Activitatea virtuală pune stăpânire pe tineri!

52695“Tinerii din prezent sunt mai blazaţi, mai individualişti, mai puţin dispuşi să-şi asume responsabilităţile sociale, mai radicali şi intoleranţi şi mai dependenţi de activitatea virtuală. Da, este un adevăr!
Un alt adevăr este că tinerii de azi sunt mai dezamăgiţi de ceea ce le oferă societatea, precum şi de valorile pe care aceasta le promovează. Imaginea este foarte importantă pentru aceştia, iar acum au o imagine plină de umbre şi lipsită de culoare. Ei sunt foarte sensibili la felul în care sunt percepuţi de cei din jurul lor, mai ales în grupurile din care fac parte, dorind în primul rând să-şi impună personalitatea şi să iasă în evidenţă.
De asemenea, rămâne valabil eternul conflict între generaţii. Îşi doresc să fie luaţi în seamă de către adulţi, să fie ascultaţi şi susţinuţi, chiar admiraţi şi apreciaţi pentru ideile şi acţiunile lor. Generaţia 15-20 de ani are încredere în propriile forţe şi pune sub semnul întrebării toate normele societăţii…” Citeste tot articolul aici

Sursa : Curierul de Ramnic

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Iosif Țon revine, dupǎ 23 de ani, la Bruxelles!

 TonBrx1Ziua așteptatǎ a sosit, sǎptǎmȃna vestitǎ a debutat, pentru toate fie Domnul lǎudat. Ca ȋn fiecare duminicǎ, mai mult de o mie de credincioși ne-am adunat ȋn Numele Domnului la ȋnchinare și pǎrtǎșie, una mai aparte, avȃnd ȋn vedere cǎ asemeni sǎrbǎtorii din Cana Galileii, Domnul nostru Isus Cristos și ucenicii Lui au adus cetǎții și locuitorilor ei un imens prilej de uimire, de bucurie și de edificare ȋn credințǎ. Cǎ, unde și ȋn ce fel se poate ilustra mai limpede, mai clar și mai minunat taina iubirii lui Hristos pentru Biserica Lui decȃt avȃnd ȋn fațǎ mire și mireasǎ.

Revenit dupa 23 de ani la Bruxelles, profesorul și evanghelistul și teologul arhicunoscut, fratele nostru mai mare, Iosif Țon, ne-a asigurat cǎ pe parcursul sǎptǎmȃnii pe care o vom petrece ȋmpreunǎ ȋn ȋnchinare și pǎrtǎșii sfinte ȋși va da toate silințele sǎ ni-l facǎ pe Cristos Domnul iubibil*.

Notǎ : *Fratele Țon nu pronunțǎ Hristos, ci Cristos, iar epitete ca « iubibil » ȋntȃlnim des ȋn vorbirea dumnealui și acestea  fac cuvȃntarea și mai interesantǎ.

Pentru distinșii miri Simon și Ana-Maria, pentru invitații lor la nuntǎ și pentru noi toți a fost un prilej minunat de a asculta un mesaj evanghelic ancorat ȋn Cuvȃntul Scripturii, ȋn realitatea viețuirii sfinților din toate vremurile și atȃt de binevenit pentru fiecare din noi.

Ȋntr-un moment de respiro, unul dintre participanți mi-a șoptit : « Au trecut peste 30 de ani de cȃnd l-am mai ascultat pe fratele Țon ȋn direct și sunt uimit sǎ constat cǎ și-a pǎstrat pȃnǎ și același timbru cristalin al vocii, ȋnțelepciunea descrierii, puterea de a convinge și știința de a ilustra Cuvȃntul Scripturii cu istoria trǎirii creștine. »

Acelora dintre distinșii cititori care sunt obișnuiți cu forfota adunǎrilor noastre, cu cȃntece și cȃntecele de toate culorile și ȋn toate gamele le-aș povesti-descrie puțin atmosfera acestei serbǎri minunate : Corul mixt al bisericii Elim, soliștii vocali Pașcalǎu – soț și soție, oaspeți din Germania și noi toți am cȃntat ȋntr-o armonie rar ȋntȃlnitǎ. Cȃntarea sfȃnta a rǎsunat mai cristalin și mai limpede ca oricȃnd. Cuvȃntul de predicǎ a durat o orǎ si un sfert, iar tǎcerea de aur – pacea tǎcerii – din sala de cult era din cȃnd ȋn cȃnd ȋntreruptǎ cu valențe de Amin și Aleluia doar de gȃnguritu vreunui prunc ȋn bratele mamei lui. Cǎ așa am rostit si noi cu glasuri multe și domoale, cǎ ne-am simțit purtați pe unda Harului Sfȃnt și ȋnvǎluiți ȋn  aura glorioasǎ a iubirii cristice.

Am surprins și un scurt dialog ȋntre doi vecini de scaun ȋn timpul unei TonBrx2cȃntǎri solo :

Esti localnic frate ? Ceva vechime ȋn Belgia ai ? De care creștin ești, mai pașnic, mai așezat sau nǎvalnic și ȋn clocot ? Un scurt chicotit și continuare : Cu ce te ocupi aici ? Ce alte pasiuni mai ai ? Pe internet zǎbovești mult ?!

Nu știu de au mai fost note de investigație, atȃta rețin și ȋmi pare cǎ și mai mult de jumǎtate din rǎspunsuri. Cred cǎ mi-au plǎcut, dar mǎ gȃndesc,  mai ales, cǎ dialogul v-ar ajuta sǎ ne cunoașteți mai repede și mai bine decȃt m-aș pricepe eu sǎ vǎ explic.  « Eu am vreo 12 ani de Belgia… » zice primul la care primește rǎspunsul « Vreun an și jumǎtate, lucrez ȋn construcții, nu știu ce pasiuni si hobby-uri aș avea, dar mǎ pasioneazǎ cercetarea Scripturii și pǎrtǎșia frǎțeascǎ, particip la multe ȋntȃlniri cu tinerii și cu frații aici la Elim. Nu știu sǎ rǎspund la asta cu ce fel de creștin, mǎ gȃndeam cǎ mǎ ȋntrebi de-s penticostal, dar aș zice cǎ-s mai asezat, așa, cǎ-s din Bucovina – Pe internet nu umblu. »  Ǎstalalt era din colțul opus de țarǎ, din nord-vest, sǎtmǎrean…

V-aș reda, dragi cititori și un scurt fragment din ȋncheierea predicii fratelui octogenar Iosif Țon revenit dupa 23 de ani ȋn Belgia, ȋmplinitor a 54 de ani de cǎsǎtorie cu distinsa sorǎ Elisabeta, pe care de asemenea am surprins-o și ȋn imagine, dar am uitat vȃrsta exactǎ, concentrat fiind asupra redǎrii exacte ale celor spuse.  Iatǎ-le ȋn cele ce urmeazǎ și vǎ rog sǎ nu ezitati sǎ verificați ȋn ȋnregistrarea de pe site-ul bisericii noastre, cǎ poate am greșit, totuși ceva pe undeva:

« Persoanelor pe care le consiliez ca familii obișnuiesc sǎ le dau urmǎtorul sfat : Sǎ aveți mǎcar o orǎ sǎptǎmȃnal un timp de stare de vorbǎ unul cu altul. Ȋn acest timp sǎ vǎ spuneți nemulțumirile, sǎ vǎ faceți cunoscute așteptǎrile unuia fațǎ de celǎlalt. Și niciunul sǎ nu-și ȋntrerupǎ jumǎtatea din vorbǎ, cǎ e important sǎ vǎ cunosteți continuu. Dar, lucru foarte important, dupǎ ce v-ați spus unul altuia jalbele, apoi sǎ le spuneți tot pe rȃnd ȋn rugǎciune și Pǎrintelui Ceresc. O sǎ aveți mari surprize și o sǎ vedeți cǎ cele mai multe neajunsuri se estompeazǎ tocmai pe loc ȋntre etapele acestei pǎrtǎșii…  Dumnezeul nostru face minuni atunci cȃnd ne bizuim pe brațul Lui ! ».

*****************************

La plecare de la adunare am vrut sǎ colecționez de la cel care mi s-a pǎrut atȃt de entuziast și satisfǎcut de vizita bǎtrȃnuluui pastor, de cuvȃntul lui de predicǎ, esența celor spuse. Asta, deoarece cuvȃntul citit și propovǎduit din Efeseni 5. 18-33 despre Hristos și Biserica Lui, a fost demn de crezare și de folos oricui va stǎrui ȋn el sǎ-l ȋmplineascǎ cu fapta.

Iatǎ ce am aflat :  Taina unirii noastre cu Cristos se ȋntȃmplǎ ȋn patru moduri și etape :

1.         Ȋntruparea Fiului lui Dumnezeu venit la noi,

2.         Venirea noastrǎ la Cristos cu pocǎințǎ și ȋncheind legǎmȃntul slujirii,

3.         Ȋntrepǎtrunderea esenței cristice cu noi prin stǎruirea ȋn Cuvȃntu Lui,

4.         Prin experimentarea pǎrtǎșiei noastre zilnice cu Dumnezeu ȋn ascultare, iar cu aproapeleȋin armonie și iubire. Doamne ajutǎ-ne tuturor ȋn toate – Amin !

Post Scriptum :

Rǎmȃne o posibilitate pentru fiecare dintre cei interesați sǎ confruntați cele ce a reușit reporterul sǎ vǎ relateze, cu cele ce s-au ȋntȃmplat și harul de care ne-am bucurat cu adevǎrat, din arhiva video a site-lui bisericii noastre www.elim-bruxelles.org

Zaharia Bonte

Bruxelles, Belgia

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Lucrarea Bisericii din Calarasi-Romania

HPIM4845Dragi frati si colaboratori,

Biserica Betania din Calarasi va saluta in Numele Domnului Isus.

Ma numesc Engelmann Daniel si sunt pastorul bisericii penticostale Betania din Calarasi, care numara aproximativ 80 membri.  Intr-adevar nu este un loc unde se lucreaza foarte usor. Oamenii nu sunt asa de receptivi la Evanghelie ca in Ardeal spre exemplu, iar situatia economica este de asemenea precara . Multi sunt fara locuri de munca, iar cei care le au sunt prost platiti.

In mijlocul acestor greutati insa, ne bucuram sa va spunem ca lucrarea Domnului creste, atat in oras cat si in judet. De ceva timp am inceput constructia unui nou locas de inchinare, intrucat cel vechi devenise neincapator. De fapt, viziunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o este cea a unui centru crestin multifunctional. Avem in minte mai multe proiecte pe care dorim sa le initiem sau sa le dezvoltam in noua cladire.

Pe langa sala de adunare, dorim sa folosim noua cladire pentru a incepe o gradinta crestina insa nu doar pt copiii nostrii. Acest proiect va fi si unul evanghelistic.

De asemenea, ne gandim in a pune bazele unei miniclinici PROVITA, in 5.Ne apropiem de placacadrul aceleasi cladiri. Avortul este una din marile probleme ale Romaniei, iar tara noastra are mare nevoie de schimbare in acest domeniu. Prin aceasta miniclinica, vom oferi in primul rand consiliere pre si postavort, dar si educatie sexuala sanatoasa, crestina, tinerilor care ne solicita ajutorul. Ne gandim serios sa patrundem cu acest proiect si in scolile si liceele din Calarasi. Ne-am dori sa putem avea si un cabinet ginecologic dotat cu ecograf, teste de sarcina si posibilitati de consultatii.

O alta problema specifica orasului nostrum este numarul mare de persoane alcoolice. (un ziarist la numit “orasul celor 200 de carciumi” – la un nr de 60 000 de locuitori).  De aceea, un centru de dezalcolizare este pe inima noastra, pt a oferi acestor oameni un program de consiliere si chiar adapost temporar (unii sunt homeless).

Pe langa acestea, avem o lucrare intre turcii tigani dintr-un cartier al orasului, unde functioneaza si o gradinita pentru acesti copii, cat si un program de afterschool.

Suntem implicatii in plantare de biserici in judetul Calarasi cat si in sustinerea bisericilor déjà existente, mai ales din zona rurala.

Constructia cladirii am impartit-o in doua etape. Am ajuns la rosu cu prima jumatate si ne oprim deoarece resursele noastre financiare s-au epuizat. Urmeaza sa lucram la instalatiile electrice, de apa si de incalzire, iar apoi la finisajele interioare cand vom avea cu ce sa le facem. Pana acum am investit cam 60 000 de Euro in constructie, insa am mai avea nevoie cam de inca 140.000 de euro pentru a finalize constructia. De aceea apelam la dvs si la toti cei care pot pune umarul la finalizarea acestui proiect, sa ne ajutati cu ceea ce Domnul va pune pe inima. Nevoile sunt mari si orice interventie este binevenita, oricat de mica ar fi. Va invitam sa ne vizitati si sa cunoasteti lucrarea Domnului din Calarasi la fata locului. Ne-am bucura mult sa incepem o colaborare de lunga durata, si nu numai in domeniul financiar. Suntem foarte deschisi pt misionari care sa vina pe termen scurt sau lung si sa se alature unuia dintre proiectele noastre. Sau pt oameni cu experienta care sa echipeze biserica noastra intr-un domeniu sau altul… Cred ca posibilitatile de colaborare sunt vaste, iar daca exista deschidere si din partea dvs, vom putea face impreuna o lucrare de care Cerul sa se bucure.

In cartierul de turciVa multumim anticipat, iar daca mai aveti nevoie si de alte informatii legate de biserica noastra, va stam la dispozitie cu dragoste.

Fiti binecuvantati!

Cu respect

Daniel Engelmann

 

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

O CLIPĂ LA CRUCE – de Liliana Botea (Arizona)

Cu braţele încărcate cu flori, primăvara a coborât uşor pe pământul încăLilianaBotea1 îngheţat şi zgribulit, ascuns sub mantia subţire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieşit să se scalde în lumina palidă a soarelui şi firele de iarbă au început să înverzească.

Grădinile s-au trezit din amorţeală şi au privit cu mirare covoarele de viorele şi brânduşe, lalele şi zambile, frezii care se aşterneau peste pământul rece. Copacii s-au legănat uşor sub atingerea vântului şi-au început să se îmbrace cu muguri proaspeţi. Doar păsările uimite îşi scuturau penele ciufulite, neştiind dacă ar trebui să înceapă să cânte…

Am auzit şi eu şoapta primăverii şi am ieşit în curte s-o întâmpin! Totul în jurul meu se trezea la viaţă, fără zgomot, fără grabă! Natura învia, pregătindu-se să sărbătorească împreună cu oamenii praznicul Învierii Domnului Isus Christos! M-am desprins cu greu din visare şi am încercat să intru în rutina zilei. Gândurile poposeau câteva clipe în prezent, apoi zburau neobosite acasă, în România. Acolo, cei dragi se pregăteau şi ei pentru sărbătoarea Paştelui. Amintirile din vremea copilăriei au rămas adânc săpate în mintea şi inima mea! Parcă auzeam din nou glasul mamei care repeta aceleaşi cuvinte în fiecare an „Să nu uitaţi că duminică Îl sărbătorim pe Christos cel Înviat din morţi. Să nu uitaţi crucea, suferinţele, moartea răscumpărătoare. Să nu uitaţi că Dumnezeu a dat totul, din dragoste pentru fiecare dintre noi! Să nu uitaţi….!” Am plecat să cumpăr cele de trebuinţă. În jurul meu era atât de multă grabă, încât părea că fiecare om aleargă să prindă ultimul tren. M-am întors târziu acasă, bucuroasă că scăpasem de mulţime. Urma să încep pregătirea bucatelor pentru masa de sărbătoare, însă mintea mea se întorcea la acelaşi gând „Să nu uitaţi crucea, suferinţele, Învierea!”

Seara am ieşit în curte să mă odihnesc şi am hotărât să mă duc pentru o clipă la cruce. Gândul a plecat fără şovaială şi s-a oprit pe culmea unui deal pleşuv. Niciun fir de iarbă nu îndrăznise să răsară acolo. Nicio floare nu-şi răspândea acolo parfumul. Pământul era numai bolovani şi pietre. În sufletul trecătorilor erau tot numai bolovani şi pietre. Pe cruce, între doi tâlhari de drumul mare, Isus Christos plătea preţul păcatului meu. Mâinile care au pus fiecare planetă pe orbită, zvâcneau acum prinse în cuiele răstignirii. Picioarele care călătoriseră neobosite, ducând tuturor vestea împăcării cu Dumnezeu, lăsau acum să cadă pe pământ sângele Răscumpărării. Suferinţa era atât de cumplită încât n-o puteai privi fără să te cutremuri. Gândul a plecat îngrozit de acolo şi s-a întors în curtea acoperită de iarbă primăvăratecă. Am fost o clipă la cruce… Apoi a fost noapte…

Dimineaţa Învierii s-a arătat veselă şi plină de pace. În timp ce priveam natura îmbrăcată de sărbătoare, gândul s-a întors la cruce. Nu mai era nimeni acolo. Câţiva trecători plictisiţi îşi cărau poverile pe drumul prăfuit. La poalele dealului, o grădină frumoasă adăpostea un mormânt gol. Pietrele, iarba, florile, vântul spuneau tuturor „A înviat Christos!” Doar Maria mai căuta trupul pentru îmbălsămare, dar cand L-a întâlnit pe Domnul, a văzut şi a crezut. Ne apropiem şi în acest an de sărbătoarea Învierii Domnului Isus Christos. În iureşul pregătirilor, te invit să te opreşti o clipă la cruce. Acolo a fost plătit preţul păcatului tău. Apoi du-te la mormântul gol, priveşte şi crede! Bucură-te căci Christos a Înviat, ca fiecare dintre noi s-avem Viaţă!

CHRISTOS A ÎNVIAT!

 

Liliana BOTEA

Tempe, Arizona, SUA

Paşti, 2013

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

“Habacuc” de Cristian Barbosu – Viziunea unei perspective diferite asupra speranţei şi a bucuriei prin credinţă

fam Barbosu 2013Atunci când vine vorba să scrii despre lucruri spirituale este foarte important să te documentezi, să ştii să comunici şi să ai idei creative. În felul acesta, relaţia dintre autor şi cititor este mult îmbunătăţită şi ambii au în egală măsură beneficii: primul se bucură de roadele muncii sale, cel de al doilea de oportunitatea de a-şi îmbogăţi cunoştinţele, de a se dezvolta în ceea ce priveşte sufletul şi intelectul. Cristian Barbosu, scriitor talentat, cu o bogată practică în ale condeiului, cu o evidentă înclinaţie religioasă, dar şi artistică, izbuteşte cu succes acest lucru în cărţile sale. Autorul este pastorul bisericii “Harvest Metanoia” din Arad şi autorul volumelor „Ce vrea Dumnezeu să ştiu despre viaţa de familie”, „Cele zece porunci”, „Habacuc”, “Cele şapte păcate cardinale” şi  “Obstacole în calea credinţei” (o abordare expozitivă şi apologetică a Evangheliei după Luca) .Cristian este căsătorit cu Anne, originară din Franţa. Împreună au trei fete, Fiona (16), Tara (12) şi Eden (2 ani).

„Habacuc şi Dumnezeu îţi vor deveni prieteni”

Nu este simplu să vorbeşti despre profetul Habacuc. Mai întâi, fiindcă modul în care este scrisă această carte a profetului Habacuc nu este unul atractiv. Iar pe de altă parte, fiindcă subiectul şi întrebările pe care le ridică profetul Habacuc nu se lasă decodificate cu uşurinţă. Pentru a avea o elementară înţelegere a acestei cărţi, este necesară o anumită experienţă spirituală în studiul Bibliei, dar deopotrivă şi o înclinare pastorală din partea celui doritor să cunoască mesajul lui Dumnezeu din cartea profetului Habacuc.  Îmbinând în mod fericit experienţa sa spirituală cu talentul pastoral, Cristian Barbosu izbuteşte în „Habacuc”,  să fie atât cărturarul aplecat asupra sulurilor sfinte, cât şi un îndrumător sufletesc pe calea credinţei. Şi nu întâmplător, Cristian Barbosu chiar reuşeşte să extragă un mesaj viu, sensibil şi aplicabil fiecărui cititor. Chiar de la început, suntem întâmpinaţi cu următoarele cuvinte: „Dincolo de un studiu exegetic, aspectul aplicativ, practic şi personal prevalează, iar Habacuc  şi Dumnezeu îţi vor deveni prieteni, identificându-se cu tine şi problemele tale şi ajutându-te să treci cu bine prin ele. Este o carte pentru minte, pentru inimă, mai ales pentru inimi zdrobite şi frământate, dar şi pentru credinţa zbuciumată a multora dintre noi.”

„Doamne, unde sunt dragostea şi dreptatea Ta?”

De fapt, această carte reuneşte mai multe mesaje predicate de către autor, fapt pentru care putem spune că atunci când o citim, nu facem altceva decât să îl ascultăm pe Cristian Barbosu predicându-ne adevărul din Sfintele Scripturi. Ca formulă de prezentare, volumul este structurat în patru capitole, fiecare conturând o anumită problematică. Astfel, primul capitol are un titlu tulburător prin semnificaţia sa: „Doamne, unde sunt dragostea şi dreptatea Ta?” Mai departe, următorul titlu de capitol este la fel de provocator: „Lasă Dumnezeu păcatul nepedepsit?” Iar după aceea, se pune întrebarea: „Doamne, mai am şanse de scăpare?”, finalul fiind „Habacuc – credinţa”. Cu alte cuvinte, avem un parcurs spiritual, un itinerariu în urma căruia suntem conduşi de la îndoială şi disperare la o credinţă fermă şi neclintită în Dumnezeu.

„O relaţie cu Divinul”

Ca de fiecare dată, Cristian Barbosu nu se limitează doar la citirea şi interpretarea directă a Bibliei, ci adaugă o bibliografie consistentă, ce i-a fost de folos în înţelegerea mesajului cărţii profetului Habacuc. Acest lucru este deosebit de important atunci când studiem Sfânta Scriptură, pentru că putem să aprofundăm mai bine mesajul sfânt, dintr-o perspectivă mai largă, ce presupune obligatoriu, contribuţia unor lucrări de referinţă. În ceea ce priveşte maniera de prezentare, putem remarca modul în care autorul ştie să facă de fiecare dată câte o introducere atractivă, care captează atenţia şi ne dă încredere asupra tratării ulterioare a subiectului. „Umblarea omului cu Dumnezeu implică mai mult decât un simplu crez sau o tradiţie, implică o relaţie cu Divinul, şi nu una platonică, nominală, nici măcar rituală, ci implică o relaţie vie, activă cu Isus, dincolo de religie, dincolo de rutină.”

„Dumnezeu are o perspectivă diferită de a noastră”

De asemenea, pe parcursul prezentărilor pe care le face, autorul trimite la propria sa experienţă, ceea ce dă o notă de autenticitate studiului teologic. Suntem astfel, familiarizaţi cu evenimente cheie din viaţa sa, care l-au determinat într-un fel sau altul să înţeleagă la modul practic mesajul cărţii profetului Habacuc. „Este extraordinar modul în care lucrează Dumnezeu. Când nici nu mă aşteptam, în cele mai bizare şi contrare locuri, prin oamenii cei mai ciudaţi, El a acţionat cu ani înainte de a reuşi eu să înţeleg ceva. De ce? Fiindcă Dumnezeu are o perspectivă diferită de a noastră.”

„Un Dumnezeu drept, sfânt şi iubitor”

Drama profetului Habacuc este de fapt, şi drama noastră, atunci când nu înţelegem ce vrea Dumnezeu să realizeze cu noi şi cu viaţa noastră: „Habacuc era debusolat, şocat şi copleşit. Nu putea împăca atributele lui Dumnezeu, drept, sfânt şi iubitor, cu realităţile pe care le vedea în jurul său. Ceea ce vedea nu se potrivea cu ceea ce credea, cu ceea ce ştia despre Dumnezeu.”

„Dumnezeu este prezent oriunde şi oricând”

Dar trecând dincolo de această disperare, profetul Habacuc ajunge în urma unei experienţe revelatoare, să înţeleagă relaţia cu Dumnezeu dintr-o perspectivă diferită, făcând tranziţia de la tristeţe la bucurie. „Bucuria în încercare pare un concept anormal pentru omul firesc, omul care nu poate înţelege cum de un credincios adevărat poate să stea liniştit în mijlocul furtunii. Aici nu este vorba despre fanatism, ci despre credinţa că Dumnezeu este prezent oriunde şi oricând. El vede totul, ştie totul şi este interesat de fiecare dintre noi, fiindcă ne iubeşte.” Marea diferenţă este conferită de trecerea la o relaţie vie cu Dumnezeu, care se concretizează într-o experienţă plină de viaţă, de bucurie şi împlinire, indiferent de încercare.

Octavian D. Curpaş

Phoenix, Arizona

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)