Se apropie o mare sărbătoare: Thanksgiving Day (Ziua Recunoştinţei). O zi de reflectie si un prilej de inchinare si adorare adusa Celui caruia ii datoram totul, adica lui Dumnezeu. Istoria acestei sarbatori începe cu primii colonişti englezi care s-au stabilit în America de Nord . EI au sosit aici în 1620, la bordul vasului Mayflower. In primul an numai jumătate dintre ei au supravieţuit din cauza iernii cumplite şi foametei . Dar in anul urmator au avut parte de prima recoltă bogată. Acest lucru a fost un prilej de mare bucurie şi de sărbătoare. În semn de recunoştinţă, pelerinii au organizat o masă festivă cu curcan, asa cum spun unii, sau cu peşte şi vânat, dupa cum spun altii. Deşi consemnat de tradiţie, e puţin probabil ca la prima masă de Thanksgiving să se fi servit curcan. Primii pelerini foloseau termenul de curcan pentru orice pasăre sălbatică - raţă sau gâscă. Oricum, cu curcan sau fara curcan ,Thanksgiving Day a fost proclamata ca sărbătoare naţională a Americii de catre Abraham Lincoln .” Urmând o tradiţie de aproape 400 de ani, americanii sărbătoresc Ziua Recunoştinţei cu un meniu care, se spune, reuneşte principalele ingrediente din 1621: curcan, dovleac, merişor, porumb, varză, scoici, cartofi dulci. Un meniu care se vrea clasic, dar îmbogăţit, de-a lungul timpului, cu noi şi noi reţete.” Dar pe langa acest meniu, este important de semnalat dorinta care a stat la baza acestei sarbatori, aceea de a fi plini de recunostinta , mai intai fata de Dumnezeu si apoi fata de semenii nostri. Acesta este un scop nobil care din pacate il vedem lasat in urma de iuresul societatii postmoderne. Biserica lui Hristos trebuie sa ramana in aceasta stare de umilinta si recunostinta fata de Creatorul ei si astfel sa ramana o alternativa pentru societate. O alternativa aducatoare de sanatate spirituala si binecuvantare, lucruri dorite, desi intelese diferit, de toti oamenii de pe pamant . Ce bine ar fi ca si in Romania aceasta sarbatoare sa devina o sarbatoare nationala. Asa sa faca Dumnezeu!

Dorin Pele