La multi ani, Romania!

 

Imi aduc aminte de o cantare care indemna “Romania” sa se trezeasca si sa se intoarca la Dumnezeu. Cum se poate trezi o tara? Cum se poate intoarce la Dumnezeu o tara?

Problema e complicata.

Intre “tara” noastra si “neamul” nostru exista o mare diferenta, o diferenta substantiala. Putini mai sunt gata sa-si dea viata pentru o “tara” condusa de niste oportunisti, care nu iubesc neamul romanesc, din moment ce intreaga lor activitate consta in a saraci neamul, pentru a-si umfla conturile personale si pentru a-si promova interesele de grup.

Dar sunt convins ca multi si-ar da viata pentru “neamul romanesc”. Desi sentimentul de patriotism este extrem de scazut, tocmai datorita lipsei de promovare a intereselor “neamului”, multi isi asuma istoria neamului si valorile neamului, pentru care cel putin o parte dintre romani sunt gata sa-si dea viata.

Sentimentul de “neam” incepe sa fie inghitit de oligarhii care ne conduc.

Multora le este rusine sa spuna ca sunt “romani”, iar pentru unii e un adevarat stigmat. Pentru multi vestici,  romanii sunt vazuti ca un rau necesar. Romanii le schimba bolnavii, le matura scarile, le curata tomberoanele. Romanii le inalta casele, le construiesc strazile, le culeg capsunile si le mananca lebedele. Romanii le “golesc” bancomatele si le “conduc” masinile. Romanii au umplut Europa pentru ca Romania nu mai este tara lor. Este tara altora. A celor care au pus mana pe putere si nu vor s-o lase cu nici un chip.

“Ce-ti doresc eu tine, dulce Romanei?” Probabil ca daca ar trai astazi, Eminescu nu ar mai vedea Romania asa de dulce. Romania e o tara acra. Dar neamul nostru e inca un neam dulce.

El, neamul, are nevoie de trezire si de pocainta…

Laurentiu Balcan 

 sursa (http://penticostalul.wordpress.com).

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)