Cum trebuie să mergem la Casa Domnului?

În ultimul timp se tot vorbește de biserica online sau virtuală. Din păcate tot mai mulți creștini aleg să stea duminicile acasă scuzându-se că ei vizioneaza online slujbele bisericilor.

Nu îmi propun să dezbat subiectul bisericii virtuale, ci fiind inspirat de Psalmul 122 am găsit câteva răspunsuri la intrebarea: Cum trebuie să mergem la Casa Domnului?

  1. Cu bucurie. „Mă bucur când mi se spune: „Să mergem la Casa Domnului!“”. Din păcate, nu întodeauna putem spune că ne bucurăm. Motivele ar putea fi multe. Poate că tristețea instalată în suflet sufocă bucuria. S-ar putea ca fiind copleșiți de rutina zilnică să ne alunece din mâini semnificația unei astfel de acțiuni. Poate avem asteptări ca alții oarecum să ne genereze bucuria de care avem nevoie, ca și cum ea ar depinde de ei și de acțiunile lor. Lista poate continua, dar mă opresc aici.  Nu ne-ar ajuta cu nimic să tot găsim tot felul de motive cu care să ne justificăm lipsa bucuriei. Psalmistul David încearcă parcă să ne contagieze cu starea lui de bucurie pe care o avea când mergea la Casa Domnului.  Bucuria este o stare generată de alegerea pe care o facem. Ea nu se bazează pe un sentiment ci pe un adevăr obiectiv. Prezența lui Dumnezeu și părtășia cu frații este ecuația adevarului care ne poate transforma starea. Diavolul va încerca să ne devieze de la drumul cel bun, să ne deturneze atenția ca să nu mai ajungem în prezența lui Dumnezeu și la părtășia cu frații și surorile noastre.  Iar dacă tot ajungem la Casa Domnului, va avea grijă să ne deranjeze, să ne dea altceva de lucru, să ne aducă în minte tot felul de idei care să ne scoata din prezența Lui sau să ne dea tot felul de alte motive, care mai de care de justificate, ca să nu ne putem bucura. Doamne păzește-ne! Alegem să ne bucurăm pentru că știm care este valoarea adevărului de a fi în Prezența Lui.
  1. Ca să petrecem ceva timp impreuna. „Picioarele ni se opresc la porţile tale, Ierusalime.” Cred că aici parcă ni se sugerează ideea de a poposi umpic. Din păcate unii vin la adunarea sfinților ultimii și pleacă primii ca să fie siguri că nimeni nu îi deranjează cu nimic. Ei consideră că nu trebuie să dea socoteală la nimeni și poate nici nu văd rostul ca să stea să „palăvragească” cu alții, ca și cum ar fi ceva nespiritual, și asta doar așa ca să aibă și ei un motiv… Unele biserici au incercat să dea un timp „de poposire” sau de socializare și unii au și sărit: ”Lipsească ispita! Asta e păcat!” La cealaltă extremă sunt cei care de când vin până când pleacă parcă li s-au înțepenit picioarele la porți sau pe holuri. Nu mai pot face pasul în față. Au ramas lipiți acolo. Stau pe hol. Nu știu ce lipici folosesc dar cred că e mai tare ca „super glue”. Iar la cei cu biserica virtuală cred că le-au înghețat tastatura pe pauză încă de la începutul programului. Adevarul e că trebuie să ne oprim umpic și să contemplăm…, nu zidurile, ci Lucrarea lui Dumnezeu. „Ierusalime…”, să ne oprim și  să medităm la măreția instituției create de Dumnezeu care este  Biserica- Trupul lui Hristos. Cu alte cuvinte, să incercam să ieșim din rutina religioasa și să căutăm să pătrundem în tainele lucrării Lui. Să căutăm într-un mod real ca să ne conectam în închinare cu El și să vedem Biserica Lui așa cum o vede E. Doamne ajută-ne!
  2. În unitate. „Ierusalime, tu esti zidit ca o cetate facuta dintr-o bucata!”. Deci trebuie să venim la Casa Domnului în unitate. În ultima vreme, la fel ca în cazul altor cuvinte, nici cuvantul unitate nu a scăpat de vârtejul schimbării sensului și a suferit diferite transformări fiind redefinit. Parcă e la modă acuma ca să se redefinească toți termenii. Pentru unii unitate înseamnă să faci ce fac ei sau să nu ieși din vorba lor indiferent cât de greșiți ar fi. Pentru alții unitate înseamnă uniformitate sau aliniere doar cu acei ce le sunt pe plac sau care sunt de-ai lor, din neamul lor, din satul lor, din grupul lor… Se invocă în biserici adeseori unitatea doar în interiorul bisericii, uneori chiar cu orice preț, dar se neglijează unitatea la exterior cu alte biserici. Unii zic: “Cum să ma unesc cu ăia pentru că sunt mai libertini … sau mai legaliști? Cum să mă unesc cu ăia pentru că sunt mai slabi sau sunt mai gălăgioși sau sunt prea liniștiți? Cum să mă unesc cu ăia pentru că ei sunt prea penticostali sau prea baptiști sau, Doamne ferește, sunt ortodocsi?” Sunt mâhnit în inima mea pentru că noi, creștinii de astăzi, nu reușim ca să fim uniți. Din cauza aceasta influența noastră în societate a scazut. Suntem fragmentați de tot felul de interese de grup sau de neam, de ziduri confesionale, de orgolii… Este dureros ca tocmai lucrurile acestea persistă la noi cei care ne pretindem că suntem copii Domnului. Mă doare cumplit când văd că o comunitate mică de aprox. 2% din populatia Americii , mă refer aici la comuninatea LGBT, reușește să aibă mai mare influiență în societate decât cei 70% care se declară creștini, sau decât cei 25% care reprezintă comunitatea creștinilor evanghelici. Ceva nu face sens. Ar trebui să fie exact invers. Concluzia, însă, este una tristă: Creștinismul de azi, în forma lui actuală, pare lipsit de puterea de a mai săra și a da gust aceastei societăți. Acest creștinism are nevoie de reforme profunde. Doamne, te rugăm să produci Tu aceste reforme. Schimbă-ne! Transformă-ne! Nu vrem ca să ne înșelăm singuri!
  1. După Lege. „Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel.”- v4a. Îmi pare rău să spun dar creștinismul de astăzi are alergie când aude cuvântul „lege”. Nu vrea să audă de ea, ca și cum legea ar fi un fel de râie sau lepră din Vechiul Testament. Este adevărat că suntem mântuiți prin har, prin credință, dar trebuie să înțelegem că tot ce a creat Dumnezeu funcționează după legi stabilite de El. Nu suntem mântuiți prin lege, ci prin har, prin credintă, dar viața de credintă trebuie trăită după instructiunile lui Dumnezeu, adică Legea Lui Morală. Când cumpărăm un produs de la magazin, acesta este însoțit de un manual de instrucțiuni. Dacă nu vom respecta instrucțiunile de folosire acel produs nu va funcționa. Așa este și în viața credinciosului. Ce folos că devenim crestini dacă nu trăim după instrucținile, adică legile și principiile, date de Dumnezeu. Ne mai și mirăm că nu avem putere, că nu mai avem influiența în societate, că nu prea se întorc oamenii la Dumnezeu. Doamne ajută-ne să traim după instrucțiunile Tale, după Legea Ta!
  2. „Ca să laude Numele Domnului! – v4b. Scopul primordial al intâlnirilor noastre este să îl lăudăm pe Domnul. Totul ar trebui să fie doar despre El. Din păcate unii uită foarte repede și atrag atenția și laudele asupra lor: “Ai văzut cum am cântat? Ai văzut cum am predicat? Ai văzut ce cor am făcut? Ce fanfară? Dacă nu eram eu nu se făcea nimic!” De asemenea, unii când predică țin morțis ca mereu să “predice” despre familia lor… Doamne ai milă! Să ne ferescă Dumnezeu ca să mutăm reflectoarele pe noi! Iartă-ne! Tu ești singurul care meriți toată lauda și cinstea! Te lăudam! Te binecuvântăm Dumnezeul nostru! Te lăudam pentru caracterul Tău! Te lăudam pentru frumusețea Ta! Te lăudam pentru puterea, bunătatea, credincioșia și dragostea Ta! Te lăudam pentru tot ceea ce ești pentru noi!
  3. Ca să ne rugăm. ” Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!” – v6. Cred că suntem una din generațiile de creștini care ne rugăm cel mai putin. Suntem doxă de teologie. Apelăm la filozofie, psihologie… Petrecem ore în șir pe telefon, tabletă sau computer dar așa de puțin în rugăciune. Doamne iartă-ne! Ne ținem buni teologi, buni consilieri, buni predicatori în căutare de iubiți ascultători, dar genunchii noștri nu sunt la fel de bătătoriți ca cei a bunicilor noștri. Prin ei Dumnezeu făcea minuni și semne. Erau cu școală puțină sau deloc, dar in schimb aveau putere. Asta ne lipsește nouă. De aceea, trebuie să ne rugam. Dă-ne Doamne dragoste de rugăciune! Dă-ne pasiune ca să ne rugăm pentru alții!
  4. Ca să ne facem urări unii altora. „Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.” – v9. Traim în mijlocul unei societăți narcisiste, selfcentriste și egotistă. De regulă, urările circulă de obicei pe sens unic înspre egotist. Trebuie să curgă like-urile pe facebook și instagram, că doar s-a ajuns vedetă. Cănd altcineva are succes… Doamne ferește să schițeze ceva. Poate că și-a înghițit limba sau a înghețat tastatura. Cred că nu avea semnal sau nu a mai intrat pe facebook.

Fraților. nu e normal ca să fie așa. Noi suntem chemați să ne urăm de bine unul  celuilalt și să ne binecuvântăm. Ar trebui să ne exprimăm bucuria când celuilalt îi merge bine. Dacă nu ne iubim unii pe alții, cum ne deosebim noi de oamenii fără Dumnezeu? Haideți ca să ne binecuvântăm!

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Suntem infatuați și nu ne vom cere scuze pentru convingerile noastre creștine…

Celor care încearcă din răsputeri să ne reducă la tăcere trebuie să le spunem că noi, in calitate de creștini practicanți, nu vedem nici o problemă în a exprima puncte de vedere biblice cu privire la temele fierbinți din societate. Sub nici o formă nu ne cerem și nu ne vom cere scuze pentru asta.

Cei care nu sunt de acord cu credința noastră creștină nu se scuză pentru pozițiile lor ideologice, religioase și politice, așa că de ce ar trebui să ne simțim noi obligați să facem asta? Scopul nostru este să facem tot ce putem pentru a-L reprezenta pe Domnul Isus Cristos în timpul pe care El ni l-a oferit să-l trăim pe pământ, ca ambasadori ai Săi.

În România, creștinii trebuie să aibă dreptul să verbalizeze și să promoveze convingerile lor, la fel de mult ca cei care verbalizează și promovează convingeri diferite. Tuturor cetățenilor români, inclusiv celor cu credințe și convingeri religioase, se presupune că li se garantează drepturi și libertăți constituționale.

Aceia care afirmă că infatuații cu convingeri creștine puternice ar trebui să-și păstreze opiniile ideologice și religioase pentru ei, separându-le de convingerile lor civile și constituționale, sunt extrem de ipocriți. Ei înșiși refuză să-și țină opiniile lor private sau să-și separe opiniile lor ateiste de convingerile civile și constituționale. Atunci noi de ce să tăcem?

Suntem infatuați și punctum!

Samy Tuțac

Sursa:Baptist-tm.ro

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

PS Ignatie -Episcopul Husilor: “Ăsta se numeste progresism, care este un alt sinonim pentru comunismul “tolerant” al omului recent”

“Avand in fundal definitia lui Nietzsche despre nihilism, Klaus Werner Iohannis a devenit nihilist cu acte in regula: “Ce inseamna nihilismul? Faptul ca valorile cele mai inalte se devaloriaza.” Dragostea fara de masura fata de minoritatile sexuale (vai de mine, e hate speech) l-a metamorfozat pe domnul presedinte in agentul dispretului dozat intr-un insecticid (cred ca, mai pe romaneste, asa-i spune flitului) fata de “majoritatile” (heterosexuale). Ăsta se numeste progresism, care este un alt sinonim pentru comunismul “tolerant” al omului recent. Sau “asa cum se spune popular”, in timp ce unii suntem niste muste intolerante, infatuate si vrednice de a fi ucise cu flitul, altii sunt oameni cu “mintile luminate” la neonul progresismului si vrednici sa traiasca plenar din painea tolerantei neomarxiste. Trag nadejde ca eu, o musca conservatoare, infatuata si neafiliata politic, am priceput bine, in spiritul fidel al drepturilor omului, ce a vrut sa ne transmita domnul presedinte”, a spus Episcopul Ignatie.

Sursa: http://www.bzv.ro/presedintele-romaniei-primeste-replica-dura-de-la-episcopul-husilor-53142

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Corigențele domnului președinte, Klaus Iohanis

Președintele României, Klaus Werner Iohannis, a declarat marți la dezbaterea organizată de One World România că românii au dat o lecție imensă acestor infatuați care au promovat ura și, așa cum se spune popular, i-au tratat cu flit. ,,Românii au fost mult deasupra acelei părți a clasei politice care a promovat agresiv și cu un mesaj intolerant acel referendum”, a declarat Iohannis, citat de Știri pe surse.

În urma acestei declarații, domnul președinte a rămas corigent la câteva materii:

Corigent la democrație: indiferent de tema unui referendum, acesta este un demers democratic ce trebuie respectat. Președintele e inconsecvent și iresponsabil întrucât, pe de o parte, se află în conflict cu el însuși, iar pe de altă parte promovează o atitudine periculoasă. Astfel, dânsul afirmă că un stat de drept nu poate funcționa fără garantarea drepturilor și prin aceasta se referă la drepturile minorităților sexuale. Dar, domnule președinte, vă întreb: inițierea unui referendum pe o temă, care chiar dacă nu vă convine, nu e tot un drept? Totodată, prin promovarea ideii că unele drepturi sunt democratice, iar altele nu, susțineți tocmai opusul statului de drept. Și cei aproape 4 milioane de cetățeni ai României au dreptul să spună prin referendum ceea ce consideră ca fiind o problemă de interes național. Domnule președinte, sunteți corigent la democrație.

Corigent la politici de bună vecinătate. Datoria unui președinte este să mențină relații de cooperare și respect față de state vecine. State europene precum Polonia, Ungaria, Slovacia, Croația au decis , prin Constituție, faptul că prin căsătorie se înțelege uniunea dintre un bărbat și o femeie. Prin declarația dată de președintele Iohanis rezultă că cetățenii acestor țări sunt și ei infatuați și medievali. România este stat european, dar aceasta nu înseamnă că vom sta în genuchi înaintea Europei, făcând sluj. Alte state din Europa au decis să rămână nealterate de ideologiile care înlătură sute de ani de credință. Pentru modul ușuratic și lipsit de diplomație, domnule președinte sunteți corigent la politicile de bună vecinătate.

Corigent la istorie. Prin afirmația că cei care au susținut referendumul sunt medievali, domnul președinte dovedește că habar nu are de ce înseamnă epoca medievală. Inchiziția, deși dureros, a ucis 40-50.000 de oameni. Omul modern ucide copiii, prin avort ,cu milioanele. Prin comportamentul iresponsabil, imoral, ne-am îmbolnăvit mințile, sufletul și trupul. Timpul modern se laudă cu Stephan Hawking care declară știința și credința incompatibile, iar epoca medievală se laudă cu Thomas D’ Aquino, Augustin, care au adus mai mult folos sufletului decât oricine altcineva. Plus că universitatea, ca instituție care reunește studenți și profesori, a apărut în epoca medievală, cea din Bologna fiind extrem de cunoscută și apreciată. Deci, domnule președinte, prin stigmatizarea epocii medievale vă dovedeți corigent și la istorie.

Corigent la etică. E de bun simț, mai ales când reprezinți o țară, să taci. Nu era obligat, în nici un fel, domnul președinte, să deschidă gura și să jignească 4 milioane de români. Dar acolo unde lipsesc principiile de etică, de decență minimă, apar batjocoririle și disprețul. Românii care au mers să suțină referendumul sunt în opinia domnului președinte, gândaci de bucătărie sau insecte care trebuie exterminate. Aude cineva ce spune domnul președinte? Lipsa unei etici minimale face dovada unei mândrii extrem de păgubitoare a președintelui Iohanis. Și fără umilință e imposibil să conduci o țară. Dar, domnul președinte, e corigent și la acest capitol.

Corigent la caracter. Domnul Iohanis a avut o întâlnire, înainte de turul doi al alegerilor – atunci când era condus cu 10 procente – cu clerul evanghelic. La aceea întâlnire a afirmat că este un susținător al familiei tradiționale, că este credincios și merge constant la Biserică. Această afirmație a declanșat o mobilizare exemplară în mediul evanghelic care a contribuit, fără echivoc, la alegerea dânsului în funcția de președinte al României. Prin declarația recentă, dânsul dovedește că este un om care are câte un adevăr pentru fiecare ureche. De aceea, domnul președinte este corigent și la caracter.

În loc de concluzie
Reexaminarea corigențelor se dă în campania de alegeri a președintelui României și cred că domnul președinte nu va trece…la un alt mandat, cel puțin în ceea ce mă privește.

Florin Ianovici https://www.facebook.com/florinianovici

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Oglinda şi ligheanul

După ce au băut o băutură constipantă din cenuşă de viţel idolesc, amestecată cu lacrimi şi apă, poporul ce ieşise din Egipt, a început să dăruiască aurul ce le mai rămăsese pentru a face Cortul Întâlnirii. Au dăruit cu atâta furie, încât au trebuit opriţi să nu mai aducă chiar şi verighetele. Aşa s-au oprit din dăruire, că nu s-au mai pornit nici până astăzi.
Cea mai importantă jertfă se dădea însă la uşa Cortului Întâlnirii, unde femeile ce slujeau acolo, după ce rămăseseră fără verigile de aur de la picioare, fără brăţările de argint cu pietre preţioase, fără cerceii din platină, au renunţat la bunul cel mai greu de dat. Oglinzile lor din banalul şi ieftinul bronz, din care au făcut ligheanul să se spele preoţii în el.
Indiferent cât de goale rămăseseră urechile, nasul, gâtul, mâinile şi picioarele, fără aur, în oglindă tot se mai uitau. Firea pământească moare ultima…
Acceptaseră ideea predicatorilor făcuţi la apelul bocancilor, că mai frumoase erau fără piercing-uri, fără Cloşca cu puii de aur atârnată la urechile mici. Simple şi smerite se priveau în oglindă.
L-au văzut pe marele meşter Beţaleel că se uită rânjind răutăcios la oglinzile lor. S-au privit pentru ultima dată în metalul şlefuit, apoi le-au dat la topit. S-a făcut din ele un lighean unde preoţii îşi băgau picioarele şi se spălau înainte de a aduce jertfa. Niciodată vanitatea, firea, mândria, eul nu fuseseră mai aspru ridiculizate şi batjocorite, ca atunci.
Ar fi o prostie să scriu că au slujit cu mai multă putere la Cortul Întâlnirii, că au cântat mai cu har, din pricină că nu se mai uitau în oglinzi. Nu ştiu nici dacă şi-au mai privit vreodată chipul ca şi Narcis, măcar în oglinda unei ape. Ceea ce simt e doar o mare admiraţie pentru gestul acela mărunt pentru un bărbat, dar uriaş pentru o femeie.
Umblarea cu Dumnezeu însemnă renunţare, îngenunchere, mortificare, dar nu toate vin deodată. E o luptă de timp, de creştere, de maturitate. Beţaleel dacă s-a bucurat de succesul acela de doi bani, însemnă că era numai un meşter bun. Acceptarea jugului e o problemă personală , simplitatea e o bogăţie perpetuă, firea pământească nu trebuie gâdilată să râdă, ci lichidată cu glonţ în ceafă. Locul mândriei e la lighean, iar ligheanul ar trebui să fie simbolul creştinismului. Oglinda e bună doar de prins soarele şi băgat în ochii lui Satan să nu mai vadă…

P.S. Aşa am înţeles eu textul din Exod 38:8 şi aşa am predicat din el în biserică

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Luigi Mițoi: Cine este Generaţia Y, Milenialii, Generatia Net?

Sunt persoanele născute 1980-2000, cu vârstele cuprinse între 20 şi 40 de ani. Sunt Mileaniali pentru că au prins venirea Mileniul trei, crescând odată cu tehnologia şi trecând de la picnicul cu familia la lumea virtuală. Ei sunt copiii doriţi, iubiţi şi protejaţi de părinţi. Sunt inteligenţi şi educaţi pentru că au avut parte de activităţi extraşcolare, care le-au dezvoltat diverse abilităţi şi competenţe. Generaţia Y este nativ tehnologică şi pasionată de comunicții şi media. Le place să lucreze într-un mediu multicultural şi pluralist, simţindu-se bine să muncească alături de colegi din alte țări, de alte rase sau orientări sexuale. Ei au nevoie să-și expună ideile personale şi nu sunt dispuşi să accepte orice, oricum, oricând şi oriunde doar pentru că ,,aşa trebuie”. Nevoia lor de a se exprima şi de a experimenta este mai importantă decât nevoia de a consuma. În general, nu au un interes foarte mare pentru politică, religie și căsătorie, nu investesc la bursă, nu se uită la televizor și nu sunt ,,obsedaţi” să dețină case şi mașini luxoase. Uneori au o responsabilitate mai scăzută pentru că nu văd viaţa ca pe un ,,trebuie neapărat”, ci ca pe o experienţă personală din care au ceva de învăţat. De aceea, motivaţia lor este una mai mult axată pe descoperire, pe cine sunt cu adevărat, pe flexibilitate, pe importanţa valorile şi scopurile personale. Curiozitatea de a şti şi de a experimenta, entuziasmul şi creativitatea, îndrăzneala, independenţa şi adaptabilitatea îi fac să caute obiective înalte. Milenialii se simt îndreptățiți să primească tot fără să depună prea mare efort, 82% spun că ar fi mai loiali dacă ar avea opțiuni de lucru flexibile şi posibilitatea să lucreze de la distanță. Ei definesc autoritatea în termeni de productivitate, nu în termeni de poziție ierarhică. Liderul ideal pentru ei este persoana deschisă, prietenoasă, comunicativă, interactivă şi inteligentă emoţional. Au crescut odată cu internetul și telefoanele inteligente într-o lume conectată în permanență la digital. Spre exemplu, 50% dintre ei aleg ca modalitate de petrecere a timpului liber jocurile online. 75% dintre ei consideră că accesul la tehnologie îi ajută să fie mai eficienți la locul de muncă şi 78% aleg să cheltuiască bani pentru o experiență, în detrimetul obiectelor materiale. Ei sunt prima generaţie din istorie în care femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii să urmeze cursurile unei facultăţi, spunând că „femeile nu ar trebui să se întoarcă la rolurile lor tradiţionale în societate”. Cele mai mari şase valori ale lor sunt libertatea, controlul, flexibilitatea, diversitatea, timpul liber şi familia. Ei consideră că au nevoie să deţină controlul pentru a se bucura de avantajele libertăţii, fiind generația cu cea mai mare înclinaţie către fericirea individuală. Milenialii consideră că independenţa financiară (47%), luarea deciziilor (59%) şi rezolvarea problemelor (60%) reprezintă cele mai înalte repere ale maturităţii. Ei au tendinţa să fie emancipaţi şi liberali, nonconformişti și rebeli, verbalizatori şi încrezători în propria persoană. Viaţa personală este mai importantă decât serviciul, în medie schimbând cel puţin 12 locuri de muncă în întreaga carieră. Fac eforturi mari să se acomodeze cu regulile şi au tendinţa de a amâna anumite angajamente precum: căsătoria, cariera şi economiile financiare. Le place munca în echipă și accentuează confortul social şi dezvoltarea personală. Ei au o nevoie crescută de interacţiune socială, distracţie și practicarea ideologiei ,,politically correct”. Aceste portrete psihologice care delimitează lista generaţiilor sunt relative, ca şi perioada de timp în care sunt încadrate. Înţelegerea acestor particularităţi generaţionale ne ajută să trăim în pace în aceeaşi familie, biserică, companie, comunitate… acceptând că diferenţele nu sunt bune sau rele, sunt doar reale. Felul în care gestionăm aceste diferenţe este opţional.

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Luați amvonul cu voi…

silhoete-preacher-e1312840985735Mă gândeam zilele acestea la modul în care a ajuns să fie  perceput amvonul in vremurile acestea. Cred că nu greșesc dacă afirm că a devenit cel mai important obiect din clădirea bisericilor. Un fel de oficiu lipicios care atrage tot mai mulți care se pare că rămân pironiți acolo, ca și cum cineva ar fi răsturnat prenadez cândva și a uitat să îl mai curețe.

Să nu mă înțelegeți greșit, mulți predicatori îl folosesc cu multă băgare de seamă și predică Adevărul cu dragoste, pasiune și putere. Dar, din păcate, pentru tot mai mulți a devenit o platformă a laudei de sine și a afirmării. O rampă de lansare în poziții bisericești.  Dacă vreți, o scenă de spectacol sau pentru tot felul de istorisiri inchipuite, o platformă pentru învățături care să gâdile urechile sau să creeze bună dispoziție, ba chiar, da, trebuie să o zic și pe asta, o platformă politică.

Pentru unii a devenit un fel de canal de știri sau de divertisment.  Pentru alții, o oportunitate de a primi un „ajutor” financiar, un fel de timp de reclamă care să atragă fonduri.  Un câmp de luptă pentru titluri, pentru un job bine plătit si beneficii multe. Totuși, ce mi se pare mie cel mai trist este faptul că a devenit o lojă cu câteva scaune a unei clase de elită. Un fel de obiect “sacru”. Mai nou nu pot predica fără el. Când nu sunt “programați” la el iși i-au concediu sau intră în greva foamei.

Creștinismul de astăzi este așa de legat de clădiri, amvoane, scene, lumini și umbre, fastuozitate, programe, concerte, ș.a., dar parcă se golește tot mai mult de esența trăirii pure și simple. Citeam recent că în primele două secole creștinii nici măcar nu au avut amvon. Se pare că se descurcau mai bine ca noi fără el pentru că stăruiau în Învățătura apostolilor, în legătura frățească (parcă tot mai străină de noi astăzi), în rugăciunii și ăn frângerea pâinii. Ce ar fi să se renunțe la amvon? Cred că mulți ar intra în depresie. Doamne ferește! Eu zic să se renunțe la cel fizic și să se predice de la unul imaginar. Nu s-ar mai bate nimeni pentru el. Nu s-ar consuma atîta energie degeaba. Fiecare l-ar avea pe al lui și l-ar putea duce cu ei pe oriunde ar merge. Așa că…

Luați amvonul cu voi acasă și predicați Cuvântul celor cărora trebuie să le fii preot.

Luați amvonul cu voi la lucru și predicați Cuvântul celor care ateaptă să-l trăiți.

Luați amvonul cu voi pe stradă și predicați Evanghelia celor cărora s-ar putea să le fii ultimul mesager.

Luați amvonul cu voi în călătorie și predicați Cuvântul pentru că prea mulți sunt fără direcție.

Luați amvonul cu voi la cumpărături și predicați pe Cel care este Pâinea vieții.

Luați amvonul cu voi la party și predicați Cuvântul lui Dumnezeu pentru că în El avem un ospăț necurmat.

Luați amvonul cu voi în vacanță. Sunt mulți care așteaptă să le vorbiți despre odihna veșnică în care a-ți intrat.

Luați amvonul cu voi când sunteți ispititi  de cel rău și folosiți Cuvântul ca să îi amintiți vrășmașului ce „Este scris” și să îl alungați.

Luați amvonul cu voi  la stadion și la spectacol ca să  le spuneți oamenilor că este Unul care câștigă toate „meciurile”.

Nu mai stați la rând la amvon, ci luați-l cu voi…

Dorin Pele

Digg This
Reddit This
Stumble Now!
Buzz This
Vote on DZone
Share on Facebook
Bookmark this on Delicious
Kick It on DotNetKicks.com
Shout it
Share on LinkedIn
Bookmark this on Technorati
Post on Twitter
Google Buzz (aka. Google Reader)

Hristos Lumina lumii