Legalism si gandire critica

10581Nici un om nu poate gandi in totalitate liber si fara prejudecati. Cel putin aceasta este ideea care justifica studiul  Hermeneuticii, sau cel putin una dintre idei. Fiecare  subiect este abordat in functie de ideile pe care le avem deja, idei pe care le consideram adevarate si care filtreaza celelalte idei.

Ideile care contrazic sitemul nostru de valori sau de credinte sunt considerate periculoase si prima atitudine e de respingere, nu de verificare a lor. Sistemele legaliste de credinta iti interzic, sub diferite amenintari si blesteme, sa asculti si sa analizezi idei care contrazic sistemul lor valoric, de teama sa nu renunti la el si sa-si piarda astfel adeptii. In unele cercuri, cu cat gandesti mai putin cu atat esti mai spiritual. Gandirea este privita ca dusman al credintei, nu ca aliat.

Am crescut intr-o biserica legalista. Imi aduc si acum aminte de predicile interminabile despre cravata, batic, pantaloni, judecata si blestem etc. Din nefericire nu imi aduc aminte de nici o predica in care sa fie prezentat harul si dragostea lui Dumnezeu, pe intelesul meu. Se evitau, intentionat si bine planificat, predicile  despre dragostea lui Dumnezeu, de teama sa nu se dea dezlegare la pacat. “Daca le predicam harul”, spuneau fratii: “astia isi dau frau liber la pacat. Trebuie sa se teama ca sa ramana credinciosi Domnului.” Incantatiile unui frate sintetizau foarte bine dorinta adunarii: “groaza si frica sa ne cuprinda, Doamne!” Groaza si frica. Ca si cum cea mai mare porunca ar fi: “ Sa te ingrozesti de Domnul Dumnezeul tau…si de aproaple tau ca de tine insuti.”

Ca baiat nu am suferit foarte mult, mai ales ca in 1993 am plecat in Bucuresti si am avut multe alternative la legalismul bisericii unde am crescut. Dar fetele din grupul de tineri unde am crescut au fost “terorizate”. Aveam un frate, Dumnezeu sa aiba mila de el, care obisnuia sa le spuna, cu o placere diabolica in priviri si cu un sasait serpesc printre dinti: “va imbracati ca niste curve. Uitati-va la voi. Nu va este rusine sa iesiti asa in oras?” Fetele erau uimite,  pentru ca nu se imbracau  exagerat, decat, poate,  pentru cel care nu-si folosea decat un neoron, si ala, din nefericire,  bolnav. Resentimentele au clocotit in inima multora dintre ele si chiar si acum, dupa multi ani, unele dintre fete inca isi mai aduc aminte cu groaza de acele vremuri. Imi imaginez cat le este de greu sa ii ierte pe cei care le-au pus in pericol viata spirituala.

Lipsa de gandire, care uneori e o dovada clara de incompetenta spirituala, face mai multe ravagii decat ne imaginam. Se canta cu mai multi ani in urma – pentru unii era hitul saptamanii – o cantare care la un moment dat spunea: “Ai grija surioara cum te-ncalti; Caci pantoful cu toc cui, nu-i pe placul Domnului.” Intr-o zi, in urma cu doi sau trei ani,  mi-am luat inima in dinti si am predicat din aceasta cantare, care mi se pare o caterinca nedemna de Casa lui Dumnezeu. Am intrebat biserica – care intre timp, SLAVA DOMNULUI,  a mai renuntat la legalismul din trecut – si i-am rugat sa-mi explice care e diferenta spirituala dintre un toc patrat si un toc cui. Bineinteles ca nu mi-au raspuns, pentru ca nu e nici o diferenta.

La ora actuala, in foarte multe biserici penticostale se duce o lupta acerba de promovare si perpetuare a legalismului din trecut. De ce se intampla asa? Unul dintre motive e ca nu gandim cum trebuie. Ne este teama sa recunoastem realitatea. O negam. Exact cum fac pustii din “Imparatul mustelor”, de William Golding. Comit o crima, dar se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Isi protejeaza “inocenta” prin negarea realitatii, prin justificari puerile si aberante chiar.

Legalismul subjuga multe biserici, dar, din nefericire, il negam cu desavarsire. Nu suntem legalisti, suntem biblici. Ce, vrei sa fim ca occidentalii?! Vom ajunge depravati ca ei daca nu strangem fraiele si nu ne inaltam gardurile. Cu cat mai stricti si mai duri, cu atat mai bine. S-ar putea ca in cazul unora sa dea roade, nu stiu. Eu una stiu: eram un pacatos nenorocit si dragostea lui Hristos m-a smuls din lume! Eram un pacatos neajutorat, dar harul lui m-a mantuit. Iar acest HAR ma invata s-o rup cu paganatatea si cu poftele lumesti.

Harul iti da minte, te invata. Legalismul iti ia mintile, te leaga.

Articol scris  Laurentiu Balcan in http://penticostalul.wordpress.com/

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *