Creșterea penticostalilor

29th July, 2010

Dincolo de tot ceea ce s-a scris și se va mai scrie despre perioada comunistă, un lucru este cert: penticostalii s-au înmulțit mai mult decât oricare dintre grupările neoprotestante din România. Discutam cu un distins domn profesor care a făcut stadii serioase de cercetare în arhivele CNSAS și a obținut titlul de doctor cu o lucrare pe tema comunismului. Dumnealui se întreba mirat care a fost cauza acestei creșteri. După cum ați putut vedea și în luna care s-a scurs de la lansarea blogului, istoria noastră nu este una imaculată.

Rămâne așadar întrebarea: Care a fost cauza creșterii numărului de credincioși penticostali din România în perioada comunistă?

Capacitatea liderilor de a evita compromisul? Proclamarea cu autoritatea a Evangheliei? Mă tem că nu… În 1967, așa cum veți vedea din analiza efectuată de Ministerul Cultelor, penticostalii erau pe locul 9 în țară ca număr de credincioși (38.766), cu mult în urma baptiștilor (55.842) și cu puțin înaintea adventiștilor (34.032) și a creștinilor după Evanghelie (20.401). La raportul dintre numărul credincioșilor și păstorii aflați în funcție, creștinii după Evanghelie și adventiștii stăteau mai bine. După Revoluție, în 1992, cifrele arătau o situație radical diferită: penticostalii erau (220.824), urmați de baptiști (109.462), de adventiști (77.546) și de creștini după Evanghelie (49.963).

Având în vedere descoperirile șocante din arhive, am căutat să înțeleg care a fost cauza creșterii bisericii penticostale din România. Am dedicat în carte un capitol Bisericii biruitoare. Este partea care a balansat tot ceea ce am descoperit în arhive. Este o poveste care trebuie spusă și pe care, din păcate, generația noastră nu a cunoscut-o decât în mică măsură. Până la apariția cărții, vă invit să vă exprimați opiniile pe acest subiect care știu că a incitat discuții îndelungi. Dacă se poate să facem aceasta cu decență, fără înțepături sectare (uite că se potrivește și termenul ăsta undeva!), cu atât mai bine.