu mai lovește pe cei ce practică păcatul lui Uza. Îi părăsește!

Păstrați reverența copii ai lui Dumnezeu! Dacă n-o faceți poate că nu veți muri. Dar sigur veți rămâne orfani!

Nicolae.Geantă

Brașov
http://nicolaegeanta.blogspot.com/
Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

​Fațetele omului în metodologia Consilierii Creștine Multidisciplinare – PRIMA PARTE – de Dr. Vlad Schlezak

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a ajutat să inițiez o școală de consiliere care să suplimenteze râvna potențialilor samariteni cu competența.  Necesitatea de samariteni reali care să facă o teologie pratică este maximă în societatea și mediul evanghelic românesc care tinde să pună un accent mult prea mare pe ceea ce se vede duminicile în față. Soluțiile vin din creștinism, din implicare, din rugăciune și călăuzire de la Dumnezeu. Tot cu ajutorul Lui de peste un an rezultatele serviciului de consiliere creștină multidisciplinară care funcționează în Londra sunt superioare altor forme și metodologii de consiliere. Am văzut cum Dumnezeu lucrează și tămăduiește cazuri deosebit de complexe la care am aplicat modelul pe care l-am dezvoltat și pe care Domnul mi l-a revelat: bio-psiho-socio-spiritual împletit cu auditul personal creștin și rugăciunea.
Pe scurt, „biopsihosociospiritual” este un cuvânt compus ce reprezintă modelul de lucru care îl promovez și anume, orice om care are o problemă trebuie tratat creștinește și competent din punct de vedere biologic/medical, psihologic (creștin), social (creștin) și spiritual creștin/ biblic. Orice boală spirituală poate avea un corespondent biologic – în depresie există un dezechilibru al serotoninei (mădular pe care toți îl avem în creier pentru că așa am fost creați de Domnul) care se poate trata, în psihoze un dezechilibru al dopaminei etc. Studii de specialitate în domeniul meu, al psihiatriei, studii pe 128.000 de pacienți arată că, dacă nu tratezi depresia cu antidepresive, atunci când este cazul, crește riscul de sinucidere. Stoparea medicației în psihoze este extrem de periculoasă datorită agravări bolii și a recidivelor. Femeile cu probleme de tiroidă care au depresii nu sunt automat niște creștine ratate, ci niște creștine care pot fi ajutate la fel cum oricine în locul lor ar avea aceleași probleme. Anemiile și alte zeci de boli organice pot produce tulburări afective. În același timp există un corespondent psihologic – omul are frecvent erori de gândire corectabile creștinește (detalii despre erorile de gândire ce conduc la probleme afective am oferit în cartea precedentă Consiliere creștină multidisciplinară). Atenție mare la lupii deghizați în oi care încep să dea sfaturi cu un verset și sfârșesc cu new age, budism și păgânism idolatru frumos deghizat în cuvinte și teorii frumoase împletite cu o stare de bine psihic și material. Ani de zile am studiat diferite psihoterapii în care mi-am și luat competențele în dublă specializare cu supervizare clinică săptămânală și am observat ce departe de adevărul biblic sunt, ce erori fundamentale promovează pentru creștini. Modelul de consiliere pe care l-am propus este funcțional, biblic, științific și cred plăcut lui Dumnezeu care mi l-a revelat. Tinerii creștini cărora psihologii seculari le spun să cadă în păcat ca să scape de hormoni (deși medical este eronat și mai mult, se vor adânci în vinovăție și depresie), sau psihologi școlari care spun profesorilor aberații precum – bolile psihice sunt detectabile în sânge. Ca medic specialist psihiatru aud multe, dar, dacă asemenea afirmații ar fi reale, cu siguranță respectivii psihologi școlari ar primi premiul Nobel în medicină.

(C) – fragment din cartea în curs de apariție ”Răspunsul Scripturii la problemele vieții” de Dr Vlad Schlezak

https://vladschlezak.wordpress.com/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?

In ultimul timp se vorbeste mult de biserica online sau virtuala. Din pacate tot mai multi se scuza ca ei vizioneaza online programele bisericii si de aceea nu mai merg la Adunarea Sfinfilor sau la Casa Domnului. Nu imi propun sa dezbat subiectul bisericii virtuale ci, fiidca studiasem  de curand Psalmul 122 si am gasit cateva raspunsuri la intrebarea: Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?, m-am gandit sa le impartasesc cu voi.

1. Cu bucurie. „Mă bucur când mi se spune: „Să mergem la Casa Domnului!“”. Din pacate de multe ori nu ni se intampla asa. Motivele pot fi multe. Poate nu avem motive de bucurie pentru ca cele de tristete le-a sufocat.  Deci, implicit putem spune ca  motivele  de bucurie exista dar nu le-am dat prioritate. Poate ca venim din rutina si ne-a alunecat din maini semnificatia unei astfel de actiuni. Sau poate avem asteptari de la altii ca sa ne creeze bucuria de care avem nevoie ca si cum ea depinde de oamenii din jurul nostru sau de actiunile lor. Lista poate continua, dar ma opresc aici pentru ca la ce ne-ar ajuta sa tot gasim pe motive cu care sa ne justificam lipsa bucuriei cand Psalmistul David este foarte contagios cu starea lui de bucurie cand e vorba sa vina la Casa Domnului.  Da, este o stare care o alegem pe baza unui adevar. Prezenta lui Dumnezeu si partasia cu altii este ecuatia adevarului care ne transforma. Diavolul stie asta si va incerca sa ne devieze de la drumul cel bun, sa ne deturneze si sa nu mai ajungem in prezenta lui Dumnezeu si la partasia cu El cat si cu fratii si surorile noastre.  Iar daca tot ajungem la Casa Domnului, adica in prezenta Sfantului si in prezenta sfintilor, va avea grija sa ne deranjeze, sa ne aduca in minte tot felul de idei care sa ne scoata din prezenta Lui sau sa ne dea tot felul de motive, cica justificate, ca sa nu ne bucuram. Doamne pazeste-ne! Alegem sa ne bucuram pentru ca stim care este valoarea adevarului de a fi in Prezenta Lui.

2. Ca sa petrecem ceva timp impreuna. „Picioarele ni se opresc la porţile tale, Ierusalime.” Cred ca aici ni se sugereaza ideea de a poposi umpic. Din pacate unii vin ultimii la adunarea sfintilor si pleaca primii ca sa fie siguri ca nimeni nu ii deranjeaza cu nimic. Ei cred ca nu trebuie sa dea socoteala la nimeni si poate nici nu vede rostul ca sa stea sa „palavrageasca” cu altii, ca si cum ar fi ceva nespiritual, asta asa ca sa aiba si ei un motiv…  Unele biserici au incercat sa dea un timp „de poposire” sau de socializare si unii au si sarit: Lipseasca ispita! Asta e pacat! La cealalta extrema sunt unii care de cand vin pana cand pleaca parca li s-au intepenit picioarele la porti sau pe holuri. Nu mai pot face pasul in fata. Au ramas lipiti acolo. Stau pe hol. Nu stiu ce lipici folosesc dar cred ca e mai tare ca „super glue”. Cei cu biserica virtuala cred ca le-au inghetat tastatura pe pauza de la inceputul programului. Adevarul e ca trebuie sa ne oprim umpic si sa contemplam Lucrarea lui Dumnezeu. „Ierusalime…”, adica putem spune ca este necesar sa ne oprim si sa tragem aer ca sa vedem maretia institutiei create de Dumnezeu, adica Biserica /Trupul lui Hristos. Cu alte cuvinte, sa incercam sa iesim din rutina religioasa si sa cautam sa patrundem in tainele lucrarii Lui si sa cautam intr-un mod real ca sa ne conectam cu ceea ce vede ochii lui Dumnezeu cand se uita la Biserica. Doamne ajuta!

3. In unitate. „Ierusalime, tu esti zidit ca o cetate facuta dintr-o bucata!”. Deci trebuie sa venim la Casa Domnului in unitate. In ultima vreme, la fel  ca si alte cuvinte, cuvantul  unitate a suferit transformari si a fost redefinit in multe feluri. Parca e la moda acuma ca sa se redefineasca toti termeni. Asa ca, nici acesta nu a scapat de ciurul lor. Pentru unii unitate inseamna sa faci ce face ei sau sa nu iesi din vorba lor. Pentru altii unitate inseamna uniformitate sau aliniere doar cu cei ce le sunt pe plac sau care sunt de-ai lor, din neamul lor, din satul lor… Se invoca in biserici adeseori unitatea in interiorul bisericii, uneori chiar cu orice pret,  dar se neglijeaza unitatea la exterior cu alte biserici. Zic unii: Cum sa ma unesc cu aia pentru ca sunt la libertini … sau la legalisti? Cum sa ma unesc cu aia pentru ca sunt mai slabi sau sunt mai galagiosi  sau sunt prea cuminti? Cum sa ma unesc cu aia pentru ca ei sunt prea penticostali sau prea baptisti sau, Doamne fereste, sunt ortodocsi?

Sunt mahnit in inima mea ca, noi crestinii nu suntem uniti si astfel influenta noastra in societate a scazut. Suntem fragmentati de interese de grup sau de neam, ziduri confesionale, orgolii… Este dureros ca tocmai lucrurile acestea nu ar trebui sa existe la cei ce se numesc copii Domnului. Ma doare cumplit cand vad ca o comunicate mica de 2% din populatia Americii , adica comuninatea LGBT, are mai mare influienta decat 70% din populatia Americii care se declara crestini, sau mai mare decat cei 25% care reprezinta comunitatea crestinilor evanghelici. Ceva nu face sens. Ar trebui sa fie invers. Concluzia este una trista. Crestinismul de azi, in forma in care este definit, nu mai are putere, si-a pierdut puterea de a mai sara. Acest crestinism trebuie reformat. Doamne, te rugam sa aduci Tu aceasta reforma. Schimba-ne! Transforma-ne! Nu vrem ca sa ne inselam singuri!

Dorin Pele

Continuare aici : https://dorinpele.wordpress.com/2017/08/30/cum-venim-la-casa-domnului-partea-a-2-a/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)