Mircea Lubanovici – Scrisoare Protest adresata tuturor organismelor internaţionale în materie de drepturile omului in legatura cu familia Bondariu

mircea-lubanovici-camera-deputatilor1În calitatea mea de parlamentar al României, reprezentant al românilor din Diaspora, de Preşedinte al Comisiei pentru românii din afara graniţelor ţării şi de Preşedinte al Subcomisiei  pentru Demnitate Umană din cadrul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale ale Camerei Deputaţilor şi nu în ultimul rând în calitate de creştin practicant, mă văd nevoit să mă adresez organismelor internaţionale pentru protecţia drepturilor omului pentru a semnala încălcările grave ale dreptului internaţional şi chiar a propriei Constituţiişi legislaţii naţionale de către autorităţile pentru protecţia copilului din Norvegia – Barnevernet  – în cazul familiilor de români separate abuziv de propriii copii, din care cel mai cunoscut şi recent caz este cel al familiei Bodnariu.

Abuzurile Barnevernet şi ale sistemului judiciar din Norvegia au reuşit să nemulţumească un mare număr de cetăţeni de diverse naţionalităţi, cărora le-au fost luaţi copiii în mod abuziv, sub pretextul respectării interesului superior al copilului, potrivit Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului (semnată de Norvegia la data 26 ianuarie 1990 şi ratificata la 8 ianuarie 1991). Acţiunile oficialităţilor norvegiene pentru protecţia copilului, ale poliţiei norvegiene, precum şi deciziile instanţelor norvegiene în astfel de cazuri au ajuns să încalce atât Constituţia Norvegiană, legile interne ale Norvegiei, dar – mai ales – obligaţiile Norvegiei din tratatele europene şi internaţionale la care această ţară este parte.

Aceste violări ale drepturilor omului – ridicate la rang de politică de stat, atât prin sentinţe nedrepte date de Curtea Supremă a Norvegiei, care încalcă art.8 dinConvenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului şi alte tratate internaţionale, precum şi promovarea de către Ministerul Familiei, Copiilor si Afacerilor Socialea unei legi care – sub masca propunerii unui standard nou de evaluare a grijii faţă de copii – restrânge de facto şi de jure dreptul părinţilor naturali asupra educaţiei propriilor copii,  au condus, după cum arată chiar statistici din Norvegia (publicate pe site-ulutrop.no) la separarea şi darea spre adopţie sau internarea în centrele de plasament a peste 200.000 de copii, în ultimii ani. Conform raportului oficial publicat pe site-ul amintit, numai în 2010, peste 11300 de copii au fost luaţi de la părinţii lor biologici. Conform Biroului de Statistică al Norvegiei, numai în 2011, un număr de 12492 de copii au fost separaţi de familiile lor, fiind internaţi în “instituţii“ specializate sau daţi spre adopţie altor familii norvegiene, fără posibilitatea de a mai comunica vreodată cu părinţii lor biologici.

Ca urmare a abuzurilor comise de statul norvegian, s-au declanşat numeroase incidente diplomatice cu ţări precum Cehia, India, s-au înregistrat demonstraţii de protest, în luna mai a acestui an, precum şi numeroase luări de poziţie critice ale parlamentarilor europeni, dintre care amintim doar Declaraţia de protest a Parlamentului ceh, Declaraţia pentru salvarea copiilor cehi reţinuţi în Norvegia (Declaration for Saving the Czech Children Held in Norway) adresată – în 9 decembrie 2014  –  Premierului Norvegiei de către numeroşi membri aiParlamentului European, Declaraţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr.589(documentul nr.13759)  intitulat “Removal of children from immigrant families in Norway”. Mai mult chiar, preşedintele ceh Miloş Zeman a adresat o scrisoare şefului statului norvegian, regele Harald al V-lea, pentru rezolvarea cazului copiilor cehi îndepărtaţi abuziv de mama lor în 2011.

Abuzurile de putere şi de drept săvârşite de autorităţile pentru protecţia copilului şi de poliţie din subordinea Guvernului Norvegiei violează – prin modul lor discreţionar de a acţiona – mai multe norme din legislaţia naţională a Norvegiei şi din legislaţia internaţională în domeniul drepturilor omului, după cum vom detalia în cele ce urmează.

Prin modul său de operare, în cazurile când însoţeşte oficialii Barnevernet pentru a interveni în separarea copiilor de părinţi, Poliţia norvegiană încalcă art.99 din Constituţia Norvegiei, ducându-i la secţia de poliţie pe părinţi, pentru cercetări, fără a prezenta vreun mandat sau vreun alt document legal justificativ. Articolul citat prevede că : “ Nici o persoană nu poate fi reţinută, cu excepţia cazurilor determinate de lege şi în modul prevăzut de lege. Pentru arestarea fără mandat ori detenţia ilegală ofiţerul implicat răspunde în justiţie faţă de persoana reţinută. (No one may be taken into custody except in the cases determined by law and in the manner prescribed by law. For unwarranted arrest, or illegal detention, the officer concerned is accountable to the person imprisoned.)

Totodată – în cazul copiilor separaţi abuziv de părinţii care sunt imigranţi – se încalcă Immigration Actdin 15 Mai 2008, care la art.43, prevede, între altele că: Este o condiţie a obţinerii permisului de reşedinţă în Norvegia ca minorul să locuiască împreună cu părinţii săi. (a se vedea textul în limba engleză alăturat):

˝Section 43 Family reunification between a child with a residence permit under sections 28 or 34 and the child’s parents and siblings

Applicants who are parents of a child under the age of 18 who is resident in the realm under sections 28 or 34 shall be entitled to a residence permit. It is a condition that the applicants shall live with the child. If the applicant is a single mother or father, the parent who had parental responsibility and with whom the child lived permanently in the country of origin shall have priority to reside in Norway. The same applies to siblings under the age of 18 who have no spouse or cohabitant and who live with their parents or with the parent who is granted a residence permit. ˝

În plus, în conformitate cu legislaţia locală din Norvegia, copiii sunt luaţi de autorităţi de la părinţii lor fără nici un fel de documente legale ale vreunei instanţe judecătoreşti, aşa cum se întâmplă în toate ţările democratice, ci doar în baza hotărârii unei aşa-numite “fylkesnemnda” (County Committee for Social Affairs ), o comisie administrativă pentru chestiuni familiale, asimilată în Norvegia instanţelor, care dispune dacă copiii luaţi vor fi daţi forţat spre adopţie, dacă părinţii biologici îi vor mai vedea vreodată şi cât de des au aceştia dreptul să-i viziteze!

De asemenea, atât Poliţia, cât şi reprezentanţiiBarnevernet încalcă sistematic – prin abuzurile împotriva familiilor emigranţilor, ori rezidenţilor cu permis de şedere în Norvegia – Convenţia Europeană pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (din 04/11/1950), articolele 6 (alin.2), art. 8 şi art.9 coroborat cu art.13 şi art.14, după cum urmează:

“Art.6,  alin.( 2). – Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

ARTICOLUL 8
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului sau şi a corespondenţei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsura care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţă publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

ARTICOLUL 9
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

ARTICOLUL 13
Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

ARTICOLUL 14
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie. “

Acţiunile serviciilor sociale pentru protecţia copilului – Barnevernet – din cazul Bodnariu violează drepturile copilului de a-şi prezerva identitatea etnică, inclusiv naţionalitatea, numele şi relaţiile de familie, precum şi, implicit, apartenenţa sa religioasă, culturală şi lingvistică, încălcând următoarele tratate europene şi internaţionale la care Norvegia este parte:

·articolele 18, 23 şi 24 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (din 16.12.1966 intrat în vigoare la 20.11.1974) – semnat cu rezerve la 20.03.1968 si ratificat la 13.09.1972:

“PREAMBUL

Statele parti la prezentul Pact,

considerind ca, in conformitate cu principiile enuntate in Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume.

recunoscind ca aceste drepturi decurg din demnitatea inerenta persoanei umane, recunoscind ca, in conformitate cu Declaratia universala a drepturilor omului, idealul fiintei umane libere, bucurindu-se de libertatile civile si politice si eliberata de teama si de mizerie, nu poate fi realizat decit daca se creeaza conditii care permit fiecaruia sa se bucure de drepturile sale civile si politice, ca si de drepturile sale economice, sociale si culturale,

considerind ca, potrivit Cartei Natiunilor Unite, statele au obligatia de a promova respectarea universala si efectiva a drepturilor si libertatilor omului, luind in considerare faptul ca individul are indatoriri fata de semenii sai si fata de colectivitatea careia ii apartine si este dator a se stradui sa promoveze si sa respecte drepturile recunoscute in prezentul pact, au convenit asupra urmatoarelor articole:

Art. 18.

1. Orice persoana are drept la libertatea gindirii, constiintei si religiei; acest drept implica libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, individual sau in comun, atit in public cit si in particular, prin cult si indeplinirea riturilor, prin practici si prin invatamint.

2. Nimeni nu va fi supus vreunei constringeri putind aduce atingere libertatii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.

3. Libertatea manifestarii religiei sau convingerilor nu poate fi supusa decit restrictiilor prevazute de lege si necesare pentru ocrotirea securitatii, ordinii si sanatatii publice ori a moralei sau a libertatilor si drepturilor fundamentale ale altora.

4. Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa respecte libertatea parintilor si, atunci cind este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educatia religioasa si morala a copiilor lor in conformitate cu propriile convingeri.

Art. 23.

1. Familia este elementul natural si fundamental al societatii si are drept la ocrotire din partea societatii si a statului.

Art. 24.

2.     Orice copil, fara nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, origine nationala sau sociala, avere sau nastere, are dreptul din partea familiei sale, a societatii si a statului la masurile de ocrotire pe care le cere conditia de minor.

Articolul 10 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (din 16.12.1966, intrat în vigoare de la 20.11.1974) – semnat cu rezerve la 20.03.1968 si ratificat la 13.09.1972:

“Art. 10. Statele parti la prezentul pact recunosc ca:

1. O ocrotire si o asistenta cit mai larga cu putinta trebuie acordate familiei, elementul natural si fundamental al societatii, in special pentru intemeierea sa si in rastimpul cit are responsabilitatea intretinerii si educarii copiilor care sunt in sarcina sa. (…)

2. O ocrotire speciala trebuie acordata mamelor intr-o perioada de timp rezonabila, inainte si dupa nasterea copiilor. Mamele salariate trebuie sa beneficieze, in decursul acestei perioade, de un concediu platit sau de un concediu beneficiind de alocatii de securitate sociala adecvate.

3. Masuri speciale de ocrotire si de asistenta trebuie luate in favoarea tuturor copiilor si adolescentilor, fara nici o discriminare din motive de filiatiune sau din alte motive. (…).“

·  Art.8 alin. 1 si 2  coroborat cu art. 14 din Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului

“ARTICOLUL  8
1. Statele parti se obliga sa respecte dreptul copilului de a-si pastra identitatea, inclusiv cetatenia, numele si relatiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fara nici o imixtiune ilegala.

3.In cazul in care un copil este lipsit in mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identitatii sale, statele parti vor asigura asistenta si protectia corespunzatoare pentru ca identitatea acestuia sa fie restabilita cat mai repede posibil.

ARTICOLUL 14
1. Statele parti vor respecta dreptul copilului la libertatea de gandire, de constiinta si religie.
2. Statele parti vor respecta drepturile si obligatiile parintilor sau, dupa caz, ale reprezentantilor legali ai copilului de a-l indruma in exercitarea dreptului sus-mentionat, de o maniera care sa corespunda capacitatilor in formare ale acestuia.
3. Libertatea de a-si manifesta propriile convingeri religioase sau alte convingeri nu poate fi ingradita decat de restrictiile prevazute in mod expres de lege si care sunt necesare pentru protectia securitatii publice, a ordinii publice, a sanatatii publice si a bunelor moravuri sau a libertatilor si drepturilor fundamentale ale altora. “

În afară de calităţile de parlamentar român şi de cetăţean român, mai am şi calitatea de cetăţean al Statelor Unite ale Americii – care constituie încă de la înfiinţarea sa un model de toleranţă şi de respectare a libertăţilor religioase a cetăţenilor săi. Şi în această calitate trebuie să constat că abuzul comis de autorităţile norvegiene la adresa minorei din familia Bodnariu, care intona un cântec religios în pauza cursurilor de la şcoală, constituie o încălcare a exerciţiului dreptului la libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă – drepturi fundamentale stipulate de art.18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului la art… şi de art 5, pct.7 din Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (din 21.12.1965, în vigoare de la 28.07.1970), precum şi de art.14 din Convenţia ONU privitoare la drepturile copilului, amintită mai sus.

Art 5, pct.7 din Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasialăstipluează că:

“ARTICOLUL 5 – În conformitate cu obligaţiile fundamentale enunţate în articolul 2 al prezentei convenţii, statele părţi se angajează să interzică şi să elimine discriminarea rasială sub toate formele şi să garanteze dreptul fiecăruia la egalitate în faţa legii fără deosebire de rasă, culoare, origine naţională sau etnică, în folosinţa drepturilor următoare: (…)vii. dreptul la libertate de gîndire, conştiinţă şi religie; (…).”

În încheiere, doresc să îmi exprim şi pe această cale compasiunea pentru suferinţele îndurate de familia Bodnariu, precum şi pentru toţi părinţii, indiferent de naţionalitate, care au fost supuşi abuzurilor din partea autorităţilor pentru protecţia copilului din subordinea Guvernului norvegian.

Totodată adresez acest protest viguros tuturor organismelor pentru apărarea drepturilor omului de la nivel mondial pentru a lua măsurile cuvenite împotriva Norvegiei, pentru încălcarea tratatelor pe care le-a semnat, dar pe care nu le respectă! Românii de pretutindeni condamnă orice demers îndreptat împotriva familiei care este celula de bază în dezvoltatrea  societății omenești și prima instituție constituită de Dumnezeu pe pământ. Cerem în mod ferm ca această instituție (Barnevernet) așa zisă de protecție a copilului, să returneze copiii preluați fără drept familiei Bodnariu.

Deputat Mircea Lubanovici

Preşedintele Comisiei pentru românii din afara graniţelor ţării

Preşedinte al Subcomisiei  pentru Demnitate Umană din cadrul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Octavian CURPAŞ- INTERVIU CU GEORGIA BLIDAR, O ROMÂNCĂ DIN CHILE

Georgia Blidar: În Santiago frecventăm o biserică baptistă reformată

 

Chile1Interviu cu Georgia Blidar, o româncă stabilită în Chile, America de Sud

 

Georgia Blidar s-a născut, după cum ne mărturiseşte, într-un spital din Ineu, judeţul Arad, pe 18 mai, 1991. Este al zecelea copil dintr-o familie de creştini ortodocşi cu 11 copii. A crescut în Apateu, o comună frumoasă, zonă de câmpie, din acelaşi judeţ. A studiat apoi la Arad, la Universitatea „Aurel Vlaicu”, specializarea Jurnalism. Din 11 august, 2014, tânăra locuieşte într-un oraş de trei ori mai mare, ca număr de locuitori, decât Bucureştiul, mai exact în Santiago, Chile, unde şi-a găsit sufletul pereche. Cei doi sunt membri într-o biserică baptistă reformată din Santiago, o denominaţie creştină care a abaondonat toate „tradiţiile” din bisericile protestante şi se bazează strict pe Biblie. Georgia deţine un blog personal, în limba spaniolă, pe care postează în general articole şi eseuri pe teme creştine: www.georgiablidar.com

 

———————————-

Ce ne poţi spune despre familia ta din România?

 

Suntem trei fete şi opt băieţi, dar pentru că, până m-am născut eu, fraţii mai mari deja începeau să se mute (cel mare deja se căsătorise), eu am ajuns să locuiesc singură cu părinţii şi nu prea am simţit că fac parte dintr-o familia numeroasă, doar când ne reunim, atunci, da.

 

Ce ştiai despre Chile înainte să-l întâlneşti pe soţul tău, Abraham?

 

Nu ştiam multe despre Chile înainte să vin aici, doar că e o ţară cu multe cutremure.

 

Când te-ai mutat în Chile, cunoşteai deja bine limba spaniolă. Cum ai reuşit să o înveţi? Ce te-a determinat să faci aceasta?

 

Eu nu mi-am propus să învăţ această limbă, am învăţat-o prin harul Domnului fără să îmi dau seama. Eu mă uitam la telenovele cu mama mea, când eram mai mică. Într-o zi îmi făceam temele şi mami era acolo, la un moment dat un personaj a spus ceva amuzant şi eu am râs. Mama m-a întrebat de unde ştiu ce a zis, că eu eram cu ochii în caiet, eu am zis că nu ştiu, atunci mi-am dat seama că ştiu spaniolă, de fapt mama şi-a dat seama. O vorbeam fluent când am ajuns aici.

 

Ce te-a surprins când ai ajuns în această ţară?Chile5

 

M-a surprins că şi aici este frig iarna, frig ca în România. Oamenii nu sunt aşa de treabă cum ne spun telenovelele şi mentalitatea noastră – că latinii sunt calzi – sunt oameni normali. Ceea ce m-a surprins, de asemenea foarte tare, este faptul că absolut toţi: bărbaţi, femei, copii, toţi îşi iubesc echipa naţională de fotbal „La roja” cum o numesc ei, pentru că echipamentul lor este de culoarea roşie. Când este un meci, toată lumea stă în casă, să îl vadă, îşi pun tricoul echipei şi cântă cu mândrie imnul naţional.

 

Prin ce anume se diferenţiază Chile de celelalte ţări din America de Sud?

 

Chile este diferită pentru că are economia cea mai bună din America de Sud. Prin accent, dialectul chilian este diferit în aşa fel încât ei numesc cuvintele specifice de aici – care nu există în celelalte ţări din America Latină – „chilenismos”.

 

Te rog să ne spui câteva asemănări şi deosebiri dintre Chile şi România.

 

România şi Chile se aseamănă prin faptul că şi aici nepotismul e în floare, de lucru găseşti uşor doar dacă ai pile şi relaţii, dar există şi excepţii desigur. Chile, ca şi România, a avut perioada ei de comunism cu Allende, dar nu aşa de îndelungată. Transportul în comun e mai bun ca şi la noi în ţară, acest oraş e imens, aşa că mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta.

 

Locuieşti în capitala ţării, Santiago. Ce ne poţi spune despre acest oraş?

 

Santiago e un oraş mare, faci o oră cel puţin în orice direcţie te îndrepţi, e un oraş frumos, înconjurat de munţi, iar dincolo de munţi ştiu că se află Argentina. Aici nu prea plouă, dar dacă vine toamna şi tot nu vine ploaia, se declanşază stare de urgenţă ambientală şi guvernul anunţă care maşini pot circula în oraş în acele zile.

 

Care sunt cele mai indezirabile oraşe de locuit din Chile?

 

Sincer cred că în Nord e cel mai de nedorit să locuieşti, nu prea sunt oraşe, având în vedere că aici graniţa ţării, la Vest, e oceanul. E frumos, dar zic zona de Nord pentru că oricând e un cutremur puternic, acolo totul se dărâmă.

 

Dacă ar trebui să te muţi într-un alt oraş din Chile, pe care l-ai alege şi care ar fi motivul?

 

Dacă ar fi să ne mutăm, aş vrea să ne mutăm în Viña del Mar, e la o oră cu maşina, e un oraş lângă ocean, plajă, aerul e curat tot timpul, e superb.

 

Ce puncte turistice din Chile ai recomanda unui vizitator şi de ce?

 

Eu nu am vizitat multe locuri din Chile încă, de aceea nu recomand ce nu am văzut. Dintre locurile pe care le-am vizitat este oraşul Valparaiso, e la ocean, e un oraş de vis, seamănă cu unele locuri din Spania, se văd încă urmele spaniolilor aici, dar ei au identitatea  lor. Pe lângă Valparaiso, Viña del Mar, desigur. Drumul către acest oraş e plin de o parte şi de alta cu palmieri, parcă sunt păduri întregi de palmieri, mie îmi plac foarte mult. Am vizitat Temuco, e un oraş în sudul ţării, acolo e mai rece pe toată perioada anului datorită apropierii de Polul Sud. Această ţară ar trebui vizitată toată, pentru că în partea de Nord e foarte cald, iarna sunt temperaturi de 20 de grade, iar în partea de Sud e foarte frig.

 

Cum sunt priviţi străinii în Chile? Există mulţi emigranţi acolo?

 

Nu ştiu dacă sunt mulţi imigranţi în toată ţara, dar ştiu că aici în Santiago sunt mulţi, pentru că e capitala. Sunt mulţi americani, se retrag aici, români sunt puţini. Anul trecut, la ambasadă mi-au spus că suntem cam 500. Peruani sunt mulţi, lucrează ieftin, chilienii îi discriminează, nu ştiu de ce. Nu fură, ci lucrează! Străinii europeni sau americanii sunt priviţi bine, oriunde mergi ştiu că eşti străin şi te tratează bine, sunt buni cu străinii din aceste părţi.

 

Am înţeles că cei mai mulţi emigranţi din Chile sunt veniţi din Peru şi din Argentina. Există diferenţe între cultura acestora şi cea a localnicilor din Chile? Dar în ce priveşte limba/dialectul?

 

Nu ştiu prea multe despre cultura din Peru sau Argentina, dar accentul îl pot recunoaşte oriunde. Argentinienii pronunţă diferit litera “y” le iese un fel de “j” e asemănător cu accentul din Uruguay. Peruanii vorbesc cel mai corect limba spaniolă din  America Latină, o vorbesc normal, doar că vorbesc mai încet şi folosesc „pe” în loc de „po” specific chilienilor, cum ar fi „no(a)” la ardeleni.

 

Care este politica tării privind micii întreprinzători? Sunt încurajate afacerile în această ţară?

 

Sunt şi nu prea, dar am observat că în domeniul informaticii e mai uşor să ai propria afacere pentru că nu e aşa scump, dar e greu oricum, e cam ca în ţara noastră, trebuie să ai un capital puternic pentru orice afacere.

 

Cum este sistemul de pensii din Chile?

 

Sistemul de pensii e cam acelaşi ca în România, se au în vedere anii, salariul. Poţi avea pensie privată.

 

Care sunt în general nemulţumirile celor din Chile?

 

Nemulţumirile sunt cu privire la preţurile tuturor produselor, sunt scumpe aici în Santiago în comparaţie cu salariul minim, care este de 241.000 pesos chilenos. Un dolar SUA este egal cu aproximativ 700 de pesos!

 

Dar nemulţumirile tale?

 

Aş dori să existe mai multe biserici biblice în această ţară.

 

În ce mod s-a schimbat ţara după 25 de ani de dictatură?

 

Sunt doar de un an aici, nu pot face comparaţii de înainte şi după, dar ce am aflat de la socrii mei este că Allende, preşedintele comunist a început să facă la fel ca Ceauşescu la noi, să dea mâncare pe raţii şi din acest motiv oamenii lui Pinochet l-ar fi omorât.

 

Cum arată democraţia în Chile?

 

Democraţia în Chile arată aşa ca în multe alte ţări, adică există libertate… Există şi libertatea preluată de la Statele Unite, deja au legalizat acordul de uniune civilă între persoane de acelaşi sex. Am observat că Chile vrea să copieze cam tot din State dar nu cred că e o idee bună, Chile are identitate proprie.

 

În urmă cu 55 de ani, mai exact pe 22 mai 1960, Chile a fost devastat de cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată: 9,5 grade Richter. De atunci, periodic au avut loc o serie de alte cutremure, cele mai recente din anul acesta fiind: pe 16 septembrie (8,3 grade) si cel din 7 noiembrie (6,8 grade). Cât de mare pericol prezintă seismele pentru Chile şi ce măsuri s-au luat de diminuare a numărului de victime în caz de cutremur?

 

Pentru zonele care nu au luat măsuri, seismele sunt nişte pericole gigantice având în vedere că aici nu trece o lună fără seisme mai puternice sau mai puţin puternice. Aici toate clădirile sunt anti-cutremur, cel puţin aici în Santiago, de aceea atunci când are loc un seism clădirea se mişcă dintr-o parte în alta dar nu se prăbuşeşte. Am simţit aceasta  când a avut loc ultimul cutremur puternic, acum vreo trei luni, vedeam cum se leagănă mall-ul dar nu se rupea sau prăbuşea  nimic.

 

Enumeră, te rog, câteva zone/oraşe din Chile sunt cele mai predispuse la cutremure sau tsunami şi câteva localităţi care sunt cele mai ferite de aceste cataclisme.

 

Ştiu că Santiago e cel mai ferit de tsunami, pentru că nu suntem lângă mare, zonele cele mai ferite de cutremur nu ştiu care sunt, ar fi greu  să mă pronunţ deoarece epicentrul unui cutremur poate să se afle în loc diferit de fiecare dată, din cauza poziţiei acestei ţări deasupra plăcilor tectonice.

 

Ce ne poţi spune despre soţul tău?

 

Soţul meu este creştin, un dar de la Dumnezeu, e inginer informatician, provine dintr-o familie creştină. Ne-am cunoscut în România, dar o vreme am vorbit  doar pe reţelele de socializare, apoi el a mers în ţară ca să mă cunoască, înainte să vin eu aici.

 

Cred că într-o căsnicie mixtă există posibilitatea unui dialog lung şi important, în urma căruia, ca printr-o osmoza fiecare poate învăţa de la celălalt multe lucruri. De exemplu: obiceiuri, credinţe, cum să-şi desăvârşească caracterul, cum să adere la un stil de viaţă comun, frumos. Cum e să ai un partener de viaţă chilean?

 

Noi, fiindcă avem aceeaşi credinţă, ne e uşor să ne înţelegem, când ne uneşte Dumnezeu. E frumos să fiu căsătorită cu un chilian, ei sunt mai romantici, e cultura lor aşa, soţul meu mă surprinde des. Ceea ce a trebuit să învăţ a fost dialectul, câteva cuvinte ca să le înţeleg, dar sunt doar câteva cuvinte, nu este o altă limbă.

 

Spune-ne câte ceva despre sistemul de educaţie din Chile. Se pune accent pe educaţie? Care sunt profesiile cele mai apreciate?

 

Nu prea am avut tangenţă cu sistemul de educaţie de aici, dar ştiu din ce mi s-a spus că e cam ca la americani sistemul, doar că nu prea sunt buni la engleză elevii chilieni, de aceea americanii au profitat de situaţie şi au înfiinţat şcoli de engleză. Profesiile cele mai apreciate sunt cele de medic, asistent medical, inginer informatic, inginer în construcţii.

 

Dar despre echivalarea studiilor făcute în alte ţări, cum ar fi în România?

 

Echivalarea studiilor din România se face pe baza diplomei emise de facultatea unde ai studiat care trebuie legalizată la ambasadă, apoi predată aici la Universitatea Catolică (este cea mai prestigioasă din ţară), iar dacă ei consideră necesar e posibil să dai un examen de echivalare. Acest demers durează mult şi nu întotdeauna are succes.

 

Ce obiceiuri sau tradiţii din Chile te-au surprins cel mai mult?

 

Ei iau Ziua Naţională foarte în serios. Pe 18 septembrie toţi sunt la „fonda” este un fel de târg unde se dansează, se mănâncă „empanadas” – un fel de mâncare cu aluat, care are înăuntru carne, ceapă, ouă… Mie îmi place cea cu brânză sărată. Pot spune că m-a surprins că aici nu te „petrece” nimeni până la uşă atunci când pleci din casa cuiva! Îmi place obiceiul acesta românesc, deci aici îmi lipseşte!

 

Am înţeles că lunile de vară în Chile sunt: decembrie, ianuarie şi februarie. Cum e să sărbătoreşti Crăciunul vara? Ce obiceiuri de Crăciun au locuitorii din acest stat?

 

Crăciunul vara este foarte ciudat, ei zic la Crăciun „Pascua” care înseamnă Paşte şi la Paşte tot „Pascua”, nu ştiu de ce, e un mister, am tot întrebat de ce, pentru că nu are sens, dar nu am primit răspuns. Chiar şi pâinea specifică cu scorţişoară şi stafide pe care o cumpără sau o fac de Crăciun, tot „Pan de Pascua” o numesc (pâine de Paşte). De Crăciun ei nu prea merg cu colindul, nu am văzut nici măcar un grup anul trecut.

 

Dar Anul Nou?

 

De anul nou, chilienii zic că trebuie să te prindă anul cu bani în buzunar, cu fasole, cu tot felul de lucruri care simbolizează bogăţia, ca să fie aşa de bine şi anul viitor, cam ca la români.

 

Cum apreciezi mass-media din Chile?

 

Mass-media este ca peste tot în lume, prinsă de febra ratingului, tot ceea ce se vede sunt emisiuni de la care nu ai nimic de învăţat „farandula”- emisiuni de bârfă şi divertisment.

 

Care este ziarul tău preferat?

 

 „El Mercurio” pentru că este ziarul care nu are imagini gigante pe prima pagină cu titluri de culori ţipătoare. Este ziarul care reprezintă „the quality journalism” aici.

 

Ce părere ai de muzica chileană? Care sunt cântăreţii tăi preferaţi?

 

Nu am cântăreţi preferaţi, acum îmi plac unii, mai târziu alţii. Muzica în Chile e cumbia, salsa, astea sunt ritmurile latinilor. Au un ritm specific „cueca” este muzica populară pe care se dansează dansul popular specific chilian numit ca şi muzica „cueca”.

 

Vin mulţi turişti în ţara ta de adopţie?

 

Există o varietate de turişti, nu ştiu dacă în mare număr, dar sunt aici în Santiago, merg în Insula Paştelui mulţi şi în diferitele oraşe de pe Coastă.

 

Ce impact are religia asupra vieţii sociale în Chile?

 

Principala religie e catolicismul. Există însă şi multe biserici evanghelice, în special penticostale şi carismatice. Soţul meu provine dintr-o familie de penticostali. Aici am observat că de fapt religia nu are impact asupra vieţii sociale, cultura latină are impact asupra religiei, de aceea sunt atât de mulţi carismatici.

 

Împreună cu soțul, frecventezi o biserică baptistă reformată. Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre această denominație creștină.

 

Când am citit prima dată Biblia, am luat decizia de a merge la una dintre bisericile cele mai  fidele acestei cărți – Cuvântul lui Dumnezeu. Așa am ales să frecventez o biserică baptistă. Aici, în Santiago, frecventăm o biserică baptistă reformată „Iglesia Bautista Comunidad de la Gracia”. O biserică baptistă reformată este o biserică biblică, adică se bazează doar pe Biblie, doctrina este biblică, nu se scoate și nu se adaugă absolut nimic. Este foarte important să nu adăugăm sau să scoatem după bunul plac pasaje din Biblie, nu noi trebuie să schimbăm Biblia, Biblia trebuie să ne schimbe pe noi. O biserică baptistă reformată este o biserică ce are doctrinele Reformei în ce privește mântuirea omului: Sola Scriptura (Numai Scriptura), Sola Fide (Numai credința), Sola Gratia (Numai prin har), Solus Christus (Numai prin Hristos), Soli Deo Gloria (Numai lui Dumnezeu glorie). Aceste doctrine se bazează pe Scriptură. Scriptura o recunoaștem ca autoritate supremă în toate aspectele credinței și practicii. Doar Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ocupe locul central în biserică. Ne bucurăm de adevărul ce se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu, care arată suveranitatea lui Dumnezeu în doctrinele harului: depravarea totală (omul e mort în păcatele lui, de aceea nu poate face nimic pentru a se salva – Efeseni 2:1); alegerea necondiționată (Dumnezeu nu salvează pentru faptele bune, nici pentru vreun merit al nostru – Tit 3:5); răscumpărarea definitivă (Domnul Isus a sfârșit planul mântuirii omului, noi nu putem adăuga nimic); chemarea eficientă (Dumnezeu alege pe ai Lui și ei nu se vor pierde); perseverența sfinților (copiii lui Dumnezeu își vor sfârși chemarea prin harul Domnului). Aceste doctrine sunt specificate clar în Biblie în crezul și confesiunea bisericii baptiste. În ceea ce privește evanghelizarea, credem că nu există o contradicție între suveranitatea lui Dumnezeu în salvarea poporului ales și porunca Lui pentru noi de a predica Evanghelia la „orice făptură”. O biserică baptistă reformată este o biserică activă, care dorește să-L glorifice pe Dumnezeu, de aceea avem timp de adorare, ne strângem să-L slăvim pe Dumnezeul biblic – Domn mare și glorios. Dar toate se fac în reverență și frică de Dumnezeu, în biserică trebuie să existe o ordine (1 Corinteni 14:40).

 

În final te rog să transmiţi un mesaj cititorilor noştri.

 

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă vă doresc pacea aceea pe care doar Dumnezeu o poate da. Să ne amintim de ce există Crăciunul – pentru că s-a născut Mântuitorul. Multe binecuvântări le doresc tuturor cititorilor dvs.

A consemnat,

Octavian D. Curpaș

Phoenix, Arizona

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Boicotati Norvegia! Cred ca este drept inaintea lui Dumnezeu sa actionam (10 lucruri ce trebuie sa facem!)

flag_of_norway4Boicotati Norvegia! Cred ca este drept inaintea lui Dumnezeu sa actionam (10 lucruri ce trebuie sa facem!)

Toti cei 5 copilasi ai familiei Bodnariu Marius si Ruth din Norvegia, au fost rapiti cu forta de Protectia Copilului din Norvegia in colaborare cu politia norvegiana.

Inclusiv bebelusul de 3 luni, a fost smuls si rapit de la pieptul mamei lui !!

http://www.europeword.com/images/norway/flag_of_norway4.jpg

Fara niciun act, fara nicio acuzare sau informare serioasa. Prima acuza a fost ca sunt crestini radicali si isi indoctrineaza copiii in credinta crestina. Oare de la vreo familie de musulmani au rapit vreun copilas pe motiv de indoctrinare religioasa?…

Tatal, Marius Bodnariu (cetatean roman), este informatician, iar mama, Ruth (cetatean norvegian), este asistenta medicala.

Cred ca este drept inaintea lui Dumnezeu sa actionam.

1. Nu mai cumparati produse norvegiene !
De exemplu peste din supermarketuri, etc.

2. Spuneti-le vanzatorilor, chiar si celor care aranjeaza marfa pe rafturi ca refuzati sa cumparati produse norvegiene datorita faptului ca statul norvegian a luat cu forta cei 5 copilasi ai unei familii de crestini.

3. Refuzati sa mai faceti afaceri cu firme norvegiene, chiar daca pierdeti bani !! Ganditi-va ca intr-o zi ar putea fi copiii vostri rapiti !

4. Pichetati ambasadele Norvegiei din toata Europa si din lumea intreaga. Plimbati-va cateva ore (3-4 ore) in momente aglomerate ale zilei prin fatza acestor ambasade, cu un carton mare atarnat in fatza si in spate, pe care sa scrie: Norway, return the children to Bodnariu family.

5. Copiii care joaca jocuri video pe calculator in echipe internationale, sa le spuna partenerilor lor de joaca din Norvegia sau de pe servere din Nord sau Nord-Vest despre drama acestei familii.

6. Scrieti scrisori si E-mail-uri catre ambasada Norvegiei din tara unde sunteti. Pur si simplu sa inundam ambasadele norvegiene cu scrisori si E-mail-uri pentru eliberarea copiilor familiei Bodnariu

7. Scrieti scrisori si E-mail-uri tuturor parlamentarilor si europarlamentarilor pe care ii cunoasteti.

8. Scrieti scrisori si E-mail-uri presedintelui Romaniei.

9. Scrieti scrisori regelui Harald al V-lea al Norvegiei si reginei Sonja. Ganditi-va la inima de mama si de femeie a reginei Sonja.

10. Tinta noastra este:

A – libertate pentru TOTI cei 5 copii ai familiei Bodnariu pana la Craciunul 2015. Toti copiii sa revina in familie AZI !

B – Schimbarea acestor legi criminale din Norvegia si din alte tari ale lumii. Denuntatorii sa nu mai primeasca mii de euro recompensa de la stat, pentru ca reclama vreo familie, asa cum este in Norvegia. Sa fie reclamate abuzurile, dar fara recompensa financiara.

C – Toti cei care au abuzat familia Bodnariu sa fie schimbati din locurile lor de munca de la Protectia Copilului din Norvegia, sa nu mai poata abuza si alte familii.

Situatia familiei Bodnariu este asemanatoare cu situatia lui Daniel in groapa cu lei.
Doar un inger al Domnului il mai putea salva pe Daniel.
Si chiar UN INGER l-a salvat !

ATENTIE ! Toate cele de mai sus sa le facem cu mult respect, intr-un duh de dragoste crestineasca, fara nicio jignire, insulta sau altceva de felul acesta.

Dar absout hotarati si decisi !
La fel cum am dori sa faca altii pentru copiii nostri !

Ce se intampla de fapt la nivel planetar?
Se urmareste un asa numit „Nucleu comun”, adica o indoctrinare atee a copiilor.
„Doctorul Thomas Sowell a sumarizat acest proces de schimbare a gândirii într-un articol apărut în 1993, intitlulat „Îndoctrinarea copiilor”:
Tehnicile de spălare pe creier, dezvoltate în ţările totalitariste, sunt folosite în mod obișnuit în programele de condiţionare psihologică impuse copiilor americani de vârstă şcolară. Acestea includ şocul emoţional şi desensibilizarea, izolarea psihologică faţă de orice sursă de sprijin, reducerea treptată a sistemelor de apărare, supunerea la întrebări manipulative care să contrazică / să atace valorile morale fundamentale ale individului, şi inducerea acceptării valorilor alternative pe căi psihologice, mai degrabă decât raţionale.3” sursa acestui citat: http://vegheaza.com/…/un-nucleu-comun-pentru-o-comunitate-…/

La final, cum trateaza Biblia problema disciplinarii?
As cita cateva versete din Biblie, la care sa ia aminte si Protectia Copilului si legiuitorii din Norvegia:

Proverbe 13:24 Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeşte, il pedepseste indata.

Proverbe 22:15 Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va deslipi de el.

Proverbe 23:13 Nu cruta copilul de mustrare, caci daca-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
Proverbe 23:14 Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti sufletul din locuinta mortilor.

Proverbe 29:15 Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.

Ioan Ciobota
Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)