Între lege şi fărădelege

„Cele şapte păcate cardinale”, Cristian Barbosu, Arad, Carmel Print, 2010, 291 p.7PacateCardinale

Se poate constata în ultima vreme, o creştere a interesului pentru aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, la problemele concrete ale vieţii de zi cu zi. Putem spune că într-un fel sau altul, există nevoia unei redefiniri a creştinismului, în mod deosebit prin realizarea unei apropieri semnificative de problemele cu care ne confruntăm şi la care avem nevoie de o rezolvare autentică. Nu întâmplător, numeroase cărţi de psihoterapie creştină au fost editate şi în limba română, încercând să formeze sau chiar să educe gustul cititorilor în ceea ce priveşte această abordare oarecum neconvenţională în studierea Sfintelor Scripturi.

Cartea „Cele şapte păcate cardinale”, scrisă de pastorul Cristian Barbosu, ne călăuzeşte în lumea fascinantă a înţelegerii mecanismelor de natură sufletească ce stau la baza diferitelor devieri de comportament şi de caracter, descrise simbolic prin noţiunea de cele şapte păcate: mândria, mânia, îmbuibarea, lăcomia, pofta, invidia, apatia.

Cristian Barbosu este păstorul bisericii Metanoia Arad (www.bisericametanoia.ro). Acesta s-a născut la Arad şi a urmat trei şcoli teologice, absolvind (BA) Moody Bible Institute în 1995, Dallas Theological Seminary (ThM) în 1999, şi Trinity Evangelical Divinity School (PhD) în 2009.

Cristian este căsătorit cu Anne, originară din Franţa şi împreună au doua fete, Tara (8 ani) şi Fiona (12 ani). Printre hobby-urile sale se numără cărţile şi muntele. Cristian Barbosu este autorul volumelor „Ce vrea Dumnezeu să ştiu despre viaţa de familie”, „Cele zece porunci”, „Habacuc”, etc.

Idolii inimii

Clasificarea celor şapte păcate are o istorie mai lungă, ce datează din vremea Evului Mediu, fiind într-o mare măsură legată de teologia romano-catolică a vremii. De-a lungul timpului, această sumă de şapte păcate a fost preluată şi de alte curente religioase, dar şi de artă, în speţă de literatură şi film. Este un lucru deosebit faptul că autorul aduce şi în România, într-o versiune modernă, noţiunea celor şapte păcate.

„În istoria bisericii, s-au identificat şapte păcate cardinale sau păcate de rădăcină, stări spirituale ce generează o mulţime de alte păcate în viaţa unui om. Aceste păcate rup relaţii, înşeală, înlănţuie şi mint, distrugând vieţi şi destine. Mulţi nu le bagă în seamă, dând vina pe temperament, obiceiuri, trecut, circumstanţe – ele fiind însă idoli ai inimii, probleme spirituale adânci, cu multe implicaţii şi consecinţe grave.”

Îmbinând cu talent experienţa pastorală cu aceea de pedagog şi psiholog creştin, autorul reuşeşte să trateze într-un mod original şi axat pe studiul biblic, aceste şapte păcate, schiţând şi eventualele remedii ce se pot aplica. Noutatea acestei cărţi constă în faptul că în loc să se rezume doar la o expunere a celor şapte păcate fundamentale, Cristian Barbosu ne pune în faţă şi diferite chestionare de evaluare, ceea ce o transformă practic, acest volum într-un manual, bazat pe întrebări şi discuţii.

„Fiecare trece pe aici”

În acelaşi timp, inserarea unor studii de caz alături de prezentarea diferitelor învăţături biblice generează o atmosferă de prospeţime care atrage pe cititor şi fixează foarte bine noţiunile ce sunt expuse.

„Puneţi-vă centurile de siguranţă, fiindcă astăzi vom trece printr-o zonă de turbulenţă maximă, intrăm pe teritoriul unui păcat care probabil face cele mai multe ravagii printre tineri, dar nu numai. Fiecare trece pe aici, de cel puţin de câteva ori în viaţă. Unii ajungem răniţi, alţii zdrobiţi, puţini sunt victorioşi, dar mulţi căzuţi, chiar omorâţi de acest păcat teribil de puternic, de sălbatic, universal: pofta.”

„Cele şapte păcate cardinale”, o carte vie şi atractivă

CristiBarbosuAvând certe calităţi de povestitor, Cristian Barbosu reuşeşte să capteze atenţia şi să o menţină de-a lungul întregii cărţi, cu o adresabilitate maximă în rândul potenţialului public cititor. Din acest punct de vedere, putem spune că nu avem de-a face cu o carte scolastică şi nici cu limbajul de lemn religios, ci cu o carte vie, plină de dinamism, atractivă, pe care dacă începi să o citeşti, cu greu o vei mai lăsa din mână până nu o parcurgi în întregime.

Dincolo de a da sfaturi „moralizatoare” sau de a genera o atmosferă de predică, discursul autorului se îmbracă în tonalităţi asemănătoare momentelor în care ai sta de vorbă cu cel mai bun prieten al tău. Această calitate deosebită a lui Cristian Barbosu de a se apropia cu înţelegere şi dragoste de cei pentru care lucrează în calitate de pastor, se transferă şi asupra relaţiei dintre el şi potenţialul cititor.

Iubirea nu este o stare, ci o acţiune

„Nu poţi spune Îl iubesc pe Dumnezeu, dacă nu faci nimic să-ţi demonstrezi iubirea. Iubirea, biblic vorbind, nu este o stare, ci o acţiune. Când ştii că există un păcat de care trebuie să te eliberezi şi ştii că acel păcat Îl răneşte pe Dumnezeul pe care tu îl iubeşti, ce faci? Ce iubeşti tu de fapt? Pe cine iubeşti? Păcatul sau pe Dumnezeu?”

Prin astfel de cuvinte, autorul ne conduce către un punct de decizie în care să abandonăm aceste şapte păcate, precum şi ceea ce decurge din ele, având drept fundament iubirea pe care ar trebui să o dovedim faţă de Dumnezeu. Astfel, „Cele şapte păcate cardinale” se constituie ca o pledoarie convingătoare pentru transformarea interioară pe care Dumnezeu doreşte să o realizeze prin intermediul Cuvântului Său. Am putea spune că autorul, coborând de la înălţimea amvonului, vine în întâmpinarea fiecărui om dispus să asculte, să privească, să creadă şi să acţioneze în direcţia eliberării de sub jugul unor păcate care altfel l-ar distruge atât pe el, cât şi pe cei din jurul său.

Octavian D. Curpaş

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

“Pro Vita a salvat viaţa a numeroşi bebeluşi”. Interviu cu Iosif Belea, directorul unei clinici creştine din Braşov

iosifAl şaptelea din cei doisprezece copii (şase fete şi şase băieţi) ai unei familii de creştini evanghelici, Iosif Belea a văzut lumina zilei pe 30 aprilie 1971, în Haţeg, judeţul Hunedoara. Mama i-a fost cel mai bun profesor şi tot ea i-a deschis încă din copilărie gustul pentru ştiinţă şi informaţie. Iosif, care a studiat teologia la Bucureşti, psihologia la Cluj şicomunicare şi relaţii publice la Braşov, este în prezent, directorul clinicii Pro Vita din acest oraş. Înfiinţată în anul 2000, Pro Vita oferă sub garanţia confidenţialităţii, ajutor specializat adolescentelor gravide şi persoanelor dezavantajate social, împletind asistenţa medicală cu consilierea într-o abordare creştină. Dacă faci parte din categoria viitoarelor mame fără perspectivă, Pro Vita te ajută să lupţi pentru tine şi pentru copilul tău, te învaţă să ai încredere în oameni şi îţi recomandă pacea şi liniştea sufletească până şi în cele mai dificile situaţii.

– Cum ai luat decizia de a urma Facultatea de Psihologie şi de ce te-ai orientat spre acest domeniu?

– Cu toate că prima mea vocaţie este teologia, de altfel, am şi fost timp de trei ani, asistent universitar la Universitatea Biblică din Bucureşti, a doua dimensiune vocaţională rămâne în cazul meu, psihologia, care se doreşte a fi componenta pragmatică a teologiei, în societatea contemporană. M-am orientat sau mai corect spus, am fost asistat şi orientat de Dumnezeu spre aceste domenii, care se pliază perfect pe textura mea lăuntrică.

– Cum ai descrie, în câteva cuvinte, anii de studenţie?

– Anii studenţiei reprezintă o perioadă de referinţă pentru mine. Aş putea să afirm că din perspectivă umană, viaţa mea a cunoscut două etape – înainte şi după facultate, desigur, până în 2001 când m-am căsătorit. Tot ce s-a întâmplat după acest eveniment, ţine deja, de o a treia fază.

– Cu ce gânduri ai absolvit facultatea şi ce planuri aveai, ca proaspăt licenţiat?

– Ca proaspăt licenţiat mi-am dorit să fiu totalmente la dispoziţia lui Dumnezeu şi să fac doar voia Lui.

– Care a fost traiectoria ta de după absolvire până în momentul când ai devenit directorul clinicii Pro Vita?

– Dumnezeu m-a ajutat să înţeleg în ce direcţie dorea sămă îndrept, iar faptul că am acceptat să coordonez Clinica Pro Vita reprezintă o schimbare de paradigmă, deoarece în perioada studiilor teologice nu m-am gândit la aşa ceva. Împreună cu soţia, medic specialist de medicină internă, am deschis încă o organizaţie, PROLIFE INTERNATIONAL, pe care aş defini-o ca pe o nouă componentă a aceleiaşi viziuni.

– Cine a avut ideea unei astfel de clinici?

– Am colaborat mai întâi cu o altă fundaţie din Braşov, după care am stabilit contactul cu Clinica Pro Vita din Cluj, prin urmare, Pro Vita Braşov s-a constituit ca una dintre filialele acesteia, celelalte două aflându-se la Bucureşti şi Târgovişte.

– Ce ne poţi spune despre facilităţile pe care le oferiţi (furnizori, pacienţi, cabinete, etc.)?

– La ora actuală, ProVita oferă medicamente, servicii şi consultaţii medicale generale şi de urologie, ajutor material, dar şi consiliere. Furnizorii noştri sunt alte fundaţii caritabile din judeţul Braşov, persoane fizice, organizaţii particulare sau oricine doreşte să facă donaţii.

– Cine poate să facă parte din personalul ProVita? Există şi voluntari care îşi oferă serviciile aici?

– Orice persoană specializată are toate şansele să intre în echipa noastră. Desigur că lucrăm şi cu voluntari, mai ales atunci când vine vorba de publicitate, traduceri sau diverse acţiuni în şcoli. De asemenea, aş dori să menţionez că staff-ul ProVita ia parte la conferinţele Pro Life.

– Cât costă serviciile ProVita?

– Nu toate serviciile oferite de Pro Vita costă, de exemplu, consilierea şi testul de sarcină sunt la liber. Pentru consultaţiile medicale generale şi de urologie, pacienţii trebuie să scoată din buzunar 25 de lei. De gratuitate beneficiază doar cei din staff, voluntarii şi rudele de gradul I ale acestora, iar ajutor material primesc în mod special, persoanele nevoiaşe.

– Care sunt criteriile în funcţie de care se stabilesc tarifele?

– Tarifele sunt stabilite sub nivelul preţurilor practicate de celelalte cabinete medicale, tocmai pentru a asigura un grad de accesibilitate cât mai mare al pacienţilor.

– Cum vă promovaţi?

Facem publicitate stradală, folosind fluturaşi şi panouri publicitare.

– Aproximativ câte persoane trec anual, pragul clinicii, ce vârstă auşi din ce categorii sociale fac parte?

– În 2008, ne-au vizitat în jur de opt sute de persoane, în marea lor majoritate din pături sociale sărace sau de mijloc, începând cu adolescente de 15 – 16 ani până la bătrâni de 75 – 80 de ani.

– Ce ajutor specializat le oferiţi celor care apelează la sprijinul ProVita ?

– Pacienţii noştri beneficiază de ajutor specializat, după caz, având la dispoziţie un psiholog, un medic internist şi un urolog.

– Poţi să ne enumeri şi să ne descrii pe scurt, câteva din cele mai importante cursuri, programe, proiecte, etc. desfăşurate în 2008?

– “Şcoala mamei” se adresează mămicilor care sunt invitate să participe la discuţii pe diferite teme medicale, psihologice sau nutriţioniste, despre creşterea copiilor ori afecţiunile specifice vârstei. De asemenea, în liceele din judeţul Braşov, s-a desfăşurat şi continuă să se desfăşoare un alt proiect, prin care se urmăreşte promovarea unor valori educaţionale privind bolile cu transmitere sexuală, sarcina şi avortul. Cu ocazia Crăciunului, copiii nevoiaşi şi bătrânii din judeţul Braşov s-au bucurat de cadouri, prin “Maranatha”.

– Ce rezultate s-au obţinut în toţi aceşti ani de când funcţionează ProVita?

– ProVita a salvat viaţa a numeroşi bebeluşi, a ajutat moral şi financiar persoane în nevoie şi nu în ultimul rând, a oferit o Evanghelie şi a vorbit despre mântuire celor aflaţi departe de Hristos.

– Ce urmează în 2009 la ProVita?

– În 2009, dorim să continuăm ce am început în 2008 şi totodată, să demarăm un proiect de pregătire pentru naştere, prin care să oferim suport şi informaţii medicale, psihologice şi fizice viitoarelor mămici. De asemenea, ne propunem să implicăm mai mulţi voluntari în activităţile noastre.

– ProVita asigură asistenţă doar pe termen scurt sau există şi programe de durata ?

– Pro Vita asigura asistenţă atât pe termn scurt cât şi pe termen lung, însă totul depinde de deschiderea pacienţilor.

– Care sunt componentele esenţiale ce asigură succesul unei astfel de clinici?

– La Pro Vita, oamenii şi educaţia continuă reprezintă ingredientele de bază în asigurarea succesului. Nimic nu estemai important aşadar, decât să îţi formezi un colectiv dedicat lucrării, gata oricând de sacrificiu, dar şi dispus să investească în pacienţi şi în resurse şi care să împărtăşească aceleaşi valori creştine şi să dorească să se specializeze şi să îşi împrospăteze cunoştinţele.

Aţi mai avut şi eşecuri? Cât de mulţumiţi sunt pacienţii de ceea ce găsesc aici?

– N-aş putea vorbi de eşecuri, însă fără îndoială că este loc de mai bine. În general, pacienţii se declară mai mult decât mulţumiţi.

– Cum arata o zi obisnuita pentru tine?

– Să spunem că destul de încărcată, deşi mă lupt să scap de rutină, de rugină şi de ruină.

– Te-ai confruntat cu provocări de cand eşti director la ProVita?

– Aproape fiecare zi aduce cu sine o serie de provocări, însă printre cele mai dificile se numără resursele.

– Ce satisfacţii ai avut?

– Multiple, mai ales atunci când vezi că Dumnezeu mai salvează prin tine încă o viaţă.

– Ce anume îşi doresc cei din staff de la tine?

– Cred că în special să le fiu un exemplu în orice domeniu.

– Este solicitantă munca într-o asemenea clinică, impune şi sacrificii?

– Dostoievski spunea că de Dumnezeu terbuie să te apropii în stare de jertfă, iar eu subscriu acestei afirmaţii.

– Este ProVita o clinică creştină?

– Desigur, tot ceea ce oferim aici are o tentă creştină, mai ales în ceea ce priveşte consilierea sau testele de sarcină.

– Cum împletiţi asistenţa medicală cu elementul religios?

– Pacienţii au acces la broşuri şi reviste cu teme creştine, pe care le pot studia, în funcţie de opţiune, în sala de aşteptare sau acasa.

– Ai văzut minuni de când lucrezi aici?

– Viaţa poate fi trăită clipă de clipă ca o minune sau ca o normalitate. Personal, am ales prima variantă.

– În ce măsură a rezistat ProVita prin credinţă?

– Noi am fost învăţaţi de Dumnezeu să trăim numai prin credinţă.

– Din experienţa de până acum, în calitate de director al acestei clinici, ce recomandări le-ai face celor care au deschis deja sau intenţionează să deschidă o astfel de clinică?

– Să se roage şi să acţioneze crezând în Dumnezeu.

– Rezumând, ce etape a parcurs până în prezent ProVita si ce a mai rămas de făcut ?

– Nu cred că greşesc dacă afirm că Pro Vita s-a născut, a murit şi a reînviat. În prezent, ne dorim o explozie de potenţial, care va fi posibilă doar în măsura în care şi alţii vor spune « da , vreau să fiu parte integrantă din această minune divină numită Pro Vita ».

– Care au fost impresiile cu care ai plecat din Arizona?

– Excepţionale, păcat că nu am stat acolo decât două zile, pe care oricum, le-am dedicat slujirii în biserică.

– Ai în plan un parteneriat ProVita cu o clinică din AZ sau din State?

– Din nefericire, deocamdată nu se pune problema de aşa ceva, pentru simplul fapt că încă nu am întâlnit oamenii potriviţi, dar cred că la timpul hotărât, Domnul mi-i va scoate în cale şi parteneriatul de care vorbeaţi va deveni posibil.

– Ce altceva ai dori să le mai impărtăşeşti cititorilor noştri?

– Îi rog să îşi amintească de faptul că în 1989, imediat după Revoluţie, România a trecut dintr-un ghetou comunist într-o junglă de libertinaj şi haos. Astfel, după o anestezie morală ce a durat nici mai mult nici mai puţin de cincizeci de ani, reflexele de normalitate ale demnităţii românului tind să ţină de domeniul arheologiei morale. În acest context, noi, creştinii, suntem chemaţi nu numai să dăm o luptă permanentă împotriva acelor realităţi care încearcă să mutileze chipul lui Dumnezeu în om, dar să şi promovăm valorile eterne ale Împărăţiei Sale.

Nu trebuie să ne sperie criza mondială, ci acum mai mult ca oricând, să ne cristalizăm convingeri biblice sănătoase, să ne încredem din toată inima în Domnul şi să nu uităm că El este proslăvit în noi dacă noi ne găsim plăcerea în El.

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Biserica Ekklesia din Phoenix, Arizona intră în atmosferă de nuntă în noua clădire

EkklesiaChurchSâmbătă, 23 februarie 2013, conaţionalii care compun cea mai tânără comunitate de credincioşi penticostali din diaspora română din Phoenix, Arizona, s-au închinat pentru prima dată lui Dumnezeu în noul locaş, remodelat în întregime şi pregătit pentru a găzdui viitoarele întruniri ale bisericii EKKLESIA.
017Desfăşurarea serviciului divin în noua clădire s-a suprapus unui alt eveniment, care a polarizat prezenţa unui număr şi mai mare de participanţi: ceremonia de căsătorie a doi tineri – Paul Magda şi Larisa Vălean – din California, respectiv Arizona.
Atmosfera creată a exprimat o reală stare de mulţumire şi bucurie, bazată pe încredinţarea totală în călăuzirea şi ocrotirea primită din partea lui Dumnezeu. Exclamaţia împăratului David, din Psalmul 30, dedicată sfinţirii Casei Domnului şi-a regăsit cu prisosinţă ecou în sufletele celor prezenţi la acest eveniment: “Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat… Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt!”

Alături de Dorel Micula, unul din pastorii bisericii EKKLESIA care a condus serviciul divin, la eveniment au fost prezenţi pastorul Moise Gaode de la biserica Maranata din Sacramento şi pastorul Dorin Druhora de la biserica Emanuel din Los Angeles, ambii fiind însoţiţi de mai multe familii din California.
Participarea tinerilor la desfăşurarea programului, prin cântări în grup, solo şi poezii a OLYMPUS DIGITAL CAMERAîntregit programul de laudă şi închinare. Mesajele celor doi pastori, Moise Gaode şi Dorin Druhora, în concordanţă cu dublul eveniment, au reliefat cu claritate necesitatea prezenţei lui Dumnezeu în familii, în bisericile creştine şi în toate sferele sociale.

“Absenţa prezenţei lui Dumnezeu în orice domeniu de activitate şi relaţionare constituie cea mai mare tragedie a existenţei omului”, a concluzionat Rev. Dorin Druhora, referindu-se la
evenimentele care au urmat căderii omului din gradina Eden. (Cartea Genesa 3)
Într-o notă de profundă bucurie şi optimism, la sfârşitul celor trei ore de sărbătoare, toţi cei prezenţi, estimaţi la aproximativ 250 de suflete au mulţumit prin rugăciune pentru “simţirea” prezenţei reale a lui Dumnezeu la acest dublu eveniment.
Ceremonia oficială de inaugurare a bisericii EKKLESIA se va desfăşura prin harul lui RaduOpreaAZDumnezeu la o dată apropiată.

Radu Oprea

Glendale, Arizona

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Tipuri de afilieri in Uniunea Penticostala Romana din SUA

uniuneSpuneam intr-un articol recent despre Amestecul Uniunii Penticostale Romane in treburile interne a Bisericilor si modul in care Uniunea Penticoastala afiliaza Biserici fara acordul lor. Sunt constient ca nu multi au reusit sa intre adanc in aceste lucruri si tocmai de aceea nu pretind ca ele  sa fie intelese intr-un timp scurt. Pe de alta parte, cei mai multi dintre noi le intelegem mai bine cand trecem prin ele si ne afecteaza intr-un mod sau altul.

Uniunea Penticostala Romana inca isi cauta identitatea si inca nu stie ce vrea. Pe   paginile Calendarului propriu din  2011 gasim Lista Bisericilor care fac parte din “Uniunea Penticostala Romana”. Aceasta inseamna ca s-au afiliat intr-un fel sau altul. Din pacate nu toti pastorii din Uniune  recunosc afilierea. Cu toate acestea , “ Statutul de Funcţionare  al Consiliul Pastoral al Convenţiei” ne lumineaza in sensul acesta: (Statutul) “se constituie din liderul fiecarei organizaţii penticostale române (Assemblies of God, Church of God, Uniunea Penticostală Română), la care se adaugă câte patru păstori reprezentanţi ai acestor organizaţii, numiţi de liderii lor. De asemenea, liderii organizaţiilor sus-menţionate, de comun acord, vor invita un reprezentant din cadrul bisericilor române neafiliate. Deci, doar Bisericile care nu au reprezentanti in cele trei organizatii penticostale romane , respectiv  “Assemblies of God”, “Church of God” si Uniunea Penticostalaa Romana sunt neafiliate. In rest sunt toate.

Desi, cu mai multi ani in urma, ei spuneau ca numai lucratorii din Biserici  sunt membri in Uniune, iata ca se poate  dovedi foarte usor  ca sunt si Biserici afiliate cu aceasta organizatie. Astfel ca exista mai multe forme de afiliere:

1 ) Afiliere cu “acte in regula”

Aici am sa va dau un exemplu concludent si anume Biserica Bethel din Dallas, statul Texas. Aceasta Biserica a venit cu “cartile pe fata” si recunoaste afilierea, si implicit, si “partasia” la care fac referire conducatorii organizatiei. Acest lucru sta consemnat chiar in Statutul lor:

“Art. 1.3 Biserica Bethel a aderat la Uniunea Penticostala Romana din SUA si Canada. Poate sa devina membru al Uniunii, orice slujitor ordinat cu domiciliul in SUA sau Canada,

neapartinator altor organizatii religioase si care se bucura de o reputatie intr-o biserica penticostala locala, care detine acte sau marturii referitoare la ordinarea sa, care este de acord cu statutul Uniunii si care detine referinte bune de la pastorul principal sau de la alti membrii ai Uniunii si care accepta si semneaza Codul de Comportament etico-moral al Uniunii.

Art. 1.4 Slujitorii acceptati de catre conducerea uniunii, vor primi legitimatie de slujitor ordinat dobandind si calitatea de membru al uniunii cu drept de vot.

Art.1.5 Toti membrii bisericilor deservite de slujitorii care sunt membrii ai Uniunii Penticostale Romane, se bucura de drepturile de membru ale organizatiei dar fara dreptul de a fi alesi in functii.”

2) Afiliere “mascata”

Aceasta afiliere este numita “partasia”.

In Statutul Uniunii ni se explica foarte clar cum o Biserica devine membra, deci afiliata, a uniunii desi nu opteaza pentru aceasta asa cum am vazut la punctul 1)

“Secţiunea 3.4           Toate bisericile locale şi membrii lor, deservite de slujitorii membri ai Uniunii Penticostale Române, se vor bucura de asemenea de toate drepturile de membri ai organizaţiei cu excepţia acelor drepturi care sunt aplicabile doar Slujitorilor Ordinaţi.”

Deci, cu alte cuvinte, Bisericile sunt afiliate automat, chiar daca nu exista nici un document legal semnat in sensul acesta, prin slujitorii din Bisericile lor care sunt membrii in Uniunea Penticostala Romana. Cu toate acestea, pastorii acestor Biserici spun “sus si tare” ca Bisericile lor nu sunt afiliate. Oare?

Iata ce spunea presedintele Uniunii intr-un interviu recent,  citez : “În timp ce bisericile îşi păstrează autonomia, renunţă totuşi la o stare de independenţă totală, şi intră sub autoritatea mărturisirii de credinţă penticostală, în timp ce slujitorii bisericii dau socoteală, şi pot fi traşi la răspundere în faţa unui for superior;”

Deci prin aceasta “partasie” oferita de aceasta organizatie, Bisericile Penticostale independente isi pastreaza doar autonomia administrativa si o pierd pe cea ecleziastica sau clericala. Slujitorii acestor Biserici se raporteaza acum la un “for superior” care le va coordona activitatea . Cu alte cuvinte Uniunea Penticostala Romana poate conduce toata activitatea ecleziastica din Bisericile independente fara ca membrii acestora sa opteze pentru aceasta. Interesant , nu?

Alte articole pe aceeasi tema :

Cogresul Uniunii cosmetizat Uniunea … in deriva? Corporatia “Uniunea Penticostala…sub acoperire Amestecul Uniunii Penticostale In “treburile interne” ale Bisericilor locale Unionizarea fortata a Bisericilor Penticostale Independente din America De unde a aparut un “cult penticostal” In Statele Unite ale Americii si Canada? Incredibil! Uniunea Penticostala afiliaza Biserici fara acordul lor?!…”Cutremur” in Bisericile Penticostale din America Practici comuniste in “bisericile noastre”

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Citim Biblia, cât de des o facem?

“La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”octavian

Evanghelia lui Ioan, 1.1

Se spune că dacă ajungi la Paris vei fi întrebat ce studii ai. Dacă te afli în Londra, lumea va dori să pună întrebări referitoare la originea ta, va dori să afle din ce arbore genealogic te tragi, dacă eşti de neam nobil sau nu. Dacă ajungi la Washington, întrebarea preliminară va fi: câţi bani ai?

Dincolo de aceste expresii ale curiozităţii umane care pe alocuri se interferează în cele trei ţări, dar şi în alte părţi ale lumii, rolul educaţiei rămâne unul decisiv, atât în Europa, cât şi în Statele Unite.

Dar oare câţi “curioşi” din lumea aceasta mare şi atât de diferită ca structură umană, concepţii, tradiţii, cultură sunt interesaţi dacă tu, ca individ, ai printre preocupările cotidiene şi una legată inexorabil de latura spirituală a existenţei, citirea şi studiul Bibliei? Şi nu fac referire la un studiu specializat, academic, ci la o interpretare primară şi extragerea esenţei din cartea de căpătâi a omenirii.

Potrivit unui clasament întocmit de către societatea “Barna Group” (care-i defineşte ca “Bible-minded” pe cei care citesc Biblia, cel puţin săptămânal), oraşul Phoenix se află pe unul dintre ultimele locuri în ceea ce priveşte citirea Bibliei. Ziarul “The Huffington Post” relata că statisticile obţinute în urma studiului de cercetare efectuat prin intervievarea unui număr de 42.855 de persoane (în perioada 2005-2012), au dezvăluit faptul că doar 17% dintre locuitorii metropolei arizoniene cunosc bine Biblia şi încearcă să-şi ghideze viaţa potrivit preceptelor enunţate în ea.

Oraşele Knoxville şi Chattanooga (din statul Tennessee) se află pe primul loc în clasament, cu ponderea cea mai însemnată în rândul americanilor care nu uită să citească Biblia, măcar o dată pe săptămână.

Georgy Fedorovich Morozov, referindu-se la însemnătatea cărţilor şi a cititului, afirma: „Cartea reflectă ca o oglindă lungul şir de secole al vieţii omenirii, istoria luptei sale pentru existenţă, pentru un viitor mai luminos, suferinţele, bucuriile, înfrângerile şi biruinţele sale toate. Iubiţi cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât mai mult. Cartea ne este prieten credincios, de nădejde.”

La început a fost Cuvântul? Da, dar ce simbolizează acum Cuvântul într-o societate? Ce putere poate să aibă asupra lumii acesteia pline de neprevăzut şi de anomalii? Fără a cădea în latura habotniciei, dar privind cu luciditate spre acest aspect existenţial sensibil, trebuie să recunoaştem că pentru lumea în care trăim, cu bunele şi mai puţin bunele ei deopotrivă, înţelepciunea Cuvântului Biblic şi învăţămintele desprinse din el sunt pârghii şi ghidaje de o valoare nebănuită în planul existenţial al umanităţii.

Octavian D. Curpaş Phoenix, Arizona februarie 2013

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Nicolae Moldoveanu – Dor şi gând

“Nicolae Moldoveanu (n. 3 februarie 1922 în comuna Movileni, județul Tecuci,nicolae-moldoveanu-1 actualmente Galați – d. 12 iulie 2007Sibiu) a fost un compozitor, poet și scriitor creștin român.

Viata și lucrarea lui s-au defășurat, în cea mai mare parte, în perioada dictaturii comuniste din România, perioadă ostilă manifestărilor artistice cu caracter creștin. În 1959 a fost închis și condamnat la 12 ani de muncă silnică, confiscarea averii și 10 ani degradare civică pentru “compunerea de cântări religioase și propagandă religioasă”.

A compus peste 8000 imnuri și cântări duhovnicești, incluse într-o măsură semnificativă în repertoriile și cărțile de imnuri ale majorității bisericilor evanghelice din România, precum și ale mișcării Oastea Domnului…” Citeste mai mult

Alte Surse :

http://thegospelcoalition.org/blogs/trevinwax/2011/04/25/break-my-plans-a-tribute-to-nicolae-moldoveanu/

http://istorieevanghelica.ro/2010/09/11/wurmbrand-despre-nicolae-moldoveanu/

http://www.naxos.com/person/Nicolae_Moldoveanu/30590.htm

http://www.crestin.ro/muzica.php

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)