Despre arta…la pocaiti(1)

Intrebare: “Putem folosi arta crestina ca metoda de propovaduire a lui Hristos?”

Raspuns: “Cine joaca teatru? Actorii, nu? Pavel, cand se prezinta in epistole, ce spune? Pavel, actor la teatrul cutare? Nu! Ci se prezinta ca rob. Noua ni s-a spus prin HCB din 8-9/8/’07, ca nu putem folosi astfel de manifestari.”

In unele medii crestine – si aici se vede, mai bine ca oricand, lipsa de relevanta culturala- arta este privita ca ceva exclusiv lumesc. Ca si cum diavolul ar fi creatorul “frumosului”. Ca si cum el, necuratul si intunecatul, ar genera sentimentele magnifice pe care ti le poate produce o “lucrarea artistica” de buna calitate.

Aceasta perspectiva limitata si eronata asupra lumii in care traim ne determina sa facem afirmatii teribile, care nu fac altceva decat sa arate insensibilitatea noastra fata de “frumos”, dar mai ales nepasarea noastra fata de OM – creatia lui Dumnezeu. Biserica este chemata sa fie sarea si lumina lumii! Daca o activitate e de bun gust si aduce lumina asupra mesajului pe care il vestim, ce ne impiedica sa o desfasuram? Orice altceva, dar in nici un caz grija pentru sufletele pierdute.

Aceasta respingere radicala a “artei” de catre unii pocaiti rezulta, probabil, dintr-o perceptie  gresita, de tip ”ghetou”, asupra fenomenului artistic. Arta este identificata cu falsitatea, cu nesinceritatea. “Joci teatru” inseamna, de fapt, ca esti fals, nesincer, smecher. Iar ,uneori, ca te prostesti, ca te dai in spectacol, ca esti cu doua fete. De aceea auzim expresii de genul: “l-a lucrat ca un artist!”, adica l-a tras in teapa, l-a pacalit, l-a inselat fara sa-si dea seama.  Iar noi – spun ”dusmanii” artei – nu putem sa jucam teatru! Noi trebuie sa fim seriosi, sobri, sinceri si nefatarnici. Pocaiti!

Insa exista o perspectiva asupra fenomenului artistic la care ar trebui sa ne gandim cu totii. Nu putem aborda fenomenul ca niste ciobani care nu au coborat niciodata din varful muntelui. Daca unii au pervertit arta nu inseamna ca ea, ARTA, este perversa si demna de aruncat la gunoi.

Arta are de-a face cu FRUMOSUL. Arta iti atinge sufletul si iti inalta sufletul. Scopul ei este sa-ti strapunga simturile, sa te provoace, sa te rascoleasca. Simturile sunt  puntea de legatura dintre lumea gandurilor noastre – unde se naste sentimentul artistic – si lumea exterioara. Arta te indeamna sa te autodepasesti. Arta inseamna ARMONIE. Cand respingem arta si mai ales cand emitem si o hartie care sa pecetluiasca idiotenia noastra, nu facem altceva decat sa luptam cu Cel ce a creat frumosul, armonia, sufletul, simturile omului, etc.

“…Lasati-o in pace; de ce ii faceti suparare? Ea a facut un lucru FRUMOS fata de Mine;” (Marcu 14:6) Se pare ca Isus nu vrea doar sa facem lucruri pentru El, El vrea sa facem lucruri frumoase pentru El. Asta inseamna sa facem lucruri “artistice”, cu un puternic accent pe atingerea simturilor, care nu sunt in contradictie cu credinta. Un pocait nu e un NEsimtit, adica nu mai are simturi, ci e un REsimtit, adica abia acum simte cum ar trebui sa simta un om. Simturile i-au fost eliberate de robia pacatului si el se poate bucura deplin de ceea ce ii aduce glorie lui Dumnezeu.

Femeia cu vasul de alabastru si-a castigat dreptul de a fi “pomenita” in Evanghelii, doar pentru ca a facut ceva FRUMOS pentru Isus. Ea a iesit din sabloanele vremii. Nu a fost interesata de ritualurile religioase. Nu a fost preocupata de reactiile celor din jur. Efectiv nu i-a pasat! Dragostea ei pentru Isus era asa de mare, incat a renuntat la “comoara” pe care o detinea (mirul era foarte scump!) pentru a face ceva FRUMOS pentru Domnul ei, pentru Isus.

Oare nu cumva refuzam sa facem ceva FRUMOS, artistic – in sensul cel mai bun si mai elegant al cuvantului – pentru Isus, tocmai pentru ca nu suntem gata sa renuntam la “comorile” noastre?

Laurentiu Balcan

 

 

(http://penticostalul.wordpress.com).

Puteti sa cititi partea a 2-a a articolului aici

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *