“Se aud tot mai multe voci care pomenesc despre existenta unei crize prin care trece crestinismul romanesc de astazi, atat in bisericile traditionale cat si in mai noile biserici evanghelice care deschideau veacul XX cu o renastere spirituala in tara noastra. Poate ca semnele crizei se vad mai pregnant la acest inceput de mileniu trei, dupa cei …ani de la eliberarea de sub jugul comunist, perioada in care era nevoie sa se produca adevarata revolutie a neamului: o revolutie spirituala. Lucru care nu s-a intamplat, din pacate, si sunt atat de putine voci care sa afirme ca asta e singura sansa a neamului romanesc (ne putem aduce aminte aici ca perioada de glorie a societatii romanesti din perioada interbelica a fost deschisa si a avut la baza nu reforma economica, ci o renastere spirituala crestina a poporului).
Discutia despre existenta unei crize crestine in Romania imparte interlocutorii unui posibil dialog legat de acest subiect in mai multe categorii: unii care sunt de acord ca trecem printr-o criza, altii care nu sesizeaza a fi vreo problema, iar altii care intra in panica gasirii unor solutii, supralicitand dimensiunile unei astfel de crize. Insa fiecare din cele trei categorii are in fata provocarea prezentului caruia ii ofera solutii printr-un mod de gandire si o realitate crestina practica. Tocmai analiza acestor solutii, a mersului crestinatatii si a modului cum raspunde el provocarilor lumii actuale ne fac sa sesizam amploarea si dimensiunile crizei pe o scala larga: de la starea de autosuficienta sectara si idolatra a unora (persoane, comunitati, confesiuni), pana la avangardismul si activismul mediocru, descentrat si lipsit de actualitate al altora, de la lipsa unei pozitii critice asupra identitatii confesionale si locale, de la repetitia stereotipa a unei traditii mumifiate si pana la pozitiile sentimentale fragmentare, izolate si individualiste…” citeste tot articolul aici : http://www.scribd.com/full/26349350?access_key=key-2cud43waoz1zd391tqgf
Danut Jemna
Recent Comments